Din 15 mai, purtarea măştilor va deveni obligatorie şi în România, cel puţin în spaţiile închise. Autorităţile au anunţat această dată cu aproximativ o lună înainte, pentru ca oamenii să se pregătească. În Cehia, lucrurile au fost diferite.
Libertatea a vorbit cu Martin Hassman, unul dintre voluntarii care au rezolvat problema măştilor din Cehia în primele zile de după decretul guvernamental care le-a aruncat ţara în haos. Am aflat de la Martin cum arată o societate în care nu poţi ieşi din casă fără mască, dar şi cum au rezolvat cehii problema.
A fost mult haos şi oamenii s-au speriat. Nu aveai de unde să cumperi măşti. Nu se găseau nicăieri, nici măcar spitalele nu aveau. Şi ne întrebam cum poate face Guvernul aşa ceva?
Martin Hassman, voluntar Dáme Roušky („Să dăm măşti!”):
În Cehia au apărut „naziştii măştilor”
Moralul cehilor îşi revine, după o lungă perioadă de incertitudine. Există probleme economice, multe familii sunt în situaţii proaste, iar companiile suferă, dar începe să se vadă lumina de la capătul tunelului.
Au trecut prin multe momente tensionate în ultima lună, ne povesteşte Martin Hassman.
„A fost o problemă de la început. Nu toată lumea a vrut să respecte regulile. La început au fost doar recomandări şi mulţi le-au ignorat cu totul. Era clar că mai târziu vor deveni restricţii, ceea ce s-a întâmplat. Problema a fost că autorităţile au comunicat cu laşitate. Mulţi nu au încredere în Guvern şi ne simţeam lipsiţi de ajutor”, spune el.
Când Guvernul a impus restricţiile, nu puteai găsi o mască nicăieri. Autorităţile au permis însă şi folosirea măştilor improvizate. Doar că societatea s-a divizat.
„Nu a fost uşor. Cehii s-au împărţit cam în două. Au fost persoane care voiau să poarte măşti şi erau cumva mândre de ele: sunt responsabil, eu port mască! Alţii au vrut să ignore toate regulile. Dar, la un moment dat, a intervenit poliţia. Cei fără măşti erau opriţi şi amendaţi”, spune Martin.
Apoi, cehii au început să se pârască între ei.
Când vedeau o persoană care nu purta mască sunau imediat la poliţie: Vă rog, văd pe cineva fără mască, veniţi repede! Li s-a spus «naziştii măştilor», ceva de genul acesta. Desigur că trebuie să porţi, dar dacă nu ai? Poate îi atragi atenţia, dar nu suna la poliţie.
Martin Hassman:
Mulţi încercau să păcălească regulile. Îşi puneau masca la gât şi o ridicau doar dacă vedeau poliţie.
„A fost o nebunie, toată lumea era stresată şi speriată.”
Soluţia cehă: 2.000 de croitorese
Martin a observat că se întâmpla ceva în Cehia după restricţiile impuse de Guvern: pe grupuri de Facebook apăreau femei care scriau că au maşini de cusut acasă şi că pot face, gratis, măşti.
Totul era haotic însă, aşa că s-a gândit la o platformă care să pună în legătură croitoresele cu cei care aveau nevoie de măşti. A primit sprijin şi de la Mapotic, o companie cehă ce oferă soluţii de hărţi şi care a decis să ofere conturi gratuite tuturor celor care încearcă să lupte contra COVID-19.
„Eram foarte ocupaţi, pentru că toată lumea avea nevoie de măşti. Erau zile disperate. Noi puneam dimineaţa pe cineva pe hartă care cosea, iar seara oamenii ne scriau să îi scoatem: Avem atâtea comenzi că o să muncim două săptămâni numai la asta! Ni s-a făcut teamă că va trebui să oprim proiectul că sunt prea multe comenzi”, povesteşte Martin.
Din fericire, comunitatea a crescut: în prima zi a proiectului, croitorii erau adăugaţi manual de el şi echipa lui, a doua zi, utilizatori din toată Cehia au început să contribuie, iar în a treia zi au apărut la ştiri şi totul a devenit un fenomen naţional.
Acum, sunt 2.000 de croitori în Cehia care au făcut zeci de mii, dacă nu chiar sute de mii de măşti.
Guvernul a impus o restricţie care părea stupidă, dar oamenii s-au mobilizat. Acum, gândindu-mă retrospectiv, cred că restricţiile au fost ceva bun. Nu ştiu dacă în alte ţări va fi la fel însă.
Martin Hassman:
Automate de măşti în Cehia
După acele prime săptămâni nebune, spune Martin, lucrurile s-au aranjat. Voluntarii şi croitorii au fost primii care au reacționat, dar apoi a intervenit şi statul, recuperând greşelile de la început.
Şi companiile au vrut să ajute, iar cele care deţin automate de vândut sucuri şi dulciuri au luat aparatele şi le-au umplut cu măşti.
„Scrie acolo că preţul unei măşti este de doi euro, dar banii se duc la o organizaţie de caritate. Chiar pe aparat scrie numele asociaţiei care va beneficia de bani, deci şi firmele care se ocupă de aceste aparate s-au implicat”, spune Martin.