Muncitorii străini, necesari sau nu? Anatolie Coșciug, expert în migrație: „Aproape 4 miliarde de euro din PIB vin din munca migranților”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Vasile Ernu a discutat cu cercetătorul Anatolie Coşciug, cel care a coordonat şi primul studiu serios dedicat problemelor imigranților din România, despre fenomenul migrației din România. Despre cum îi percep cetățenii României pe cei veniți să lucreze la noi în țară, despre problemele migranților și despre modul în care instituțiile statului sunt pregătite, mai bine spus nepregătite, să ofere programe de integrare acestor noi comunități apărute ca urmare a migrației. Anatolie Coşciug este cercetător, doctor în sociologie, director adjunct al Centrului pentru Studiul Comparat al Migrației
Cuprins:
- Un studiu necesar pentru a „ne cunoaște mai bine”
- În cinci ani, numărul muncitorilor străini a crescut de 3 ori
- Ce determină aducerea de muncitori din alte țări
- București-Ilfov, magnet pentru migranți
- Există o estimare a contribuției lor la bugetul țării? Am văzut diverse cifre...
- Statul român, insuficient de implicat în integrarea migranților
- România are nevoie de forță de muncă din străinătate
Un studiu necesar pentru a „ne cunoaște mai bine”
Libertatea: Ați lansat un studiu care se ocupă de analiza muncitorilor străini veniți la muncă aici. Ce ați urmărit cu acest studiu?
Anatolie Coșciug: Poate o să sune puțin ciudat dar studiul acesta este despre noi ca societate, este ca o oglindă în care ne putem uita să înțelegem puțin mai bine cine suntem de fapt: care sunt valorile după care ne ghidăm la nivel de societate, ce ne enervează și ce ne mobilizează, cum ne comportăm cu cei mai vulnerabili dintre noi, sau dacă am învățat ceva din experiența noastră de a emigra pentru muncă în alte țări (spoiler alert – nu prea).
Studiul a plecat de la observații simple, mundane, situații de care ne lovim pe stradă și care sunt parțial reprezentate în pozele de mai jos. De exemplu, deși ne considerăm o societate deschisă și primitoare, felul în care ne comportăm față de „livratorii” care par a fi străini (de exemplu când ne intersectăm în trafic) denotă un grad scăzut de toleranță și acceptare.
De la aceste simple observații am ajuns la o discuție mai amplă cu colegii de la Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile - FDSC care au sprijinit acest studiu despre cât de generalizate sunt astfel de comportamente și care a fost ghidată de întrebări precum: ce fel de muncitori străini vin în România și de ce? De ce fel de experiențe au aceștia parte la locul de muncă dar și în afara lui? Cine interacționează cu ei și cum?
A rezultat un raport de cercetare extins și eu greu de sintetizat într-un paragraf. Dar dacă este ceva cu ce aș vrea să asociez acest studiu este că am încercat să ne uităm la migrația pentru muncă dintr-o perspectivă a drepturilor omului, un lucru care a stârnit multe reacții negative pentru că adesea ne uităm la angajații străini doar ca la o forță de muncă „importată” care sunt aici cu un scop precis și pentru o perioadă precisă de timp și nu ca la ființe umane.
În cinci ani, numărul muncitorilor străini a crescut de 3 ori
- Dacă acum mai bine de zece ani muncitorii /angajați străini erau mai degrabă cei din zona multinaționalelor, în ultimii anii vedem tot mai mulți muncitori străini mai ales în zona serviciilor, HORECA, construcții etc. Hai mai întâi să stabilim cine sunt acești oameni și de unde vin și ce tipuri de muncă fac?
- Ai dreptate, fenomenul nu este unul nou cum adesea se menționează în spațiul public. Ce avem diferit acum este amploarea, dispersia teritorială și diversitatea - ceva nemaiîntâlnit în istoria modernă a României care este un „exemplu clasic” de țară de emigrație.
Numărul de contracte de muncă a cetățenilor străini a crescut cam de trei ori în 5 ani, de la aproximativ 78 de mii în 2019 la peste 212 mii în 2023. Există angajați străini în România de multă vreme deși ei nu erau atât de „vizibili” pentru că veneau în special din țări din vecinătatea României precum Republica Moldova, Turcia, etc.
Pentru prima dată avem migrație pentru muncă din țări „îndepărtate” din punct de vedere geografic, cu care nu aveam în mod „natural” legături și despre a căror societăți știm foarte puține lucruri. Principalele țări de unde vin muncitorii străini din România în prezent sunt Nepal, Turcia, Italia, Sri Lanka și Moldova – fiecare cu 8-9 % din totalul de angajați străini. Domeniile principale în care activează sunt cele legate de industrie, construcții, retail și Horeca.
Ca să avem un tablou complet cred că mai trebuie adăugat că cele mai multe locuri de muncă sun în ocupații care necesită un nivel scăzut de calificări iar cei mai mulți dintre angajați au un nivel de educație sau experiență peste nivel de calificare cerut la locul de muncă pe care îl au în România. Trebuie menționat și că angajații străini pot fi tot mai des întâlniți nu doar în marile centre urbane, un fenomen care se întâmplă acolo deja de multă vreme, ci și în orașele mici sau zone mai izolate, ceea ce cred eu că aduce un set de provocări diferite.
Ce determină aducerea de muncitori din alte țări
- Ei vin organizat sau aleatoriu? Cumva anumite nevoi ale pieței de muncă predetermină venirea lor sau cum are loc această venire?
- Majoritatea angajaților străini vin prin intermediul unor companii private de recrutare, deci este o formă de migrație organizată în special de actori privați chiar dacă există anumite reglementări impuse prin lege. Cea mai mare parte a presiunii organizării cade pe umerii companiilor care angajează ceea ce poate duce la o vulnerabilizare a muncitorilor străini în relația cu angajatorii.
De acolo vine și lobby-ul intens făcut de companiile private de a schimba legislația astfel încât angajații să fie „legați de glie” măcar o perioadă de timp astfel încât să își recupereze „investiția” făcută.
Motivul migrației pentru muncă în România nu ține neapărat de nivelul mai mare de salarizare cum se întâmplă în special în țările din Europa de Vest. Media salariilor pe care le obțin muncitorii străini sunt sub nivelul mediei naționale, care este una dintre cele mai mici din UE.
Ce vreau să spun cu acest exemplu este că nevoile pieței de muncă sunt cele care predetermină venirea lor și nu neapărat atractivitatea salariilor. Ce mai observăm foarte des menționat este că România este percepută ca o destinație „Europeană” de la care se așteaptă respectare a drepturilor omului și o anumită predictibilitate, în contrast cu alte destinații unde poate salariile sunt mai mari dar lipsesc respectul față de muncitorii străini și predictibilitatea.
București-Ilfov, magnet pentru migranți
- De Anul Nou a făcut furori o imagine cu acești muncitori la metrou în București unde au întâmpinat Revelionul de acasă. Spune-mi te rog dacă în acest moment avem o estimare a numărului de muncitori străini veniți pentru muncă în București? Și dacă știm de unde sunt dominant?
- Aproximativ unu din trei angajați străini locuiesc în regiunea București – Ilfov, regiune în care se află doar un sfert din populația țării. Cu alte cuvinte, densitatea de angajați străini este mult mai mare în București comparativ cu alte orașe.
Ce aș mai adăuga la cele spuse mai sus este faptul că pe lângă acei imigranți care vin cu o viză de muncă, și alți străini pot să se angajeze. De exemplu cineva care vine pentru studii poate să muncească cu normă parțială. Ce încerc să zic cu acest lucru este că foarte des vad o discuție în jurul așa numitului „contigent anual” de angajați străini dar acesta acoperă doar o parte din fenomen.
De ce este relevant acest lucru? De exemplu pentru că Bucureștiul găzduiește și cel mai mare număr de studenți internaționali din țară, dintre care unii sunt angajați și astfel contribuie la imaginea de care ziceai mai devreme.
Nu în ultimul rând, în București avem și primele „comunități de imigranți” în adevăratul sens al cuvântului, așa cum sunt ele definite de în literatura de specialitate. Asta înseamnă o comunitate în care există legături sociale frecvente între membrii ei (de exemple în cafenele sau restaurante unde se întâlnesc), activități comune care sunt inițiate din interiorul comunității (de exemplu evenimente culturale), și perspective comune (ca de exemplu implicarea în proiecte ce țin de țara de origine).
Aș îndrăzni să zic chiar că avem semne că cel puțin în București putem vorbi de o „diasporă” emergentă care conectează țara de origine cu cea de destinație prin transferul de remiteri sociale și economice, o puternică identitate de grup care se întărește în timp și care este legată și de alte „diaspore” din alte țări.
Există o estimare a contribuției lor la bugetul țării? Am văzut diverse cifre...
Noi am încercat o estimare a contribuției la PIB-ul României și a rezultat o cifră de aproximativ 4 miliarde de euro, ceea ce reprezintă cam 1 % din PIB. Calculul este relativ simplu și urmează modele din alte studii unde se înmulțește numărul de angajați cu valoarea PIB/capita.
Toate aceste cifre trebuie tratate ca un indicator mai degrabă decât ca o valoare exactă pentru că nu putem ști cu precizie care este contribuția unui grup dacă nu cunoaște alte câteva variabile ca de exemplu sectorul unde lucrează, productivitatea, numărul de locuri de muncă, etc.
Există și alte modalități mai complexe de a calcula contribuția lor, dar discuția nu cred că ar trebui să fie neapărat despre a estima exact cu cât contribuie ci faptul că aduc ei pot contribui mai mult sau mai puțin în funcție de tipul de societate pe care o întâlnesc aici.
Statul român, insuficient de implicat în integrarea migranților
- Acum câțiva ani am scris un text despre un grup de astfel de muncitori care jucau cricket prin parcul Văcărești. Era o priveliște foarte stranie pentru că jucau un joc puțin cunoscut la noi pe un loc improvizat. Atunci mi-am pus problema: noi facem ceva pentru ei ca să-i ajutăm să se integreze? Face ceva statul român în această direcție?
- M-am tot gândit cum să dau un răspuns nuanțat întrebării dar adevărul este că facem prea puțin. Pentru că am apărut în presă de câteva ori cu acest subiect, dar și jurnaliștii sau ONG-urile cu care am mai colaborat pe această temă, primim săptămânal diverse solicitări și informări cu privire la problemele cu care se confruntă.
Unele cazuri sunt disperate, oamenii sunt efectiv „împinși” spre soluții extreme precum remigrația fără forme legale către alte state din vestul Europei doar pentru că programele de „integrare” sunt atât de lacunare. Cred că o parte din problemă vine din faptul că facem o greșeală pe care au făcut-o multe alte societăți înaintea noastră – considerăm migrația pentru muncă ceva temporar, o soluție de avarie la care apelăm pentru moment pentru a trece peste un „hop”.
Iar această viziune se reflectă în cat de puține facem pentru a sprijini integrarea și în cât de pregătiți suntem să facem față acestui fenomen.
- Spune-mi te rog dacă la capitolul legislație suntem acoperiți? Există o legislație a muncii, există o protecție a lor?
- Sunt două expresii pe care le folosesc atunci când discut despre asta: „egaliate pe hârtie” a fost rezultatul unei analize făcute de MIPEX și cred că reprezintă foarte bine situația cadrului legislativ pentru angajați străini.
Cu alte cuvinte cadrul legislativ este relativ bine făcut dar implementarea lui are mari lacune, ceea ce se poate spune și despre legislația care privește muncitorii cetățeni români.
Cea de-a doua expresie de care ne lovim foarte des și care sintetizează foarte bine situația este „suntem doar o țară de tranzit”, ceva ce auzim foarte des de la instituții publice și ceea ce se reflectă în legislație unde perspectiva este doar de scurtă durată și asumă că muncitorii străini nu sunt interesați să rămână pe termen lung aici. Ce este ciudat este că auzim asta și de la organizațiile non-guvernamentale care activează în domeniu și care și-au internalizat același gen de perspectivă.
România are nevoie de forță de muncă din străinătate
- Cum estimăm în următoare perioadă acest fenomen? Va fi în creștere?
- Nu putem ști cu certitudine pentru că depinde de foarte multe variabile, ca de exemplu polarizarea și politizarea excesivă din jurul fenomenului sau situația geopolitică.
Dar ce putem spune cu certitudine este că România are o populație în scădere, care îmbătrânește, cu un număr de copii tot mai mic, cu un nivel de trai în creștere, cu schimbări la nivel de etică a muncii (ca de exemplu ce locuri de muncă sunt considerate desirabile) tot mai evidente, cu o economie care se diversifică și se internaționalizează și care are nevoie de tot mai mulți angajați iar migrația pentru muncă este o soluție la care apelăm tot mai des.
În plus, una peste alta ultimii ani ne arată că putem să facem lucrurile să funcționeze cât de cât rezonabil și să fie un în beneficiu tuturor și cred că această experiență mai degrabă pozitivă o să cântărească mult în deciziile viitoare.
- Suntem pregătiți ca societate să primim un număr mare de muncitori străini? Cum vezi dezvoltarea acestei relații? E o experiență totuși nouă...
- De câțiva ani împreună cu colegii de la AIPG oferim un training viitorilor polițiști de frontieră despre prevenția violenței în spațiile de frontieră și una dintre activitățile pe care le facem este să le cerem să estimeze care este mărimea populației de străini din România, din ce țări vin, pentru ce scop, etc.
Ce se poate observa din răspunsurile lor este o tendință de supraestimare a numărului de câteva ori a procentului de cetățeni străini din România. O astfel de supraestimare am putut observa și într-o serie de studii făcute în colaborare cu Inspectoratul General pentru Imigrări (repetate anual timp de 4 ani consecutivi) la nivel național unde la o întrebarea despre cât de mare este procentul de imigranți din totalul populației, media răspunsurilor era de aproximativ 10 ori mai mare decât datele reale.
Ce vreau să zic cu acest exemplu este că dacă deja o mare parte dintre noi credem că imigrația în România este mai mare decât în realitate ceea ce cred eu că ne sugerează că suntem pregătiți să primim un număr mai mare.
Foto: Inquam Photos / George Călin
musatm000 02.02.2025, 22:22
Ar trebui ca cetatenii sa fie educati in a respecta omul ce munceste cinstit ! Ca are pielea galbena sau neagra sau alba important este ce produce el si cum respecta legile tarii. Nu doar pentru ca se nasc mai putini copii avem nevoie de straini pentru munca,ci si pentru ca romanii nu munces pentru 3000 sau 4000 de lei ,asteptad ajutoare sau speculand in diferite domenii. Si da,peste cinci ani vom avea in jur de 2 milioane de imigranti ce vor munci in Romania iar romanii plecati vor reveni doar la pensie ,o mica parte asta doar din cauza conducatorilor politici din tara ce au ajuns pe posturile lor fara sa fi muncit la privat macar saptamana si din cauza justitiei ce ii "albeste" pe infractori.
toss 03.02.2025, 00:04
Alo, domnu' economist...toti cei care produc miliardele despre care vorbiti, trimit acasa 90% din venituri. Si nu le trimit in Europa,cum trimiteau romanii plecati in Spania si Italia, le trimit pe alt continent, continent care nu cumpara nimic din Europa. Macar romanii mai cumparau o masina, o mobila, din tarile pe unde lucrau. Si sa vedeti cand va fi sa sa le plateasca statul roman pensiile acestora, trimise pe card prin India, Sri Lanca, sau Bangladesh. Atunci se vor duce 100%.
Andan09 03.02.2025, 01:33
Am inteles: nu se fac planuri pt dezvoltarea demografica (cu tot ce inseamna ea) ci pt inlocuirea demografica (iarasi cu tot de inseamna ea)... minunat! multumim din inima partidului!
Imparatul_e_gol_pe_YOUTUBE 03.02.2025, 04:06
Fiecare individ din asta fura locul de munca al unui tanar roman. Din 2x3000 lei nu poti plati o chirie si sa cresti doi copii. Solutia nu este sa ne sinucidem ca natie in numele PIB-ului. Oricine ii angajeaza este un tradator.
Vasil3 03.02.2025, 08:51
Problema este ca ei accepta cam orice deoarece au cazare asigurata , masa asigurata si trimit peste jumate din salariu in tara. Daca ar fi nevoiti sa "se descurce" in tara si sa plateasca chirii , intretinere , si cheltuieli ar vedea ca 3000 de ron nu prea ajung. In schimb accepta sa munceasca 6 zile pe saptamana cate 10 ore pe zi , ca oricum banii ii trimit la ei in tara si dupa X ani deja nu mai muncesc la noi. Am intalnit cazuri la angajare care zice angajatorul pe fata , daca nu accepti 2500 ron salariu nu te angajez ca oricum aducem acum X straini care accepta mai putin si muncesc mai multe ore. Asa angajatorul castiga , strainul castiga , si per total romanul si Romania , pierde. O sa ajungem vai de noi ca natie.