Mărțișoarele istorice care au ajutat la refacerea flotei militare a României: 75.000 de lei aur, adunați în 1913 pentru nave de război

Reintegrarea Dobrogei în componența statului român, eveniment petrecut în 1878, a creat necesitatea configurării unei marine militare care să apere țara în caz de război. 

40 de nave în dotarea Marinei Militare la 1913

România avea, înainte de războiul de Independență (1877 – 1878), o serie de nave militare care acționau pe cursul Dunării. După război, luându-se în calcul lungimea frontierelor fluviale și maritime de protejat, așa cum se prezentau după unirea Dobrogei cu țara, s-a ajuns la concluzia că navele existente nu erau numai insuficiente, ci și depășite din punctul de vedere al dotării tehnice. 

Astfel, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea parcul naval s-a îmbogățit cu nave precum bricul „Mircea” (1882), prima navă-școală românească, crucișătorul „Elisabeta” (1887), monitoarele „Ion C. Brătianu”, „Lascăr Catargiu”, „Alexandru Lahovary”, „Mihai Kogălniceanu” (1906) și opt vedete fluviale care împreună cu monitoarele au constituit Flotila de Dunăre. 

În anul 1913 existau în dotarea Marinei Militare 40 de nave, dintre care numai trei datau din perioada premergătoare Războiului de Independență. Cu toate acestea, mărimea flotei nu era suficientă, mai ales în situația în care, pe continent, existau semne clare că urma să izbucnească un nou război.

Subscripție publică cu mărțișoare

În aceste condiții și ca urmare a lipsei resurselor financiare de la buget, regele Carol I a decis, în decembrie 1912, să deschidă o subscripție publică pentru mărirea marinei militare naționale. Una dintre inițiativele care a dus la colectarea unei sume importante de bani a fost cea a Asociației ofițerilor în rezervă din Ploiești privind realizarea de mărțișoare pentru susținerea flotei naționale. S-au comandat 100.000 de bucăți, 50.000 argintate și 50.000 aurite, care au fost distribuite în toată țara prin intermediul prefecturilor. 

Realizarea mărțișoarelor a fost încredințată gravorilor casei Fessler, iar cea a mărțișorului Vălenii de Munte – casei Radivon. Astfel, pe parcursul anului 1913 a avut loc o amplă manifestare națională pe această temă, românii răspunzând pozitiv chemării regelui. Un mărțișor argintat costa 50 de bani, iar unul aurit era 1 leu. 

Piesa centrală era mărțișorul Flotei Naționale, de formă circulară. Pe avers era reprezentată în relief o ambarcațiune care plutește pe valuri. Pe revers, în centru, a fost reprezentat un scut încoronat, în mijlocul căruia era ștanțată o inscripție cu majuscule: „Vocea Poporului Vocea lui Dumnezeu”. 

Funcționarii publici, cadrele didactice și alte categorii profesionale au donat salariul lor pe o zi pentru lărgirea acestui fond. S-au organizat și concerte, spectacole de teatru și chiar spectacole de circ în beneficiul flotei militare naționale. Comitetul pentru distribuirea mărțișoarelor a fost format din deputații Ion Ionescu Quintus, tatăl lui Mircea Ionescu Quintus, și Gheorghe Nicolăescu. 

Au mai fost cooptați Barbu Fotescu, George Nasopol și Gheorghe T. Dănescu și Gheorghe Dănescu, toți ofițeri în rezervă din Prahova. Aceștia au constituit Comitetul flotei naționale al ofițerilor în rezervă și au continuat să lucreze, în lunile următoare, în folosul înzestrării marinei militare române.

75.000 de lei aur pentru flota militară

Colecționar pasionat și membru al Asociației Filateliștilor Tomis Constanța, Anghel Georgian deține în colecția sa cele mai vechi mărțișoare datate din România. Printre acestea se află și dintre cele care au făcut obiectul subscripției publice din anul 1913.

„Mărțișoarele s-au purtat la români de când se știe. Exista o lână împletită, răsucită a fost pusă pentru a purta noroc, la gât și chiar și la mână. Pe sau în jurul degetului, fetele puneau o monedă găurită. Asta până în momentul 1913, când, pentru prima dată în România, s-au purtat la piept, odată cu susbscripția pentru flota militară națională. 

Mărțișorul de aur a costat cincizeci de lei, practic era solda lunară a unui sublocotenent, un ofițer debutant. Varianta din argint era 5 lei. Existau însă și variante pentru toate buzunarele. Dictonul care era înscris, «Vocea poporului, Vocea lui Dumnezeu», era foarte frumos, foarte interesant. Adică, tu erai poporul dacă dădeai acei bani pentru flota națională”, spune Anghel Georgian, care a expus o parte din colecția sa de mărțișoare vechi la Muzeul Palatul Principilor din Alba Iulia. Expoziția „Mărțișoare cu istorie, 1879-1940” poate fi vizitată până în data de 18 martie 2025. Potrivit acestuia, în urma subscripției s-a strâns suma de 75.000 de lei aur.

„Banii au intrat în vistieria flotei naționale, dar cu 75.000 de lei nu se puteau cumpăra vapoare. România a dat, în total, 8 milioane de lei aur constructorilor italieni din Napoli. Aceștia ne-au trimis două vapoare doar în 1919, după Primul Război Mondial. Aveau numele Libia și Spania, în varianta lor. Au purtat numele de Mărăști și Mărășești în flota română”, a afirmat Anghel Georgian. 

Apelul a două prietene din Tecuciu

În campania pentru vânzarea mărțișoarelor s-a implicat activ și presa vremii. Ziarul „Universul” publica în ediția din 27 ianuarie 1913 o scrisoare trimisă de două prietene din comuna Tecuciu: 

„Venim şi noi, două prietene dintr-un colţişor al Moldovei cu o părere, în toate oraşele din ţară, în zilele de 28 Februarie şi 1 Martie, să se vândă pe străzi de către doamne din comitetele ce se vor alcătui în acest scop, micile insigne, dar pentru ca toate copilele din şcoli să-şi poată da obolul, să se vândă cu 50 bani cele de metal alb, cu 2-3 lei cele din metal galben, iar altele pot fi şi de 5 lei. 

Suntem sigure că oricare femeie va fi mândră să poarte, timp de o lună, acest mărţişor ce întrupează un vis atât de drag nouă. Prin aceasta vom contribui şi noi, femeile, cu dragă inimă şi nu vom regreta mărţişoarele strălucitoare şi formele lor variate din anii trecuţi. Mai frumoase şi mai scumpe ca micile vaporaşe de metal, nu vor fi altele. Dar fetițele, cu ce bucurie îți vor da banul lor, ce fiecare și-l strânge pentru 1 Martie, când profesoara, coborând de pe catedră în mijlocul lor, cu cuvinte calde și blânde, spuse mai mult în șoaptă, le va înălța sufletul, le va arăta însemnătatea mărțișorului de anul acesta”.

Mărțișoare pentru liga apărării antiaeriene

Autoritățile române s-au folosit de subscripții publice cu ajutorul mărțișoarelor nu doar pentru a colecta banii necesari cumpărării de vapoare militare. 

Regele Carol al II-lea a realizat o subscripție de vânzare de mărțișoare pentru finanțarea apărării antiaeriene. În acest scop au fost înființate Ligile Apărării contra armelor chimice și de apărare contra atacurilor aeriene. Se organizau cursuri, iar cei care le absolveau primeau un brevet. 

De asemenea, se ofereau detalii complete despre modul în care oamenii trebuiau să se apere în cazul unor atacuri aeriene chimice, purtarea măștii având rolul central. Un astfel de mărțișor costa între 10 și 20 de lei.

În plus, toți regii și familiile regale ale României au avut propriile efigii sub formă de mărțișoare. În colecția lui Anghel Georgian se află astfel de mărțișoare cu Carol I, Regina Elisabeta, Ferdinand, Regina Maria, Carol al II-lea, Regele Mihai.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

„Un mărțișor foarte interesant, sub formă de cruce, realizat din două zale întrepătrunse, a fost dat trupelor române care au luptat în Primul Război Mondial. Scopul a fost ca simbolul acela apotropaic să-l ferească pe soldat de gloanțe, de moarte”, mai spune colecționarul din Constanța. 

Acesta deține și un alt mărțișor foarte rar, dedicat asociației Vatra Luminoasă. „Asociația a fost înființată de Regina Elisabeta cu scopul de a ajuta persoanele nevăzătoare. Cine făcea o donație primea cadou un astfel de mărțișor. Un alt obiect interesant este un mărțișor cu Regina Maria în uniformă de asistentă medicală. Ea se știe că alerga de la un regiment la altul să salveze răniți și nu purta niciodată mănuși. A fost foarte aproape de trupe, de soldații români în Primul Război Mondial”, a completat Anghel Georgian.

Tradiția și legendele mărțișorului

Mărțișorul este un obicei tradiţional românesc care se pierde în negura vremurilor. Conform vechiului calendar roman, 1 martie era prima zi din an, moment în care se marca „Matronalia” – o sărbătoare consacrată lui Marte, zeul războiului, al forţelor naturii, al primăverii şi al agriculturii. 

De mărţişor sunt legate şi două interesante legende. Una din acestea spune că un zmeu a răpit soarele pentru trei anotimpuri, până iarna, când un viteaz l-a înfruntat pe zmeu şi a redat astrul cerului şi oamenilor. În luptă el a fost însă rănit, iar sângele s-a scurs pe zăpadă, în acel loc crescând ghiocei, care au devenit astfel vestitorii primăverii.

A doua legendă arată că Primăvara se plimba într-o poiană, când a observat un ghiocel răsărit, pe care a vrut să îl ajute să crească, îndepărtând zăpada din jurul lui. Iarna a devenit mânioasă şi a trimis un frig teribil peste ghiocel, care a îngheţat,  Primăvara a dorit să îi ţină de cald cu mâinile şi s-a rănit la un deget, iar sângele i-a curs peste ghiocel, readucându-l la viaţă. Potrivit legendei, astfel, Primăvara a învins Iarna.

La origini, obiceiul mărţişorului era legat de reînnoirea naturii cu ocazia venirii primăverii, fiind larg răspândit în spaţiul balcanic. În timp tradiţia de mărţişor a primit şi alte conotaţii, legate de optimism şi credinţă. Forma mărţişorului e evoluat în timp, dacă la origini era simbolizat printr-o monedă – de aur sau argint – la care se ataşa o sfoară împletită din fire albe şi roşii sau albe şi negre, mai târziu a apărut sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu înşirate pe o aţă, pentru ca în vremurile noastre el să fie reprezentat de mărgelele colorate, ceramică ori flori.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro