„O gravidă a fost bătută de o femeie ofițer, în timp ce soldații o amenințau cu violul”. Mărturii dintr-un oraș ocupat de ruși
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Soldații ruși patrulează zi de zi pe străzile orașului din sudul Ucrainei, jefuiesc locuințe, răpesc, violează, bat și torturează localnici, acuză aceștia din urmă. „Nici măcar nu avem voie să aprindem lumina în case”, a povestit o femeie pentru site-ul independent rus The Insider.
Cuprins:
- Zeci de povești identice: „Pe 7 mai, au luat pe toți bărbații din oraș”
- Anastasia: „Bărbații au fost duși în pivniță unul câte unul și bătuți”
- Ekaterina: „Unchiul meu a mers la piață și nu l-am mai văzut de atunci”
- „Rușii nu sunt cu nimic mai buni decât naziștii”
- Serghei: „Rușii au forțat familiile să iasă din case și le-au furat aparatele de uz casnic”
- Femeie însărcinată, bătută și amenințată cu violul
Orașul Herson a fost ocupat de forțele ruse la începutul lunii martie și, potrivit administrației de la Kiev, Rusia plănuiește organizarea unui fals referendum pentru independenţă în regiune.
De teamă, jumătate dintre localnici și-au părăsit casele, la fel și unul din cinci rezidenți din regiunea Herson. Cei care au rămas au organizat proteste pro-Ucraina până când forțele de ocupație rusă au instaurat politica terorii, după cum au povestit mai mulți localnici pentru The Insider.
Mărturiile acestora arată tacticile pe care soldații ruși le aplică pentru a crea panică și pentru a instaura frica. Fie joacă roluri de „polițist bun - polițist rău”, fie amenință direct, cu pușca, civili, fie îi răpesc pe aceștia din casele lor, fără ca familiile să mai știe nimic despre ei.
Redăm în continuare declarațiile lor pentru publicația The Insider.
Zeci de povești identice: „Pe 7 mai, au luat pe toți bărbații din oraș”
„Soldații l-au sunat pe tatăl meu și l-au întrebat cât timp îi va lua să se întoarcă acasă. Au setat cronometrul pentru zece minute. Încă șase soldați așteptau în stradă. Veniseră opt soldați să aresteze un civil!”, povestește Olga, localnică din Herson.
„Când a sosit tatăl meu, l-au dus înăuntru și au percheziționat toată casa: sertare, rafturi, genți, computere. În urmă cu aproximativ șapte ani, când eram încă studentă, am fost membră a Clubului European. Soldații au găsit un mic steag al UE în camera mea. L-au rupt în bucăți.
Când au plecat, l-au luat pe tatăl meu cu ei. „Vom avea o mică discuție și-l vom aduce imediat înapoi", le-au spus mamei și fratelui meu. Se întâmpla pe 7 mai. Nu s-a mai întors și nu știm nimic despre el de atunci. Olga:
Ulterior, am auzit zeci de povești ca a noastră. Pe 7 mai, au luat toți bărbații din oraș. Cine a făcut asta? Pentru ce? Ce încearcă ei să obțină? Și cea mai importantă întrebare, pe care ne-o punem zilnic și izbucnim în plâns, este dacă tatăl meu mai este în viață.”
Anastasia: „Bărbații au fost duși în pivniță unul câte unul și bătuți”
„La începutul lunii martie, trupele ruse s-au simțit deja ca acasă în Herson: au pus semnul Z pe toate vehiculele lor, atât militare, cât și civile. Localnicii au ieșit în stradă în semn de protest până când ocupanții au început să-i atace. O vreme, au tras în aer, așa că oamenii au continuat să se ralieze. Apoi, au trecut la gaze lacrimogene și la bombe sonore”, povestește Anastasia.
„Rușii au încercat să le ofere localnicilor ajutor umanitar, dar aceștia i-au refuzat. Așa că au blocat drumurile pentru toate vehiculele, inclusiv pentru ajutoarele umanitare ucrainene și furnizorii de alimente.
Zece zile mai târziu, rafturile supermarketurilor erau goale, iar panica a început să se instaleze. Astăzi, un supermarket obișnuit vinde doar paste, ceai și cafea. Pentru orice altceva, trebuie să mergi la piață, unde comercianții vând tot ce pot aduce în oraș cu riscul vieții. Pentru că lipsurile au devenit de nesuportat, unii localnici au fost forțați să accepte ajutorul umanitar rusesc.
La început, ocupanții au folosit tactica «terorii silențioase»: trupe rusești peste tot, emblemele lor la fiecare colț. Asta îi face pe oameni să se simtă neputincioși și lipsiți de apărare. Dacă ești împușcat sau bătut pe stradă, poliția nu poate face nimic.
Menținerea luminilor aprinse în case a fost interzisă, așa că oamenii trăiesc în beznă. Soldați înarmați circulă prin oraș în vehicule blindate, agresând, răpind și bătând localnicii. În timp ce localnicii nu pot aprinde lumina, nu au bani și nu avem de unde să ne cumpărăm mâncare decentă.
Ne verifică telefoanele și mută punctele de control în noi locații din oraș în fiecare zi.
Majoritatea celor care sunt împotriva invaziei ruse au o mulțime de conținut compromițător în telefoanele lor. Este absurd: ucrainenii nu pot fi pro-Ucraina de teama represiunilor.Anastasia:
Cineva le-a oferit ocupanților o listă cu numele și adresele unor rezidenți proucraineni. În blocul nostru, soldații l-au luat pe soțul gardiencei. Femeia i-a implorat, plângând, să-l cruțe, pentru că bărbatul suferise recent o intervenție chirurgicală la inimă. A fost în zadar.
Toți bărbații au fost duși în pivniță unul câte unul și bătuți. Unii dintre ei au fost luați de către ruși. Niciunul nu s-a întors încă. Au dezlănțuit teroarea, răpind oameni în plină zi: primarii orașelor, adjuncții lor și chiar pe directorul Teatrului Dramatic din Herson.
Pe 8 mai, în ajunul Zilei Victoriei în Rusia, au început să construiască o scenă în piața principală. Și-au pus steagul, au instalat un difuzor și au început să cânte melodii rusești. A fost îngrozitor.”
Era o priveliște ciudată: oameni blocați în casele lor, înfricoșați să iasă, în timp ce afară se auzea muzică rusească. Anastasia:
Ekaterina: „Unchiul meu a mers la piață și nu l-am mai văzut de atunci”
„Am o bunică și doi unchi care locuiesc în centrul orașului Herson, toți cu dizabilități. Bunica mea are probleme cu mersul, iar fiul ei mai mare este țintuit la pat. Celălalt fiu al ei, unchiul Valera, era colacul lor de salvare. El ieșea din casă după provizii.
Când a izbucnit războiul, am rămas în legătură cu unchiul Valera pe Telegram. În martie și aprilie, am reușit să le fac rost de medicamente cu ajutorul voluntarilor, iar prietenii lor din Kiev le-au trimis bani. Bunica nu a mai primit pensia din aprilie. Mi-a spus că majoritatea magazinelor au fost închise, așa că trebuie să-și ia mâncare de la piață, unde prețurile s-au triplat. Pentru a scoate bani de la bancomat, unchiul Valera mergea la bancă de la cinci dimineața să stea la coadă.
Pe 1 mai, rețelele mobile și internetul au picat. Pe 4 mai, conexiunea a fost restabilită. Atunci a fost ultima dată când am primit vești de la unchiul Valera. Potrivit bunicii mele, a plecat la piață pe la 10 dimineața. A început să-și facă griji pe la două, pentru că nu mai răspundea la telefon. Nu mai știm nimic de el de atunci”, povestește Ekaterina.
„Rușii nu sunt cu nimic mai buni decât naziștii”
„Nu am nicio dovadă că l-au luat rușii; doar dovezi circumstanțiale. Contul său de Telegram a fost șters la scurt timp după ce a dispărut. O prietenă a bunicii mi-a spus că ocupanții verifică pe toată lumea, chiar și în transportul public, mai ales pe bărbați. Tot ea mi-a spus că Telegramul a fost interzis în Herson.
Bunica mea a mers chiar și la ruși – la așa-zisa administrație locală – pentru a afla ce s-a întâmplat cu unchiul Valera. I-au spus să vină a doua zi cu pașaportul lui. Când i-a întrebat la ce oră deschid, i-au răspuns: «La aceeași oră ca ieri». «Când ar fi asta?» «La aceeași oră la care am deschis cu o zi înainte.» Vă puteți imagina o astfel de insensibilitate și grosolănie? Cum poți vorbi așa cu cineva care își caută persoana iubită?”
Ori de câte ori mă sună, bunica îmi spune că rușii nu sunt cu nimic mai buni decât au fost naziștii în copilăria ei și că oricâtă propagandă rusă va fi forțată să înghită nu o poate face să fie împotriva Ucrainei.Ekaterina:
Serghei: „Rușii au forțat familiile să iasă din case și le-au furat aparatele de uz casnic”
„Sunt voluntar în Herson. Primim multe plângeri de furt de la locuitorii orașului. Într-una dintre comunități, trupele ruse au confiscat vehiculele localnicilor. Unele dintre ele au fost returnate ulterior, dar altele, nu.
S-a întâmplat ca prin oraș să circule camioane pline cu soldați ruși. Forțau familiile să-și părăsească locuințele și apoi le furau aparatele de uz casnic – mașini de spălat, aspiratoare, uscătoare de păr, chiar și hote de bucătărie –, le încărcau în camion și plecau.
Apoi, au început să-i bată pe localnici. Două adolescente au fost violate într-un sat la nord-est de Herson – una avea 11 ani, cealaltă, 14. Vecinii familiei spun că luptătorii lui Ramzan Kadîrov au făcut asta.
Bărbați și femei au fost bătuți în subsoluri. Nu au fost torturați sau interogați; au fost bătuți de dragul bătăii – un act de agresiune fără rost.Serghei:
Asemenea acte de brutalitate i-au forțat pe localnici să fugă noaptea din casele lor. Autoritățile de ocupație au interzis deplasarea în orașele și satele ocupate, dar oamenii au decis să plece oricum, riscându-și viața. Cunosc o familie care a scăpat astfel: bătrânii s-au târât pe câmpuri împreună cu copiii și nepoții lor. S-au târât pe burtă până la punctele de control din Ucraina.”
Au dezbrăcat pasagerii unei mașini de la punctul de control până au rămas doar în lenjerie intimă și au început să-i bată, lovindu-i mai ales în zona rinichilor. Au pus întrebări provocatoare, cum ar fi: Ce simțiți față de Federația Rusă?. Orice răspuns care nu era pe placul lor era pedepsit cu lovituri mai aprige.Serghei:
Femeie însărcinată, bătută și amenințată cu violul
„În prima jumătate a lunii martie, o femeie însărcinată a fost oprită pe stradă de o patrulă rusă. I-au scotocit buzunarele și i-au verificat telefonul, în care au găsit o conversație cu un prieten care servește în Forțele Armate ale Ucrainei.
Din cauza legăturii ei cu armata ucraineană, au băgat-o în mașină, i-au pus o pungă pe cap și au dus-o la o unitate, unde a fost interogată și torturată mai multe ore. În mod uluitor, o femeie ofițer a fost cea care a bătut-o și a torturat-o. În timp ce bărbații o amenințau că o violează. La final, au aruncat-o din mașină pe stradă și i-au strigat: «Ar trebui să fii recunoscătoare că nu te-am omorât».”
