Născuţi în România, au câştigat Premiul Nobel pentru alte ţări

Astfel, s-a vorbit despre diverse nominalizări pentru Nobelul literar, începând cu cea a lui Lucian Blaga, în 1956, cu ale lui Tudor Arghezi, Ştefan Augustin Doinaş, Nichita Stănescu sau, mai recent, cu a lui Mircea Cărtărescu sau Gellu Naum. Cert este faptul că doar trei personalităţi născute în România drept cetăţeni români au fost recompensate cu faimosul premiu: George Emil Palade, în 1974, Elie Wiesel, în 1986, şi recent laureata pentru literatură, Herta Müller. Din păcate, toţi trei l-au câştigat ca rezidenţi ai altor ţări, trăind în alte locuri decât cele de obârşie. Pe de altă parte, e greu de crezut că vreunul dintre ei ar mai fi ajuns la Nobel dacă ar fi ales să rămână ori să se întoarcă în România vremurilor în care au trăit.

Herta Müller visa să fie croitoreasă

Alegerea Academiei Suedeze pentru Premiul Nobel pentru literatură s-a oprit, anul acesta, asupra scriitoarei germane de origine română Herta Müller, “pentru onestitatea prozei în care descrie un peisaj al dezrădăcinării”. Dezrădăcinarea a fost, se pare, obsesia vieţii Hertei Müller, născută la 17 august 1953, în Niţchidorf, lângă Timişoara. O dezrădăcinare venită, mai întâi, din statutul de refugiat basarabean al propriei mame, din prizonieratul tatălui, fost combatant în armata germană în al Doilea Război Mondial, şi din statutul de “străin” cu care a fost privită din cauza etniei sale germane. Intrată ea însăşi în vizorul Securităţii ceauşiste prin apropierea de grupul “Aktionsgruppe Banat”, format din studenţi şi scriitori de etnie germană cu o atitudine protestatară la adresa regimului, a refuzat colaborarea cu aceasta. Au urmat şicane, concedieri, trimitere la muncă într-o fabrică, pentru “reeducare”, filări, interogatorii şi un dosar gros în care, mai târziu, Müller avea să o descopere printre turnători chiar şi pe cea mai bună prietenă a sa. Cine ştie care i-ar fi fost destinul dacă, în 1987, nu ar fi ales să plece în Germania Federală, într-un moment în care Ceauşescu “vindea” cetăţeni români de altă etnie multor ţări.

Securitatea a trimis-o să lucreze în fabrică

Mai puţin cunoscut e însă faptul că Herta a visat în tinereţe să devină cu totul altceva decât scriitoare: coafeză sau croitoreasă! “Provin dintr-o familie de oameni simpli; părinţii mei erau ţărani. Când eram copil, i-am admirat întotdeauna pe cei din ale căror mâini ieşea un lucru bine făcut. Mult timp mi-am dorit să fiu coafeză sau croitoreasă. Au fost dorinţe care m-au urmărit”, declara scriitoarea, în 2003, pentru “România literară”. Din fericire, destinul a condus-o către literatură şi, de miercurea trecută, către Premiul Nobel.

Elie Wiesel, propus preşedinte al Israelului

Mai puţin invocat ca laureat de origine română al unui Nobel, Elie Wiesel s-a născut la Sighetul Marmaţiei. Odată cu ocuparea Ardealului de Nord de către Ungaria horthystă şi intrarea trupelor hitleriste, a fost deportat la Auschwitz cu toată familia. A supravieţuit, s-a stabilit în SUA şi a luptat toată viaţa pentru conştientizarea şi împiedicarea unui alt Holocaust, primind Premiul Nobel pentru pace în 1986.

Elie Wiesel s-a născut la 30 septembrie 1928 în judeţul Maramureş, în familia unor evrei ultrareligioşi. Destinul familiei a fost schimbat dramatic în 1944, când evreii din Sighet au fost deportaţi într-unul dintre “lagărele morţii”, Auschwitz-Birkenau. Îşi pierde mama, tatăl şi sora mai mare, fiind eliberat de trupele americane, în aprilie 1945, de la Buchenwald, unde fusese mutat. Află doar după câţiva ani că mai supravieţuiseră şi alte două surori. Ajunge în Franţa, unde studiază literatura, filosofia şi psihologia, la Sorbona. Devine ziarist la cel mai mare cotidian israelian, “Ultimele Ştiri”, primind, la începutul anilor 50 şi cetăţenia nou-înfiinţatului stat Israel.

Timp de un deceniu refuză să vorbească despre experienţa sa din lagăr, dar, încurajat de marele scriitor francez François Mauriac, publică, în 1958, volumul “Noaptea”, conţinând amintirile sale din lagăr. Până la ora actuală, cartea s-a vândut în 6 milioane de exemplare şi a fost tradusă în 30 de limbi.

Wiesel e creatorul termenului de “Holocaust”, devenind prin zecile de cărţi scrise, prin toată activitatea sa de luptător contra opresiunii, rasismului şi violenţei, un adevărat “mesager al omeniei”, motivaţie ce a justificat alegerea sa ca laureat al Premiului Nobel pentru pace, în 1986. E desemnat, în SUA, preşedinte al Comisiei Prezidenţiale a Holocaustului, dar înfiinţează şi propria fundaţie pentru umanitate. În 2002 îşi revede casa părintească din Sighet, devenită casă memorială, iar în 2007 e propus pentru funcţia de preşedinte al Israelului. Refuză, motivând: “Nu sunt om politic, ci scriitor”.

George Emil Palade a rămas în SUA de frica puşcăriei

George Emil Palade, de la moartea căruia s-a împlinit, joia trecută, un an, a fost primul câştigător de origine română al Nobelului. AAcesta i-a fost acordat, în 1974, pentru Fiziologie şi Medicină, ca recompensă pentru descoperiri în domeniul biologiei celulare.

Palade se născuse la 19 noiembrie 1912, în Iaşi, absolvind liceul Al. Haşdeu din Buzău şi Facultatea de Medicină din Bucureşti. În 1941 s-a căsătorit cu Irina Malaxa, fiica marelui industriaş român Nicolae Malaxa. În perioada 1942-1945, activează în Corpul Medical Român, îngrijind răniţii de pe front.

A plecat din ţară în 1946

Preluarea puterii de comunişti, în martie 1945, îndemnurile profesorilor şi perspectiva sumbră dată şi de înrudirea cu unul din cei mai bogaţi industriaşi ai României interbelice îl fac să decidă, un an mai târziu, să plece în SUA, primind, în 1952, cetăţenia americană. Va ajunge profesor la renumite universităţi din Statele Unite şi va fi recompensat cu înalte titluri şi premii ştiinţifice, culminând cu Nobelul din 1974, datorită căruia chiar regimul comunist va încerca să-i exploateze imaginea, înfiinţând un institut de biologie şi patologie celulară. Cu toate acestea, Palade nu s-a mai întors în ţara natală decât în 1969, când regimul Ceauşescu părea că vrea să dea o altă faţă socialismului decât cea ivită din atrocităţile anilor 50. “Nu m-am întors în România, pentru a nu sfârşi în închisoare”, avea să declare marele savant, pentru Evenimentul Zilei, în 2002.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE