Nicolae Țibrigan, expert în dezinformare rusă: „E nevoie de discernământ în cazul decidenților de la București care încearcă să-l tot «spele» pe Ceban de asocierea lui cu Moscova” 

Cine este adevăratul pion al Kremlinului în alegerile din Moldova

Pe scena politică moldovenească au apărut deja vedete noi cu agendă antieuropeană, cum este Victoria Furtună, însă partidul său, „Moldova Mare”, împreună cu mișcările moldovene scoase de la naftalină, nu reprezintă altceva decât o distragere a atenției de la adevăratul pion pro-Kremlin de la Chișinău – primarul Ion Ceban (format de Moscova și consultat de FSB), reevaluat recent de unele partide din România ca „proeuropean”, explică pentru Libertatea Nicolae Țibrigan, expert Digital Forensic Team în combaterea dezinformării. 

Într-un interviu oferit Libertatea, Țibrigan detaliază  temele de propagandă rusă diseminate în spațiul informațional de peste Prut, vulnerabilitățile scenei politice pe care le poate exploata Kremlinul și noii actori prin care Rusia acționează la Chișinău. 

Canalele prin care se propagă mesajele rusești în Moldova

Libertatea: Care sunt cele mai importante canale prin care sunt diseminate mesajele de propagandă rusă în Republica Moldova?

Nicolae Țibrigan: Canalele acestea s-au diversificat considerabil în ultimii ani, dar nucleul lor a rămas în zona infrastructurii digitale gestionate din exterior, mai ales din Federația Rusă. Vorbim despre rețele precum „Pravda”, care cuprinde peste 190 de site-uri și 140 de subdomenii, ce distribuie conținut adaptat cultural și lingvistic, în mai multe limbi, inclusiv română și rusă. Pe lângă acestea, rețeaua „Matrioșka” este extrem de activă pe platformele X (fostul Twitter), Bluesky și Telegram, cu o strategie clară: publicarea de conținut fals, urmată de amplificarea acestuia prin conturi automate care interpelează media și personalități pentru „verificare”. 

În plan local, vectorii includ rețele Telegram, pagini Facebook anonime, canale YouTube cu audio generate de AI și portaluri obscure care mimează știri. Distribuția se face prin microtargetare – adesea cu promovare plătită – în special în Găgăuzia, Transnistria, raioanele de sud și diaspora moldovenească din Federația Rusă și statele din defuncta CSI.

Totuși, nu trebuie să neglijăm nici impactul televiziunilor rusești care reușesc să se infiltreze în spațiul informațional al R. Moldova prin ușa din spate. În ciuda sancțiunilor și reglementărilor adoptate de Chișinău după 2022, unele dintre cele mai influente posturi TV din Federația Rusă continuă să ajungă în casele moldovenilor prin operatori locali, cum este cazul companiei Starnet, care în 2024 a anunțat cu entuziasm includerea în grilă a zece posturi noi, majoritatea deținute de Gazprom Media. 

Printre acestea, THT International, TV3 International sau СТС International – toate controlate de oligarhi ruși apropiați Kremlinului – difuzează conținut de divertisment care are ca fundal o agendă subtilă de legitimare a regimului Putin și a războiului din Ucraina. Unele dintre vedetele promovate în aceste producții sunt date în urmărire internațională de autoritățile ucrainene pentru susținerea propagandei de război.

-Pare un demers greu lupta împotriva dezinformării ruse.

-În timp ce guvernul de la Chișinău edifică noi instrumente robuste de combatere a dezinformării, precum Centrul pentru Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării (STRATCOM), infrastructura de difuzare a narațiunilor Moscovei se adaptează și persistă prin canale aparent „apolitice” – divertisment, cultură populară, umor – devenind cu atât mai greu de contracarat. Fenomenul este agravat de lipsa unor alternative viabile, atractive și locale în aceeași limbă – motiv pentru care mulți cetățeni continuă să considere aceste produse drept surse „normale” de informare și divertisment. Faptul că unii politicieni moldoveni, din lipsă de viziune strategică, au îngropat în mod deliberat proiectul de creare a unui post TV cu difuzare în limba rusă este de rău augur. Or, absența unor alternative informaționale corecte și veridice în limba rusă lasă acum un vid informațional, care e umplut automat de dezinformări, fake news și manipulări.

UE, inamicul nr. 1 al dezinformării rusești

-Care sunt principalele narațiuni ale propagandei ruse care circulă în Republica Moldova și cât de asemănătoare sunt ele comparativ cu cele care circulă în spațiul informațional din România? 

-Narațiunile promovate de propaganda rusă în R. Moldova sunt adaptate contextului local, dar urmează aceleași teme recurente întâlnite în alte spații țintite de Moscova. Principalele narațiuni includ: ideea că aderarea la Uniunea Europeană va duce la pierderea suveranității naționale și impunerea unei „dictaturi LGBT”; narațiunea potrivit căreia NATO ar forța Moldova într-un conflict armat cu Rusia; mitul conspiraționist al „colonizării moldovenilor” de către Soros, SUA sau România; precum și retorica privind disoluția familiei tradiționale, persecutarea credincioșilor ortodocși și „pericolul” unificării cu România.

În mod concret, rețeaua Matrioșka a difuzat în vara lui 2025 un set de videoclipuri false prezentate ca producții ale Euronews, Deutsche Welle sau Le Point, în care Maia Sandu este portretizată fie ca trădătoare, fie ca dictator. Alte materiale susțineau că UE vrea să impună „familii netradiționale”, că summitul UE-Moldova ar fi o operațiune de propagandă finanțată cu un milion de dolari pe zi sau că oficiali europeni vor să o înlăture pe Sandu de la conducere. Se folosesc simboluri vest-europene, dar conținutul este profund distorsionat și emoțional.

Comparativ cu România, multe dintre aceste narațiuni sunt identice în structură, dar adaptate identitar. În România se insistă pe „trădarea” intereselor naționale de către Bruxelles și Washington, pe presupusa „dictatură sanitară”, pe tema „României colonizate economic” și pe ideea că sprijinul pentru Ucraina atrage represalii rusești. Există însă o diferență notabilă: în R. Moldova, retorica este mult mai agresivă în privința „amenințării religioase” și mult mai explicită în ceea ce privește denunțarea Maiei Sandu drept „agent străin”.

De asemenea, în R. Moldova există o direcție specială a propagandei care exploatează diviziunile istorice legate de Transnistria, Găgăuzia și statutul limbii ruse, ceea ce nu are un corespondent direct în spațiul românesc. Totodată, temele identitare sunt personalizate: în Moldova se promovează teza moldovenismului sovietic, în timp ce în România, accentul cade pe nostalgii ceaușiste și discursul „suveranist” (a se citi autarhism național-populist) de tip „românii trebuie să-și ia țara înapoi”.

Aici merită să insist asupra faptului că acest „moldovenism sovietic” face parte dintr-o recalibrare ideologică și de politică externă a Moscovei în raport cu România și R. Moldova, devenind mult mai activă și subversivă pe plan sociopolitic. De aceea, în ultimii doi ani au reapărut așa-numitele partide și mișcări moldovenist-stataliste, de tip „Moldova Mare”, care promovează o identitate etnică moldovenească distinctă de cea românească, fidelă „valorilor tradiționale” și „lumii ruse”. Desigur că și această linie narativă se regăsește în România, dar sub alte forme: discursuri despre „trădarea valorilor naționale”, „România colonie a Franței/Bruxelles-ului, etc.” sau „dictatura globalistă”.

Comparativ, în România, narațiunile rusești sunt mai sofisticate și mediatizate prin vectori locali care exploatează libertatea presei și pluralismul democratic, mimând patriotismul. În R. Moldova, mesajele sunt adesea mai brutale, cu o estetică propagandistică sovietică și cu accente nostalgice față de trecutul sovietic. Totuși, în ambele spații, scopul este același: erodarea coeziunii sociale, decredibilizarea liderilor prooccidentali și compromiterea proiectului european. Aceste campanii nu doar că sunt similare în structură, dar fac parte dintr-o politică strategică regională articulată, care țintește destabilizarea statelor aflate la frontiera geopolitică a UE și NATO.

Prin urmare, asistăm la o convergență strategică între narațiunile antieuropene și antioccidentale din ambele state, cu diferențe de nuanță, vectori și simbolistică adaptate profilului cultural al audienței.

Victoria Furtună, candidatul prorus aflat pe valul social media

-Cine este Victoria Furtună și cât de periculoasă va fi ea în jocul electoral din septembrie?

-Furtună este unul dintre cei mai recent apăruți actori în ecosistemul politic și informațional prorus din R. Moldova. Deși relativ necunoscută în peisajul politic până în 2024, ea a reușit într-un timp scurt să capteze o audiență semnificativă în mediul online, în special pe Telegram și Facebook, unde distribuie constant mesaje antioccidentale, anti-Sandu și total populiste. Furtună îmbină elemente de „tradiționalism militant” moldovenist cu o retorică conspiraționistă, mizând pe fricile sociale – de la identitatea națională și sărăcie, până la imigrație, război și (cum altfel?) „dictatura globaliștilor”.

Apoi au mai apărut și o serie de campanii de tip „sondaj” telefonic, create speciali pentru a promova figura Victoriei Furtună. Acestea sunt, în realitate, operațiuni de profilare psihologică a alegătorilor. Sub pretextul unor interviuri anonime, sunt colectate date privind limba vorbită, valorile asumate, nostalgia pentru trecut și receptivitatea față de lideri autoritari. Cei considerați „compatibili” sunt integrați într-o bază de date și ulterior „lucrați” prin mesaje personalizate, apeluri repetate, promisiuni, recompense sau chiar transport organizat în ziua votului. E o mobilizare dirijată, perfect calibrată, care se bazează nu pe ideologie, ci pe emoție și manipulare comportamentală. Aceleași tehnici, dar mult mai sofisticate, testate de ruși cu succes în România la alegerile prezidențiale de anul trecut, în favoarea lui Călin Georgescu.

Pericolul pe care îl reprezintă Furtună nu vine neapărat din scorul electoral pe care l-ar putea obține individual, ci din capacitatea ei de a viraliza rapid narative toxice și de a mobiliza electoratul indecis sau ostil guvernării actuale. Lidera partidului „Moldova Mare” pare să joace un rol calibrat cu strategia de divizare a votului centrist și vehicul perfect pentru „radicalizarea blândă” a unui public care nu s-ar regăsi nici în Blocul Alternativa (în frunte cu primarul prorus Ion Ceban) și nici în PSRM-ul moldovenist al lui Igor Dodon, dar care ar putea fi deturnat de la opțiunile moderate printr-un discurs aparent autentic, antisistem, statalist.

Există indicii tot mai clare că activitatea sa este susținută indirect de resurse venite dinspre rețelele de influență ale Kremlinului, inclusiv prin intermediul rețelei „Pravda”, unde anumite clipuri și texte ce o menționează sunt preluate și promovate. Vorbesc de o similitudine aproape perfectă între campaniile digitale ale lui Călin Georgescu din noiembrie 2024 și ale Victoriei Furtună începând din martie 2025. În acest sens, Furtună nu este doar un pion izolat, ci parte a unei arhitecturi mai largi construite ani la rând de oligarhul fugar Ilan Șor și coordonatorii săi de la Moscova, menită să confere „voce populară” campaniei de destabilizare electorală și socială în contextul alegerilor din 28 septembrie. 

Personal cred că partidul „Moldova Mare” al Victoriei Furtună, dimpreună cu mișcările moldoveniste scoase de la naftalină, nu reprezintă altceva decât o distragere a atenției de la adevăratul pion pro-Kremlin de la Chișinău – primarul Ion Ceban (format de Moscova și consultat de FSB), reevaluat recent de unele partide din România ca „proeuropean”. 

Într-un context electoral tensionat, unde dezinformarea și atacurile la adresa instituțiilor democratice se intensifică, apariția și ascensiunea unei figuri ca Victoria Furtună și Ion Ceban reprezintă riscuri sistemice care nu trebuiesc subestimate.

-Irina Vlah pare că a fost înlocuită în online de Furtună? A renunțat Moscova la ea? Cât de activă mai este ea în mediul online?

-Irina Vlah, fostă guvernatoare a Găgăuziei și o prezență constantă în discursul public prorus din R. Moldova, pare să fi intrat într-un con de umbră în ceea ce privește activitatea sa online, mai ales în comparație cu ascensiunea bruscă și agresivă a Victoriei Furtună. 

Recenta apariție de rap politic anti-Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) a fost atât de ridicolă, încât a reușit performanța să devină subiect în folclorul politic moldovenesc pentru mulți ani înainte. Totuși, spre deosebire de Furtună, care folosește masiv Telegram, Facebook și TikTok pentru a livra un mesaj radicalizat și antioccidental, Irina Vlah adoptă o strategie mai instituționalizată, cu postări moderate și apariții mai rare. Acest lucru nu înseamnă neapărat că Moscova a „renunțat” la ea, ci mai degrabă că i-a fost redistribuit un rol diferit, posibil de negociator tăcut sau vector de influență „rezonabilă” în ochii electoratului centrist sau nehotărât.

În realitate, ascensiunea Victoriei Furtună corespunde nevoii Kremlinului de a aduce în prim-plan o figură capabilă să genereze polarizare rapidă și să preia retorica radicală în mediul online, în timp ce figuri precum Vlah pot fi păstrate și pentru roluri instituționale sau de alianță electorală. Vlah rămâne o piesă importantă în arhitectura influenței ruse, dar în această etapă de confruntare informațională și electorală, Kremlinul pare să mizeze tot mai mult pe impactul emoțional, direct și viral al unor actori precum Furtună.

Acum nu pot spune că Moscova a renunțat complet la Irina Vlah, este cert că prioritatea actuală este să împingă în față figuri noi, cu potențial de mobilizare rapidă în online și cu un discurs capabil să alimenteze diviziuni și frici. Vlah rămâne activă, dar în plan oarecum secund.

-Cum se organizează partidele cu agendă antieuropeană ca să fragmenteze voturile proeuropene? 

-Partidele cu agendă antieuropeană din R. Moldova operează într-un mod tot mai coordonat și sofisticat pentru a fragmenta votul proeuropean, mizând pe un mecanism dublu: proliferarea de formațiuni-satelit și instrumentalizarea discursului religios și identitar. 

Spre deosebire de strategiile clasice de opoziție, aceste grupări – PSRM, PCRM, Blocul „Victoria”, Blocul Alternativa, structurile reconstituite ale lui Ilan Șor, cum ar fi Partidul Inima Moldovei, sau Partidul „Viitorul Moldovei” – își asumă o logică electorală de „acoperire în evantai”, fiecare dintre ele fiind calibrată pentru a atrage o anumită categorie de electorat indecis, dezamăgit sau captiv în bule informaționale conservatoare, antisistem.

De exemplu, în sudul țării sau în diaspora estică se promovează ideea că UE ar „impune valori străine și LGBT”, în timp ce în zonele urbane se mizează pe discursuri despre sărăcie, trădare națională sau corupția guvernării actuale. Toate aceste narațiuni converg, de fapt, spre un singur obiectiv: demobilizarea alegătorilor PAS și dispersarea voturilor moderate prin crearea de „opțiuni alternative” care, de facto, sprijină interesele Rusiei.

Pe fondul lipsei unui prag electoral național uniform, aceste partide se grupează în alianțe de conjunctură sau liste comune, inclusiv sub umbrela noilor blocuri politice conduse de Dodon, Ceban, Vlah sau Furtună. În paralel, canalul de legătură rămâne nucleul dur de influență media, inclusiv rețele precum „Pravda” și „Matrioșka”, care asigură distribuția rapidă și în buclă a mesajelor „anti-Sandu” și „anti-UE”, legitimând astfel opțiunile radicale ca fiind mainstream.

Această fragmentare strategică a votului nu este întâmplătoare: ea reproduce fidel modelul folosit de Kremlin în alte spații postsovietice, în care pluralismul aparent este folosit ca armă împotriva orientării democratice și europene. Iar în condițiile în care scrutinul din 28 septembrie coincide cu o campanie de dezinformare fără precedent, riscul ca acest front fragmentat să obțină o majoritate tehnică este real și iminent.

Pentru cine se luptă Ion Ceban, primarul Chișinăului 

-Cât de bine stă în sondaje partidul lui Ion Ceban, considerat a fi candidatul Kremlinului? Este adevărat că primarul Chișinăului este politicianul Rusiei sau există exagerări în privința lui? 

-Potrivit celui mai recent sondaj realizat de Magenta Consulting pentru Institutul Republican Internațional (IRI) în mai 2025, Blocul „Alternativa” condus de Ion Ceban ar obține 12% din voturi, plasându-se pe locul trei după PAS (36%) și Blocul Comuniștilor și Socialiștilor (17%). Asta înseamnă că formațiunea sa ar accede în Parlament, însă cu o marjă destul de fragilă și un potențial electoral care depinde masiv de performanțele de campanie și mobilizarea electoratului urban. 

Deși se bucură de o imagine de primar eficient în Chișinău, Ceban nu a reușit să-și consolideze profilul politic la nivel național, iar asocierea sa cu Kremlinul, susținută de unele date și apariții media, îi provoacă și acum mari bătăi de cap.

Este totuși evident că primarul Ceban cultivă o retorică ambivalentă, evitând confruntările directe cu Rusia și promovând o „neutralitate pragmatică”, ce vizează electoratul conservator și indecis. Prezența sa în evenimente cu actori apropiați de Moscova, declarațiile publice despre relații „echilibrate” cu Estul și lipsa unei poziționări clare în trecut față de agresiunea rusă din Ucraina au alimentat percepția că este un vector convenabil pentru interesele rusești, fără a fi un agent asumat. În același timp, presa rusă îl prezintă favorabil, iar unele canale de Telegram asociate rețelelor „Pravda” și „Matrioșka” au distribuit materiale în care Ceban este portretizat ca „singurul politician echilibrat” din Moldova.

Această poziționare dublă – între eficiență administrativă și ambiguitate geopolitică – îl face pe Ceban un candidat potențial util pentru Kremlin, dar și vulnerabil în fața atacurilor politice care îl acuză de oportunism. Publicul din România, inclusiv politicienii de la noi, trebuie să înțeleagă că Ion Ceban este un „politician al Rusiei” în sens strict, fiind inclusiv unul dintre beneficiarii principali ai unei narațiuni rusești care caută să discrediteze orientarea proeuropeană a Chișinăului și să promoveze un model hibrid de guvernare, pe placul Moscovei. 

Din păcate, e nevoie de mai mult discernământ în cazul decidenților de la București care încearcă să-l tot „spele” pe Ceban de asocierea lui directă cu FSB și Moscova. Nu am dovezi în acest sens, dar insistența cu care fusese invitat prin România în ultimii ani lasă tot mai multe semne de întrebare.

Fugarul Ilan Șor și influența sa asupra politicii din Moldova

-Cum mai acționează politic Ilan Șor în Republica Moldova? Există indicii că tot el ar finanța propaganda rusă și în România? 

-Deși fugar și condamnat definitiv la 15 ani de închisoare pentru fraude bancare, celebrul „Furtul miliardului”, Ilan Șor continuă să joace un rol activ în arhitectura politică pro-Kremlin din R. Moldova și, tot mai mult, în regiune. 

El rămâne o piesă centrală în planurile de destabilizare ale Moscovei, fiind implicat atât în sprijinul logistic și financiar al formațiunilor proruse din țară, cât și în operațiuni de propagandă care vizează spațiul informațional românesc. În Moldova, Șor este promotorul neoficial al Blocului „Victorie” – o platformă care încearcă să fuzioneze diverse entități antieuropene într-un front comun. 

Deși a fost exclus din cursa electorală și din viața publică prin decizii ale instanțelor și Comisiei Electorale Centrale, el continuă să comunice intens prin rețele de Telegram și prin site-uri afiliate, în special în limba rusă.

Mai mult, există indicii serioase, inclusiv din rapoarte ale serviciilor ucrainene și surse OSINT, că Șor este implicat în finanțarea directă a unor campanii de dezinformare în România, acționând prin interpuși sau structuri comerciale din Dubai, Cipru sau Federația Rusă. Aceste campanii includ diseminarea de materiale manipulative pe rețelele sociale, sponsorizarea a mii de pagini cu milioane de dolari pentru a promova un discurs anti-UE și anti-NATO, precum și recrutarea de influenceri români pentru discreditarea agendei europene în R. Moldova. Se conturează astfel profilul unui actor hibrid, care combină interese oligarhice, protecție geopolitică și ambiții revanșarde, într-un scenariu ce depășește granițele Moldovei și implică deja România în confruntarea directă cu propaganda Kremlinului.

Diaspora moldovenească și rolul ei

-Care sunt metodele pe care le-ar putea folosi vectorii Kremlinului pentru a mobiliza moldovenii la vot? Cât de mult va conta diaspora la acest scrutin electoral? 

-Vectorii Kremlinului vor încerca să mobilizeze moldovenii la vot folosind o combinație între frică, resentiment, manipulare identitară și stimulente materiale. Vor fi exploatate emoțiile colective legate de instabilitate, insecuritate economică, dar și de teme sensibile precum „pierderile de suveranitate”, „valorile netradiționale impuse de Occident” sau „unirea forțată cu România”. 

Canalele Telegram, media alternative afiliate, influenceri plătiți și rețele de socializare vor fi folosite pentru a crea impresia unui val popular de opoziție față de parcursul european, în special în perioada celor două luni premergătoare alegerilor.

Este de așteptat ca rețelele coordonate de Kremlin să folosească inclusiv metode directe de mobilizare, cum ar fi transportul organizat de votanți în ziua alegerilor, în special din regiunea transnistreană și Federația Rusă, oferirea de „ajutoare” mascate în localitățile vulnerabile sau apelurile religioase și identitare prin intermediul Bisericii Ortodoxe subordonate Moscovei. În plus, vor fi lansate dezinformări masive în ajunul alegerilor pentru a delegitima autoritățile electorale și pentru a crea o atmosferă de criză sau de „ultimă șansă”.

În ceea ce privește diaspora, aceasta va juca un rol-cheie în scrutinul din 28 septembrie. Potrivit ultimelor estimări ale autorităților moldovene, peste un milion de cetățeni moldoveni cu drept de vot locuiesc în afara țării, iar la alegerile prezidențiale din 2020 și referendumul din 2024, votul diasporei a înclinat decisiv balanța. De aceea, una dintre strategiile Kremlinului va fi demobilizarea diasporei proeuropene prin dezinformare, manipulări emoționale, tentative de blocaj logistic sau chiar prin intoxicarea cu mesaje false care vizează credibilitatea guvernului de la Chișinău.

Mobilizarea electorală nu se va baza doar pe loialități ideologice, ci mai ales pe inducerea unei stări de urgență simbolică – „salvarea Moldovei de haos”, „oprirea trădătorilor”, „restabilirea ordinii”. În acest sens, miza alegerilor nu este doar parlamentară, ci și geopolitică, iar implicarea activă a diasporei și vigilența societății civile vor fi esențiale pentru menținerea direcției proeuropene a R. Moldova. Cu alte cuvinte, și de data aceasta, votul fiecărui moldovean va conta. Important este ca diaspora proeuropeană să se mobilizeze și de această dată la vot. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.