Mutat acum trei ani în România, un namibian a rămas marcat puternic de ce a descoperit când a ajuns la Baia Mare: „Îmi voi aduce aminte toată viața de asta”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Rugbistul dinamoviștilor, Helarius Kisting, a trăit doi ani la Baia Mare, cu care a fost campion, apoi a ajuns în Capitală și are o iubită româncă la Cluj. Sportivul a depănat amintiri despre cum a trăit prima zi din viața sa în zăpadă și de ce preferă mijloacele de transport în comun
Cuprins:
Helarius Axasman „TC” Kisting, 28 de ani, este mijlocaș la grămadă la Dinamo București, unul dintre rugbiștii de calitate din liga națională. A cucerit două titluri de campion cu CSM Știința Baia Mare în 2020 și 2021, pentru ca din vara 2022 să ajungă la clubul din Ștefan cel Mare.
Sportivul cu un fizic impunător reprezintă și țara sa, Namibia, el fiind implicat în aceste zile, de vacanță pentru o parte dintre coechipieri, la prima reprezentativă a patriei natale. Discuția pentru Libertatea se derulează între doi oameni aflați la 8.000 de kilometri depărtare, prin intermediul WhatsApp Call, Kisting urmând a se întoarce la București la finele lunii iulie. Și nu doar în Capitală, leagă de mult timp și drumuri până la Cluj-Napoca, acolo unde are o iubită română, Raluca, pozele de cuplu ale celor doi, zâmbitori, fericiți, în diverse locații și cu figuri împlinite, spunând totul despre relația lor.
Libertatea; - Helarius, ce știai despre România până să ajungi în 2019 la noi?
Helarius Kisting: - Dracula, vampiri, apropo, n-am întâlnit niciunul, cam acestea erau poveștile despre voi. Am avut și câțiva colegi rugbiști, care au jucat în România, așa că mi-au mai spus ei una, alta despre țară, despre voi.
- Ce ai descoperit la fața locului?
- La început a fost tare dificil. Până am ajuns să cunosc oamenii. Cultura era foarte diferită, față de ce știam eu, sosind direct din Namibia, din sudul Africii, dar, apucând să înțeleg oamenii din România, din Transilvania, la început, mi-am dat seama că sunt prietenoși, pe alocuri minunați.
„M-am aruncat în zăpadă, am înotat, eram ca un copil de Crăciun”
- Ce ți s-a părut cel mai greu la început?
- Limba. Mi s-a părut mai grea de deprins decât orice altceva. Apoi, frigul. Să mă antrenez în zăpadă a fost o chestie de mental coaching. Acum, m-am acomodat, dar gândește-te că eu venisem din Namibia cu o singură haină mai groasă, care aici părea o foaie de ceapă.
- Și cum a fost impactul cu zăpada?
- (râde) Doamne! M-am simțit ca un copil de Crăciun. Am și un video care, cred eu, spune totul. Am înotat în zăpadă la Baia Mare, m-am aruncat în ea, eram la bustul gol, de fapt doar în niște boxeri în culorile steagului meu național, și m-am uns pe tot corpul cu zăpadă! Ceva de neuitat. Știi bucuria copilului de Crăciun? Așa m-am simțit eu. Cred că-mi voi aduce aminte toată viața.
- Iar limba ai deprins-o, cât de cât?
- Înțeleg foarte mult, aveți grijă ce ziceți, da? Glumea. Pot să leg propoziții scurte, pot spune expresii uzuale.
La București poate vorbi afrikaans
- Ce ți-a plăcut cel mai mult la Baia Mare?
- Un oraș foarte mic, cu oamenii care sunt nerăbdători să te ajute, foarte prietenoși. Orice aș fi solicitat, oamenii erau „Da, gata, facem, uite, asta, asta!”. Oameni foarte buni, e greu să deschid în cuvinte.
- Și la București?
- Mult mai mare orașul, dar am început să cunosc diverse părți din el. Și oamenii sunt buni, chiar dacă sunt foarte grăbiți. Cei de la club sunt top.
- Unde te simți mai ca acasă?
- La București. De ce? Poate fiindcă sunt mai mulți oameni cu care să pot vorbi limba mea, afrikaans, fiindcă la Dinamo am și colegi sud-africani. La Baia Mare aveam un singur băiat. Afrikaans e o combinație de neerlandeză cu germană, un mix. Așa, vorbesc eu engleza, dar, știi cum e, tot în limba ta e cel mai simplu. Și, uneori, ți-e dor.
„Să întâlnești cel mai bun prieten în cea mai frumoasă femeie”
- Ai un oraș sau un loc preferat?
- Cluj-Napoca. E cineva foarte special acolo. Am iubită româncă, lucrează acolo, locuiește acolo, merg de multe ori în acel oraș, care joacă un rol special pentru mine.
- Voi cum sunteți?
- Fericiți. Să întâlnești o femeie frumoasă este una, dar să-ți întâlnești cel mai bun prieten în cea mai frumoasă femeie este ceva extraordinar.
- Cum te-ai descrie ca om?
- Foarte prietenos, jucător de echipă, foarte muncitor, pun echipa deasupra intereselor mele. Fiecare om de pe planetă poate comunica ușor cu mine, mă împrietenesc repede cu oricine. Iar românii sunt foarte prietenoși, ajută, chiar dacă nu te rogi de ei.
Cu metroul, cu autobuzul, Bolt doar când e grăbit tare
- Poți face o comparație între locurile pe care le cunoști din România?
- Viața este mai scumpă la București decât la Baia Mare, asta clar. Comparativ cu Cluj, aproximativ la fel, nu știu diferențe. În primul rând, la Baia Mare mergeam mult pe jos, oraș mic, te deplasai oriunde repede și ușor. La București, trebuie să te deplasezi oriunde, faci mult, costă bani.
- Ai carnet de conducere?
- Da, am, doar că nu este valabil în România. Nu e o problemă, neapărat, mă deplasez cu metroul în special, în București, ajunge cam oriunde în Capitală, foarte bun și ieftin. Când sunt la ananghie și mă grăbesc tare, iau Bolt.
- Și cum este cu metroul, cu mijloacele de transport în comun?
- M-am obișnuit, e foarte bine. Mai ales când vezi ce aglomerat este în oraș. Am mai luat și autobuzul, alea de circulă prin zona Ștefan cel Mare. Care e problema?!
„Părinții mei nu sunt conectați la social media, nu mă întreabă de război”
- Ce ai învățat în acest an de stat în Capitală?
- Viața în București este foarte rapidă, dacă nu caști ochii, te pierzi ca persoană! Din toate punctele de vedere.
- Ce mănâncă un namibian în România?
- Multă și bună. (râde) Nu mă pot plânge, îmi place, mănânc de toate.
- Cum te simți atât de departe de țara ta? Acum, nu, că ești acolo, chiar dacă momentan în cantonament, dar în restul anului.
- Cel mai urât este când cineva din familie suferă sau are o răceală, simt lipsa tare mult. Atunci m-aș urca în avion, în vapor, în orice, să merg acolo.
- Părinții tăi, familia, sunt îngrijorați de conflictul din Ucraina?
- Părinții mei sunt conectați la social media, nu știu ei ce se întâmplă în Ucraina. Poate că e mai bine. Altfel, logic, și-ar face griji pentru mine. M-a întrebat mama, pe la început, „Cum e pe acolo, Ucraina, Rusia?”, i-am răspuns: „Stai liniștită, sunt departe!”. Ce să zic?! Ca să o liniștesc.
