Cum a reușit o tânără nevăzătoare să ajungă masterandă în traduceri. Un dispozitiv i-a schimbat viața: „Acum îmi pot recunoaște și părinții”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Alexandra Moldovan are 23 de ani și este nevăzătoare din naștere, dar a reușit să facă facultate și acum este masterandă. Totul cu ajutorul tehnologiei care îi citește orice carte tipărită și o ajută să recunoască persoanele. Aparatul i-a fost subvenționat printr-un proiect de stat care oferă vouchere de până la 23.000 de lei persoanelor cu handicap pentru a-și cumpăra produse asistive.
Cuprins:
Alexandra este în pauza dintre cursurile de la masteratul de Traduceri și Interpretariat de la Universitatea din Sibiu. Din cauza situației pandemice, face cursurile de acasă, din Baia Mare, dar în mod normal stă la cămin, împreună cu mama sa, care îi este însoțitoare. Fata a învățat numai în școli normale până acum.
„Mătușa mea mi-a fost educatoare. Bunica mea învățătoare m-a luat în clasă la ea, m-a integrat și sunt de la început în școala normală. Singurul dezavantaj pe care îl găsesc este că nu am făcut cursuri de orientare și mobilitate și nu pot încă să mă descurc atât de bine singură”, spune tânăra.
Acum și-a făcut niște prieteni nevăzători și se simte pregătită să lucreze mai mult pentru a-și câștiga libertatea de mișcare. „Următoarea mea țintă este să mă ocup și mai mult de mobilitate”, spune Alexandra. Își face mereu astfel de planuri. Pe lista zilei avea, de exemplu, să-și facă tema și să învețe o piesă nouă la pian.
Fiind singura nevăzătoare din clasa ei, Alexandra a trebuit să muncească mult mai mult ca să demonstreze că poate.
În unele situații am simțit animozități de la colegi, dar până la urmă au înțeles mulți dintre ei că da, sunt nevăzătoare, poate sunt diferită de ei, dar că pot să fac aceleași lucruri ca ei, adaptat.Alexandra Moldovan:
Diagnosticul l-a primit la naștere: hipoplazie de nerv optic, adică dezvoltarea insuficientă a nervului optic. „Am un rest de vedere, dar ca să mă pot descurca și să nu mă lovesc de obstacole, contează foarte mult contrastul. Dacă există un obstacol negru pe fundal alb sau mai deschis la culoare, sigur îl voi observa. Dacă e mai mic contrastul, sigur mă lovesc”, explică Alexandra.
„Făceam ce făceau și ceilalți, dar adaptat”
Pentru ea, oamenii sunt voci, nu chipuri. De pildă, o profesoară cu vocea prea înaltă, care îi deranja auzul, a fost cât pe ce să o îndepărteze de limbile străine care sunt astăzi pasiunea ei. „În clasele mici nu mi-a prea plăcut engleza. Am avut o profesoară de care îmi plăcea, dar avea o voce foarte pițigăiată și asta nu era prea plăcut”, își amintește tânăra.
Era în clasa a VII-a când a primit ca donație un display Braille, un dispozitiv pe care îl conectezi la un computer și care transcrie textul de pe ecran în alfabetul Braille. În timp ce cursorul parcurge un text de pe ecran, acesta este „transcris” în Braille prin pinii care ies prin orificiile de pe suprafața dispozitivului. Astfel, atingând display-ul, o persoană nevăzătoare poate citi în Braille ce scrie pe ecran. A fost primul pas către a folosi computerul și a învăța mai bine engleză și germană.
Decizia de a face o facultate a venit firesc, fiindcă mereu a fost o elevă bună. „Am avut profesori foarte buni, care s-au ocupat mereu de mine, dar nu m-au tratat diferit. Făceam ce făceau și ceilalți, dar adaptat. Eu vreau să învăț cât mai multe lucruri. Sunt pe principiul că dacă vrei să faci o facultate, fă-o ca lumea, nu de mântuială!”, spune cu hotărâre tânăra.
Bani de la stat pentru dispozitive asistive
Mama ei i-a scanat dintotdeauna toate cărțile ca să le poată citi de pe calculator. Dar viața i s-a schimbat cu adevărat anul trecut, când a primit un dispozitiv OrCam, care arată ca o pereche normală de ochelari cu o cameră montată pe un braț. Prin intermediul ei poate să citească textul de pe orice suprafață sau să recunoască bancnote. Adică după ce îndreaptă camera spre un text, o voce i-l citește și ea poate auzi în căști sau direct.
Un astfel de dispozitiv costă până la 5.000 de euro, dar Alexandra a aplicat la programul național de vouchere al Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții. Și-a depus dosarul și în două luni a avut ochelarii. Programul este destinat persoanelor cu dizabilități din toată țara și pe lângă dispozitive pentru nevăzători, se pot achiziționa și alte produse de asistență, cum ar fi protezele sau scaunele rulante.
Pot aplica în continuare pentru aceste vouchere de până la 23.000 de lei persoanele între 18 și 65 de ani care au o dizabilitate atestată de un certificat cu grad de handicap, sunt în căutarea unui loc de muncă, nu au un loc de muncă în prezent sau care sunt elevi ori studenți.
Dispozitivul care i-a schimbat viața
Alexandra luase după facultate ajutor de șomaj pentru un an și s-a încadrat în criterii. După ce a primit aparatul, a început să se pregătească intens pentru masteratul în traduceri, la care a fost și admisă anul ăsta. Și foarte important, a putut să citească prima ei carte pe hârtie.
„A fost o schimbare majoră în viața mea pentru că de atunci am început să citesc cărți tipărite. Părinții, bunicii mi-au dat tot ce aveau prin bibliotecă și am ajuns să citesc cărți pentru admiterea la facultate. Eu sunt foarte recunoscătoare pentru că pot citi orice text la prima vedere. Prima carte a fost una de povești foarte drăguță”, povestește tânăra.
„I-am putut recunoaște pe părinți”
Acum, orice curs în format fizic pe care îl primește de la facultate îl poate citi. Poate citi și afișe sau diverse documente, cum sunt cele de la bancă, de exemplu. Înainte se baza pe mama ei pentru a-i citi orice.
Și, foarte important, dispozitivul poate recunoaște fețele. Întâi, ele trebuie înregistrate în memoria dispozitivului.
„Eu trebuie să îndrept aparatul spre o persoană și acea persoană trebuie să-și miște capul stânga-dreapta, sus-jos pentru a înregistra trăsăturile feței. Apoi îmi oferă posibilitatea de a introduce numele printr-o înregistrare vocală. Și eu când mă uit la o persoană îmi zice numele acelei persoane”, explică Alexandra. „Acesta este un lucru care m-a uimit, pentru că i-am putut recunoaște pe părinți. Când vine cineva în cameră la mine, pur și simplu îndrept spre el aparatul și îl recunoaște”.
Alexandra îi sfătuiește pe toți să aplice pentru a primi vouchere de la ANDPDCA. Așa se simte mai aproape de visul ei de a fi angajată ca traducător.
De la lansarea programului, din 2019, doar 419 persoane au aplicat pentru aceste vouchere, însă sunt așteptate cereri în continuare. În cadrul aceluiași proiect pot aplica și firme care vor să accesibilizeze locul de muncă pentru angajații cu dizabilități pentru a primi subvenții de până la 15.900 de lei.
Mai multe despre sistemul de aplicare, la andpdca.gov.ro.
