Miza alegerilor PSD-PNL la votul de duminică din Deveselu: „Să le băgăm, dracu’, gaze, că i-am minţit prea mult”

La umbra scutului care-i protejează de rachete, nu şi de caniculă, locuitorii din Deveselu au de făcut o alegere deloc uşoară, când vor merge duminică, la urne.

Fostul primar Ion Aliman a murit, din cauza coronavirusului, cu trei zile înainte de localele din septembrie anul trecut. Decesul celui care conducea de opt ani comuna nu i-a împiedicat pe oameni să-l voteze. Dincolo de mormânt, Aliman a câştigat al treilea mandat de edil, cu aproape 64% din voturi.

Atribuţiile de primar au fost preluate de Nicolae Dobre, 54 de ani, vărul lui Aliman şi viceprimarul din Deveselu.

Conform legii, au fost organizate alegeri parţiale, precedate, fireşte, de o campanie electorală aprigă în comuna cu aproximativ 3.000 de locuitori şi cu două sate, Deveselu şi Comanca.

„Plâng că e duşmănia asta la noi în familie”

În colțul roșu, din partea PSD, cu sloganul „Împreună se poate”, candidează Nicolae Dobre.

În colțul galben, în numele PNL, principalul concurent este nepotul său Marius, fiul lui Ion Aliman. Mari, cum îi spun rudele, are 31 de ani și vine cu deviza „Trecut, prezent, viitor”, mult utilizată, pe vremuri, în presa sportivă când era vorba de echipa națională. Mari speră să aibă o șansă mai mare decât trupa lui Rădoi.

Dar de ce nu candidează Mari din partea social-democraţilor, pe care i-a reprezentat părintele său? „La liberali mă simt mai bine. Nu mă obligă să port cravată şi ţin cont de părerile mele”, spune tânărul de 31 de ani, care lucrează la căpitănia Portului Corabia. „Noi i-am propus lui Mari să vină, pentru început, consilier de primar sau administrator în primărie. El ne-a răspuns că vrea totul”, oftează unchiul Nicu.

Rivalitatea electorală i-a frânt inima mamei lui Ion Aliman. „Mi-am pierdut băiatul, mor de dorul lui, am plâns şi-am plâns, şi-acum plâng că e duşmănia asta la noi în familie. Noi n-am avut niciodată aşa vrajbă”, spune femeia de 91 de ani, ştergându-şi ochii cu o batistă de pânză, cum se purtau pe vremuri.

Mama fostului primar a avut şase surori, toate s-au măritat şi au rămas în sat, contrar pronosticurilor sceptice ale vecinilor, „ce vă faceţi voi numai cu fete, o să plece care şi pe unde”.

Mama lui Ion Aliman e cea mai mare dintre surori, mama lui Nicolae Dobre e cea mai mică. „Nu înţeleg de ce nu ascultă, de ce-l pune pe băiatul ei să candideze? De ce nu-l opreşte?”, adaugă mama fostului edil.

Cele şapte surori au avut copii şi nepoţi şi mulţi dintre ei au rămas, de asemenea, în Deveselu. „Nu se depopulează la noi, că îşi găsesc oamenii de muncă la Caracal şi fac naveta uşor”, explică Dobre. Caracalul se află la 8 kilometri depărtare.

Hamlet, în Olt

Arborele genealogic al familiei mamei primarului decedat s-a tot ramificat şi altoit şi aşa s-a ajuns la situaţia că mulţi dintre alegătorii din Deveselu sunt rude şi cu Mari, şi cu Nicu.  

Marea dilemă a electoratului cu acelaşi ADN nu se referă la numele pe care să-l ştampileze. În privinţa asta, decizia lor e deja luată, „ssst, secretul e secret”. Oamenii se frământă cum să facă să păstreze relaţii bune, de familie, cu ambii rivali.

Şi tânărul liberal, şi „vicele” social-democrat şi-au făcut campanie din poartă-n poartă. „Da, au venit amândoi şi le-am zis că-i votez”, spune un domn de 86 de ani, arătând spre afişele PNL şi PSD pe care şi le-a pus pe gard.

Oriunde te uiţi prin Deveselu, dai cu ochii de astfel de garduri echidistante. Un bărbat în salopetă, care şurubăreşte la un utilaj agricol, ridică fruntea peste poarta de tablă şi se justifică: „Nu merg la vot, dar am pus afişele, că unul mi-e văr, iar celălalt, nepot”.

„Sunt ultimul care l-a văzut în viaţă”

Pe marginea şoselei intens circulate din Deveselu, oamenii vând pepeni de la Dăbuleni, „roşii româneşti”, cireşe din producţie proprie. O bătrânică alege mărar, frunzele le păstrează, iar cozile le întinde unui măgar bătrân şi slab, legat la poarta vecină. „Are peste 15 ani, ce să mai tragă, săracul? Îl ţin aşa, că e al lor”, spune femeia.

„Măgari în Deveselu mai avem maxim trei”, susţine Marius Aliman. „Suntem o comună modernă, aproape am terminat asfaltarea”.

Amintirea primarului decedat e invocată şi de nepot, şi de unchi. „De ce candidez? Principalul motiv e că, la ultima discuţie telefonică pe care am avut-o, tata mi-a cerut asta”, povesteşte Marius Aliman.

El adaugă: „Sunasem să-l întreb dacă mai are nevoie de medicamente sau de altceva, iar el, probabil presimţind inevitabilul, mi-a cerut să promit că voi avea grijă de familie şi de proiectele sale de suflet, proiectele comunei Deveselu”.

Și băiatul fostului edil le-a relatat sătenilor ceva asemănător, că şi-a visat tatăl, iar acesta i-a cerut, ca tatăl lui Hamlet, să-i ia locul la primărie.

Cu o lună înainte de a se îmbolnăvi, domnul primar a susţinut şi în faţa mea, şi în faţa conducerii judeţene a partidului că, dacă ar trebui să candideze altcineva în locul lui, acesta să fiu eu.

Nicolae Dobre:

„Eu sunt ultimul care l-a văzut pe domnul primar şi în viaţă, şi decedat, când am fost să fac recunoaşterea la morga spitalului, la Bucureşti”, spune candidatul social-democrat, adăugând că nu crede că, de pe patul din secţia COVID, vărul său a putut da telefoane.

Dobre declară că el a avut ideea ca, în ciuda decesului, Ion Aliman să rămână pe listele de vot, pentru ca partidul să păstreze controlul în administraţia comunei.

„Ion l-a ajutat mult, nu e recunoştinţă”

Unchiul mizează pe experienţa şi pe notorietatea dobândite ca „vice” al vărului său. „Eu sunt dintotdeauna aici, oamenii mă privesc ca pe unul de-al lor. Nu îmi zice unul: da tu al cui eşti, maică?”.

Fiul lui Aliman insistă că a deprins administraţie publică şi politică de la tatăl său: „Chiar dacă am serviciu în alt oraş, seara vin acasă în Deveselu. M-am născut la Caracal, dar, după câteva zile de la naştere, am fost adus şi crescut aici, în comună”.

„În Deveselu e democraţie, nu monarhie, să avem moştenitori la tronul din primărie”, replică „vicele”.

Rudele din cadrul electoratului, sub protecţia unui anonimat desăvârşit, au păreri mult mai nuanţate.

„Pe Nicu, Ion l-a ajutat mult, l-a angajat şi pe el, şi pe nevasta lui pe vasul de croazieră unde era căpitan. Şi pe fiul meu l-a angajat, şi pe alţii din familie. Se duceau pe vas, lucrau acolo trei ani, se întorceau şi-şi făceau casă. Dar munceau”, povesteşte un domn în vârstă, ieşit să vadă mersul lumii de pe banca din poartă. „Ion era dur, aşa, îi verifica. Ştergeau paharele, el se uita la buza paharului, să vadă dacă are urme. Acum, după ce l-a ajutat Ion, să candideze împotriva lui Mari… parcă nu e prea… Adică nu e recunoştinţă”.

„Să le băgăm, dracu, gaze, că i-am minţit prea mult”

Despre fostul edil, şi alte rude spun că era autoritar. „Deşi era vărul meu, când mă duceam la primărie, aveam o teamă, că dacă nu… Şi era vărul meu, văr-văr”, îşi aminteşte o femeie între două vârste.

„Om deştept ca el n-o să se mai nască. A ştiut să facă bani, a plecat de jos, dintre noi, şi a făcut bani. A strâns bani şi a plătit să ajungă primar. A fost căpitan de vas. La Caracal avea un salon de nunţi şi botezuri. La primărie, ce-a dres, ce-a făcut, cred că nici lui Nicu nu i-a spus tot. Multe secrete le-a luat cu el în mormânt”, afirmă, pe un ton misterios, o altă rudă a lui Ion Aliman.

Nicolae Dobre nu le inspiră aceeaşi teamă sătenilor din Deveselu, rude cu el sau nu. După ce a fost bucătar pe vasul de croazieră, candidatul social-democrat şi-a găsit de lucru ca poştaş în Caracal. „Asta au împotriva lui, că nu are facultate. Dar toate câte s-au făcut în comună la noi, ei le-au făcut, apă, canalizare, străzi”, pledează un pensionar.

În ciuda culorilor doctrinare diferite, unchiul şi nepotul au programe electorale aproape identice. Amândoi promit continuarea proiectelor lui Ion Aliman: terminarea policlinicii din Deveselu, a grădiniţei din Comanca, terminarea asfaltării pe drumurile secundare şi racordarea la reţeaua de gaze.

Marius Aliman promite, în plus, că va lua din nou sub aripa comunei Cartierul Aviatorilor, un cătun care s-a plimbat pe hârtie între administraţiile din Caracal şi Deveselu, până a rămas al nimănui.

„Gaze!”, exclamă un domn pensionar cu pălărie de paie. „De 15 ani ne promit gaze. Cum vin alegerile, băgăm gaze, băgăm gaze… Mă duc la vot, o iau şi pe nevastă-mea. Că poate de data asta se ţin de cuvânt. Poate zic: hai, dracu, să le băgăm gaze, dă-i dracu, că i-am minţit prea mult”.

Problema stringentă a domnului cu pălărie nu apare în platformele candidaţilor: „Am cireşe, multe. Le-a bătut ploaia, or să se strice mâine, poimâine. N-am ce face cu ele. Fiică-mea e măritată cu un neamţ, stau în Germania, mi-a zis că ei nu-i trebuie, că are de toate acolo. Să ies să le vând la poartă… Râde satul de mine”. Nu există multe tristeţi mai mari, la ţară, decât o recoltă irosită.

Miza de a redeveni o familie

Cravata nu pare a fi un detaliu care să facă diferenţa la scrutinul din Deveselu. „Maică, eu-s bătrână, pentru mine, toţi sunt frumoşi”, afirmă o doamnă pensionară, examinând afişele expuse pe gardul ei. E rudă şi cu Mari, şi cu Nicu, dar, pe lângă afişele celor doi, a lipit şi poza „primarului de AUR”,  care e cumnatul unuia dintre copiii ei. „Să ştiţi de la mine, primarul care-a murit… N-a ţinut niciodată cu noi, niciodată”. Femeia caută argumente, apoi oftează: „Mi-a fost văr şi ăsta mi-e nepot… Nu mai zic nimic”.

„Nu m-am certat cu nimeni, sunt în relaţii bune cu toate rudele. Nu mi-a trântit nimeni uşa în nas. E dreptul lui Mari să candideze, viaţa merge înainte şi după alegeri, familia e familie”, afirmă Nicolae Dobre.

„Sper să trecem de această situaţie la care, din păcate, s-a ajuns. Şi, după alegeri, să fim din nou o familie unită”, spune şi Marius Aliman.

S-a dat drumul la aprobări

O rudă a celor doi povesteşte, în şoaptă, că, de când e campanie electorală, în Deveselu se petrec lucruri ciudate. Autorizaţii care întârziau cu lunile au început să sosească dinspre primărie. În paralel, în capitala judeţului, DGASPC-ul şi-a schimbat subit părerea despre aritmetică şi despre lege şi plăteşte retroactiv indemnizaţii la care susţinea că oamenii nu au dreptul.

„Am grijă de doi bătrâni şi până acum mi-au zis că nu pot încasa decât o indemnizaţie de însoţitor. Zilele astea, m-au sunat să-mi spună că am dreptul la două şi că mă plătesc din urmă, adică pe trei ani. Mă întreb dacă aşa o fi, s-o fi schimbat legile. Până nu văd, nu cred”, concluzionează ruda mirată.

Un pix roșu și unul galben

Stând de vorbă cu localnicii, afli că atenţiile oferite de către candidaţi alegătorilor reprezintă o tradiţie mai mult sau mai puţin discretă a comunei Deveselu. 

Doamna Maria F., pe care soţul a delegat-o rapid drept purtător de cuvânt al familiei, reclamă că a primit, în campania asta, doar două pixuri: unul roşu şi unul galben. „Ce să scriu eu, care am învăţat şapte ani în clasa întâi? Nu-mi trebuie nici piscuri, nici nimic de la ei, am pensie. De la 7 ani muncesc. Muncă grea, nu glumă. Acum iau 17 milioane pe lună. A lui bărbatu-meu e mai mică, e pensie de handicap”.

   

Urmărește-ne pe Google News