Milan Kundera a murit la Paris. Scriitorul de origine cehă avea 94 de ani

Scriitorul Milan Kundera a murit la vârsta de 94 de ani, a anunțat miercuri dimineață televiziunea cehă.

Romancierul născut pe 1 aprilie 1929 la Brno (Moravia, pe atunci în Republica Cehoslovacă), a murit la Paris pe 11 iulie, scrie Le Monde, care a aflat informațiile de la editorul său.

Renumit în întreaga lume pentru o operă tradusă în patruzeci de limbi, Kundera se mutase în Franța în 1975, după ce a fost ostracizat pentru că a criticat invazia sovietică a Cehoslovaciei din 1968.

Capodopera sa este „Insuportabila ușurătate a ființei”, în care Kundera relatează povestea unui triunghi amoros în timpul Primăverii de la Praga. Atunci când a fost publicat, în 1984, romanul l-a transformat pe Kundera într-o vedetă a literaturii internaționale

Romancierul ceh disident trăia deja la Paris de aproape un deceniu. Cărțile sale fuseseră interzise în Cehoslovacia și, după ce guvernul susținut de Uniunea Sovietică l-a lăsat fără cetățenie, în 1978, el a devenit cel mai faimos scriitor exilat al țării.

După Revoluția de Catifea, căderea Cortinei de Fier și crearea Republicii Cehe, scriitorul nu s-a mai întors niciodată să trăiască în țara sa natală. „Nu există un astfel de vis al reîntoarcerii”, a declarat el odată într-un interviu acordat săptămânalului german Die Zeit.

„Mi-am luat Praga cu mine; mirosul, gustul, limba, peisajul, cultura”, a spus el.

Romanele lui Kundera au început să fie publicate în limba cehă începând cu anii 1990, dar „Insuportabila ușurătate a ființei” a fost lansat în țara sa natală abia în 2006.

„Tendințe individualiste”

Kundera s-a înscris în Partidul Comunist în tinerețe, în 1948. Doi ani mai târziu, a fost exclus din cauza „gândirii ostile și a tendințelor individualiste”, scrie Deutsche Welle.

Acest lucru a avut consecințe: Kundera a fost nevoit să-și întrerupă studiile la Academia de Film, unde studia muzică și literatură și unde abia începuse.

Și-a făcut debutul ca scriitor în 1953, cu colecția de poezii „Omul: această mare grădină”. În ea, el s-a ocupat de realismul socialist, deși dintr-o perspectivă comunistă. Ulterior, s-a reînscris în Partidul Comunist – și a fost din nou expulzat.

„Tendințele individualiste” de care Partidul Comunist l-a acuzat atunci când a fost expulzat pentru prima dată au devenit un punct de conflict în anii 1960. Kundera a scris povestiri umoristice, iar în 1967 a fost publicat primul său roman, „Gluma”.

În urma reprimării violente a Primăverii de la Praga din 1968, represiune criticată de Kundera, autorul a devenit persona non grata în țara sa.

Ca susținător al comunismului reformator, a fost exclus din Asociația Scriitorilor în 1969 și din nou din partid în 1970. Activitățile sale de predare la Academia de Film au fost suspendate, piesele sale de teatru au fost scoase din repertoriu, publicațiile sale au fost interzise, iar cărțile au fost scoase din librării.

Exilul francez

Kundera a continuat să scrie în pofida cenzurii. El și-a reglat socotelile cu trecutul său comunist în „Viața e în altă parte” (1973) și în „Valsul de adio” (titlu original din 1972, „Petrecerea de adio”).

Autorul știa că aceste lucrări nu vor fi publicate în Cehoslovacia. În schimb, ele au debutat în Franța, țară care i-a oferit refugiu în 1975 și o slujbă de profesor la Rennes, iar mai târziu la Paris.

Din viața sa în exil, Kundera a continuat să își impună temele literare, folosind în continuare un fundal cehoslovac pentru operele sale. La apariția volumului „Cartea râsului și a uitării”, în 1978, regimul de la Praga nu a mai putut face altceva decât să îi retragă scriitorului cetățenia.

În 1984, Kundera a publicat „Insuportabila ușurătate a ființei”. Cartea a ajuns pe listele celor mai bine vândute cărți din întreaga lume și l-a transformat pe Kundera într-un star.

Ulterior, romanul a fost adaptat într-un film de succes, cu Juliette Binoche și Daniel Day Lewis în rolurile principale.

A fost cartea potrivită la momentul potrivit, scrie Deutsche Welle. Deși volumele sale ulterioare, cum ar fi „Nemurirea” (1990), au atras și ele atenția, succesul lor nu a fost la fel de mare. Unii critici literari au considerat aceste romane prea filozofice și eseistice.

Alții l-au lăudat pe autor ca fiind un moralist, un critic al civilizației vest-europene și al postmodernismului.

Acuzații de trădare

În 2008, Kundera a fost acuzat că ar fi denunțat un membru al opoziției în 1950, care a dispărut apoi timp de mai mulți ani într-un lagăr de muncă. Un protocol al poliției secrete cehe StB ar fi furnizat dovezi în acest sens, scrie Deutsche Welle.

Acuzațiile au fost lansate într-un articol al săptămânalului Respekt, care cita o anchetă a Institutului pentru Studiul Regimurilor Totalitare.

Scriitorul a negat vinovăția. „Sunt complet surprins de ceva la care nu mă așteptam, ceva despre care nici măcar nu știam ieri, ceva ce nu s-a întâmplat”, a declarat el pentru o agenție de presă cehă. De fapt, semnătura sa lipsea de sub document.

Kundera a încetat să mai comenteze public trecutul său și ar fi călătorit incognito în Republica Cehă pentru a-și vizita prietenii. Ca un act de reconciliere, fostul prim-ministru ceh Andrej Babis i-a oferit din nou cetățenia cehă, dar Kundera nu a comentat oferta.

În 2009, Kundera, alături de alte personalități ale culturii, a semnat o petiție de susținere a regizorului polonez Roman Polanski, cerând eliberarea acestuia. Polanski fusese arestat pentru scurt timp în Elveția în legătură cu un dosar din 1977, în care era acuzat că a drogat și violat o fată de 13 ani.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE