Un mic robot pierdut sub gheața Antarcticii timp de 9 luni se întoarce cu date rare | VIDEO

Ce sunt flotoarele Argo

Flotoarele Argo sunt instrumente oceanografice robotizate, care plutesc liber. Ele se deplasează în adâncime până la 2 kilometri, colectând date despre temperatură și salinitate. La fiecare zece zile, revin la suprafață pentru a transmite informațiile către sateliți, relatează The Conversation.

Inițial, flotorul a fost lansat pentru a măsura cantitatea de căldură oceanică ce ajunge la ghețarul Totten, care conține suficientă gheață pentru a ridica nivelul mării cu 3,5 metri. Totuși, spre dezamăgirea cercetătorilor, dispozitivul a fost purtat de curenți departe de această zonă.

În mod surprinzător, el a reapărut mai târziu în vest, în apropierea ghețarilor Denman și Shackleton, unde nu au mai fost realizate măsurători oceanografice.

După ce a plutit în apele reci și izolate timp de doi ani și jumătate, flotorul a petrecut nouă luni sub ghețarii Denman și Shackleton, colectând date valoroase din zone greu accesibile. Aceste măsurători sunt esențiale pentru a înțelege cât de mult și cât de rapid va contribui Antarctica la creșterea nivelului mării.

A robotic float just mapped ocean conditions beneath East Antarcticas giant ice shelves, revealing new melt vulnerabilities. https://t.co/8e6e5Wu6dS pic.twitter.com/dRbZVu7atT
— Interesting Engineering (@IntEngineering) December 9, 2025
 

Ce a descoperit flotorul pe parcursul celor nouă luni

Pe parcursul celor nouă luni sub ghețari, flotorul a colectat profiluri de temperatură și salinitate de la fundul oceanului până la baza ghețarilor, la fiecare cinci zile. Aceasta reprezintă prima serie de măsurători oceanografice sub un ghețar din estul Antarcticii. Totuși, o provocare majoră a fost că flotorul nu a putut comunica cu sateliții pentru a transmite poziția exactă.

În ciuda acestui impediment, datele au oferit indicii importante. De fiecare dată când flotorul atingea baza ghețarului, se înregistra adâncimea stratului de gheață. Comparând aceste informații cu măsurătorile satelitare, cercetătorii au reușit să deducă traseul parcurs sub gheață.

Rezultatele au arătat că ghețarul Shackleton, cel mai nordic din estul Antarcticii, nu este expus în prezent la ape calde care ar putea să-l topească de dedesubt.

În schimb, ghețarul Denman este expus la apă caldă care pătrunde sub platforma de gheață și provoacă topirea. Flotorul a arătat că Denman se află într-un echilibru precar: o creștere chiar mică a stratului de apă caldă ar provoca o topire și mai mare.

Importanța măsurătorilor sub gheață

Ghețarii din Antarctica se deplasează spre mare, formând platforme de gheață plutitoare. Aceste platforme acționează ca niște contraforturi, încetinind fluxul gheții către ocean. Dacă platformele de gheață se slăbesc sau se prăbușesc, mai multă gheață ajunge în ocean, contribuind la creșterea nivelului mării.

Ceea ce determină soarta stratului de gheață din Antarctica este cantitatea de căldură oceanică ce ajunge la baza acestor platforme. Din păcate, procesele care cauzează topirea în cavitățile de sub ghețari sunt greu de studiat. Platformele de gheață pot avea grosimi de sute sau mii de metri, iar forarea pentru a introduce senzori oceanografici este costisitoare și rar realizată.

Totten și Denman, vulnerabili la topirea cauzată de apele calde care ajung sub platformele lor de gheață

Observațiile recente confirmă că cei mai importanți doi ghețari din această parte a Antarcticii, Totten și Denman, sunt vulnerabili la topirea cauzată de apele calde care ajung sub platformele lor de gheață. Împreună, acești ghețari conțin un volum de gheață echivalent cu o creștere a nivelului mării de cinci metri la nivel global.

Deși stratul de gheață din vestul Antarcticii este mai expus riscului de topire iminentă, estul continentului deține un volum mult mai mare de gheață. Aceasta înseamnă că pierderea gheții din estul Antarcticii este crucială pentru estimarea creșterii nivelului mării.

Atât ghețarii Denman, cât și Totten sunt stabilizați în pozițiile lor actuale de panta stratului de rocă de dedesubt. Dacă gheața s-ar retrage mai mult, ar ajunge într-o configurație instabilă, unde topirea ar deveni ireversibilă. Odată ce acest proces începe, efectele asupra nivelului mării pot dura secole, dar nu mai pot fi inversate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE