q34234
Cuprins:
În anii '90, Tim Conners, inginer NASA și fost șef al echipei de propulsie la Centrul Dryden, a studiat limitele modelului SR-71. Conners a descoperit că, teoretic, aparatul ar fi putut atinge viteza de 4.280 km/h la altitudinea optimă. Limitările termice ale motoarelor Pratt & Whitney J58, care nu rezistau la temperaturi de peste 427 de grade Celsius, au împiedicat însă depășirea pragului de Mach 3,3, potrivit publicației spaniole El Confidencial.
Pentru a rezolva problema, Conners a propus la acea vreme o soluție inovatoare: injectarea unui lichid pulverizat pentru răcirea aerului înainte ca acesta să ajungă la turbina motorului. Totuși, riscurile tehnice majore au dus atunci la abandonarea proiectului.
Astăzi, după cum relatează El Confidencial, NASA explorează posibilitatea de a echipa SR-71 cu sisteme de propulsie de ultimă generație, precum un statoreactor clasic (ramjet) sau un statoreactor cu ardere supersonică (scramjet).
Aceste tehnologii ar putea elimina complet limitările termice ale motoarelor originale, transformând faimosul avion într-un veritabil laborator zburător conceput pentru testarea noilor tehnologii la viteze hipersonice. „SR-71 nu mai este un avion secret, ceea ce ne permite să explorăm noi posibilități tehnologice”, a declarat Jared Isaacman, administratorul NASA.
Un exemplar SR-71 cu numărul de înregistrare 844, aflat în conservare la Centrul de Cercetare Armstrong, ar putea fi readus la viață pentru a servi drept platformă experimentală.
Deși fuselajul va rămâne cel consacrat, propulsia modernă oferă șansa unică de a depăși barierele stabilite în timpul Războiului Rece. „Acesta este genul de provocare care ne-ar putea readuce în fruntea cercetării aeronautice mondiale”, a adăugat Isaacman.
Dacă NASA va reuși să implementeze aceste modificări, SR-71 Blackbird și-ar putea depăși propriul record istoric și ar deveni cel mai rapid laborator aerian din lume, pavând drumul către aviația hipersonică a viitorului.