O lege bearca

Ani de zile, societatea civila, mass-media, in primul rand, au insistat asupra unui pagubitor fenomen, tipic dambovitean: odata instalati in fotolii, mult prea multi demnitari (ministri, prefecti, primari) confunda domeniul incredintat cu propria proprietate, iar banul public, cu portofelul lor. Cu chiu, cu vai, mai cu presiuni externe, a aparut in fine o lege a raspunderii ministeriale, au fost adoptate si alte reglementari ce angajeaza raspunderile functionarilor publici. Sub aspect legislativ, s-a mai miscat cate ceva. Normele respective, insa, neaplicate, se dovedesc a fi litera moarta si praf in ochii lumii. Legea raspunderii ministeriale e bearca, atata timp cat un ministru cheltuieste zeci de milioane de dolari pentru modernizarea unei autostrazi, plina de gropi dupa doi ani, deoarece, declara chiar el, „si-a asumat raspunderea” de a impune o solutie tehnica gresita si nu pateste nimic. E bearca, atata timp cat alt ministru varsa in contul unei televiziuni private milioane de dolari, bani publici, si iar nu pateste nimic. E bearca, atata timp cat inca un ministru se crede Disney si cheltuieste cu nemiluita bani pentru fantasmagorii, fara sa-i faca nimeni decontul. E bearca, atata timp cat primari-pasale arunca sute de milioane pe jocuri de societate si petreceri colective, dar nu scot un sfant pentru spitale si camine, fara ca ministrul de resort sa-i traga de urechi. Raspunderea ministeriala nu se poate reduce la mult discutata coruptie. Cel putin la fel de grave sunt incompetenta si abuzul decizional.

Urmărește-ne pe Google News