Autorităţile Din România Nu Spun Câţi Morţi COVID-19 Au Luat Infecţia Din Spital, Deși Recunosc 44 De Focare De Coronavirus în Unităţi Medicale, Doar în Ultima Săptămână

În raportările Institutului Naţional de Sănătate Publică, focarele de COVID-19 sunt clasificate pe categorii, iar unităţile medico-sanitare conduc acest clasament.

Doar într-o săptămână au fost 382 de cazuri confirmate în 44 de spitale, clinici, centre de dializă etc.

Chiar şi-aşa, INSP spune că nu ştie câte dintre decesele COVID-19 au survenit la pacienţi cu o infecţie intraspitalicească: fie chiar cu noul coronavirus, fie cu alt virus sau bacterie (rezistentă la antibiotice).

Până în prezent, Direcţiile de Sănătate Publică nu au raportat, în cadrul supravegherii IAAM (infecţii asociate asistenţei medicale) niciun caz/focar datorat COVID-19.
INSP:

Aşa sună răspunsul Institutului Naţional de Sănătate Publică la următoarele întrebări adresate de Libertatea:

Câţi dintre pacienţii morţi de COVID-19 au avut asociată şi o infecţie nosocomială, alta decât cu SARS-CoV-2?
Câţi dintre pacienţii români morţi de COVID-19 au avut infecţie nosocomială cu noul coronavirus (adică aveau infecţia asociată actului medical)?
Câţi dintre pacienţii spitalizaţi cu COVID-19 au avut, pe perioada spitalizării, şi o infecţie nosocomială cu alt patogen decât noul coronavirus? Despre ce bacterii sau virusuri a fost vorba? Câţi dintre aceşti pacienţi au fost vindecaţi şi externaţi?

Recomandări

INTERVIU. „Nicolae Ciucă? Eu nu cred că putem vorbi de o persoană autonomă care răspunde la acest nume”

Institutul Naţional de Sănătate Publică nu neagă că au existat cazuri în care pacienţii cu COVID-19 au avut şi o altă infecţie asociată actului medical (fie că vorbim de gripă, fie de o bacterie rezistentă la antibiotice).

Însă INSP spune că direcţiile de sănătate publică nu ar fi raportat deloc astfel de cazuri sau focare.

Ziarul a insistat să primească un răspuns detaliat din partea instituţiei, însă replica INSP a fost că acest răspuns abreviat “făcea referire la întreaga solicitare”.

Specificul României: focarele sunt în spitale

Ceea ce ştim cu certitudine este că:

1. Au existat multiple cazuri în care pacienţii morţi de COVID-19 luaseră SARS-CoV-2 din spital sau asociat asistenţei medicale. Despre o parte din aceste focare au vorbit chiar autorităţile, mai ales atunci când raportarea deceselor se făcea caz cu caz.

De altfel, dacă ne uităm la categoriile de focare menţionate în rapoartele epidemiologice ale INSP, cele mai multe focare de răspândire a noului coronavirus fac parte din sistemul public sau privat de sănătate.

2. Au existat mai mulţi pacienţi morţi de COVID-19 care au avut şi o infecţie nosocomială. Din nou, o parte din aceste cazuri au fost făcute publice atunci când ministerul raporta decesele COVID-19 caz cu caz.

Recomandări

„O să fac o crimă în patru ore”. Autoritățile au ignorat semnele radicalizării adolescentului german care a ucis o pensionară la Mediaș. INVESTIGAȚIE LIBERTATEA-DER SPIEGEL

Au apărut, printre comorbidităţi, sintagme precum: “infecţie cu Clostridium difficile” sau chiar “infecţie nosocomială”.

Un studiu realizat pe 10 spitale din Marea Britanie şi unul din Italia, publicat în luna iulie, arăta că 12,5% din toate cazurile de COVID-19 erau infecţii asociate actului medical, nu transmise în comunitate.

În mai, The Guardian arăta că până la 20% dintre bolnavii COVID-19 din Marea Britanie se infectaseră în spital, internaţi din alte motive.

Iar faţă de media europeană, România a internat de 3 ori mai mulţi dintre bolnavii de COVID-19, după cum a arătat Libertatea. Aşadar, există posibilitatea ca proporţia cazurilor nosocomiale de COVID-19 să fie chiar mai mare în România.

Acum patru luni a apărut primul deces al unui pacient care luase infecţia cu SARS-CoV-2 din spital

În mai, Libertatea a atras atenţia asupra faptului că, în plină de pandemie, cu sute de oameni internaţi la terapie intensivă, autorităţile nu vorbeau despre infecţiile nosocomiale la pacienţii COVID-19.

Într-un singur caz, al unui mort de COVID-19, Grupul de Comunicare Strategică făcuse referire la “o infecţie nosocomială” – era vorba de un bărbat infectat chiar cu noul coronavirus, la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş.

Recomandări

INTERVIU Atac dur și la Euroins, și la ASF. „Euroins și-a devoalat metodele, involuntar, chiar în conferința de presă pe care apoi au șters-o. Iar cei din ASF ori au fost fraieri, ori au fost înțeleși cu Euroins”

Încă din aprilie, într-un interviu pentru Libertatea, medicul de anestezie şi terapie intensivă Elena Copaciu spunea că peste jumătate din decesele COVID-19 apăreau la oameni deja internaţi şi care s-au infectat în spital.

Cinci luni au trecut de la această declaraţie şi totuşi, astăzi, cele mai recente cifre generale privind raportările infecţiilor asociate actului medical în România, centralizate de Institutul Naţional de Sănătate Publică, datează din decembrie 2019 şi se referă la primele nouă luni ale anului trecut.

De ce este imposibil ca măcar o parte din pacienţii COVID internaţi în România să nu fi avut şi infecţii intraspitaliceşti

La cinci ani de la Colectiv, lipsa transparenţei şi a informaţiilor despre bacteriile cu care bolnavii de COVID-19 s-au infectat în spital este o dovadă că încă ne minţim singuri.

Raportăm de zece ori mai puține infecții

În spitalele europene, 5 din 100 de pacienţi iau cel puţin o infecţie asociată actului medical, potrivit ECDC (Centrul European pentru Prevenţia şi Controlul Bolilor) şi OMS.

De altfel, acest 5% vehiculat la nivel european este standardul la care ne raportăm când ştim că spitalele româneşti încă subraportează grosolan infecţiile nosocomiale. Tradiţional, spitalele din România raportează în medie de 10 ori mai puţine infecţii decât sisteme medicale din Vest, mai performante şi mai curate.

Pe de altă parte, majoritatea pacienţilor care fac o formă severă de COVID-19 ajung pe paturi de terapie intensivă. Aici riscul de infecţie intraspitalicească este de 5-10 ori mai mare decât la ceilalţi bolnavi. Asta se întâmplă atât din cauze intrinseci (deci care ţin de bolnav – precum imunodepresia – slăbirea sistemului imunitar), cât şi din motive extrinseci (de exemplu, sunt intubaţi şi puşi pe ventilaţie mecanică).

Un studiu european, realizat pe 1.290 de unităţi de terapie intensivă din 15 ţări, arăta că 8% din pacienţii care stau la ATI mai mult de două zile ajung să ia cel puţin o infecţie asociată actului medical.

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email [email protected]