O vrânceancă reînvie tradiția polulară într-un atelier dotat cu bani europeni
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Țica Geană, o vrânceancă Soveja, și-a deschis un atelier în care le învață pe fetele din sat tainele ţesutului, cusutului şi brodatului de la Ţica Geană, aşa cum făceau bunicile şi străbunicile lor. Mașinăriile la care lucrează au costat în jur de 12.000 de euro, bani pe care i-a obținut după ce a aplicat, fără prea mari speranțe, la accesarea unor fonduri europene.
Ţica Geană, din comuna Soveja, în familia căreia arta ţesutului s-a transmis din generaţie în generaţie, își împărtășește acum cunoștințele cu 12 fete, dornice să ducă tradiția mai departe și, cine-știe, care vor ajunge să transforme țesutul într-o sursă de venit, scrie Ziarul de Vrancea.
Meştera populară din Soveja are un adevărat cult pentru războiul de ţesut din casă, vechi şi el de mai bine de 100 de ani, la care a ţesut bunica, apoi mama sa care, mai târziu, i-a predat ştafeta. ”Aveam un război de ţesut pe prispă, unul în salon şi unul în bucătăria de iarnă. Bunica şi mama mea ţeseau pânză, toată casa se îmbrăca cu pânza ţesută în război, aşa erau timpurile”, a spus gospodina.
În copilăria ţesătoarei, lucra în război toată suflarea femeiască a satului, iar acum, din păcate, se cumpără totul de la oraş.
”Mi-a plăcut întotdeauna tradiţia populară şi lâna de oaie care dă căldură. Vreau ca şi tineretul să prindă gustul acesta al lânii şi respectul pentru obiectele lucrate. Am fost foarte supărată când am aflat că lâna nu mai are căutare şi nici preţ, că ciobanii o aruncă pe apă... M-am gândit să cumpăr lâna nespălată şi s-o pregătesc eu, s-o spăl s-o scarmăn, s-o dărăcesc şi s-o torc... Din lâna toarsă vreau să fac, cu fetele pe care le pregătesc, covoare, pături şi îmbrăcăminte. Am cumpărat şi lână merinos, să fac jacheţele şi botoşei pentru copiii mici. Mamele lor nici nu ştiu cât sunt de sănătoase şi călduroase hăinuţele din lână”, a explicat Ţica Geană.
Cu doi băieţi în casă, meştera din Soveja se gândea că nu va avea cui lăsa moştenire această meserie. Când îşi cam pierduse speranţa, s-a ivit ocazia să poată pregăti fetele de şcoală, care vin în special la sfârşit de săptămână în atelierul ei.
Încet- încet, codanele au prins gustul. ”Am început prin a face brăţări pentru mărţişor, dar acum pot şi să ţes. E bine să ştii să faci ceva, în casă, pentru casă, chiar dacă ai o altă ocupaţie de bază. Naşa este o profesoară bună şi are răbdare cu noi. Abia aştept vacanţa, să ţesem pături din lână” , a spus Loredana, una dintre ucenice.
Nu se aștepta să primească banii
Ca să poată achiziţiona maşinile necesare, ţesătoarea avea nevoie de bani, iar ideea proiectului cu finanţare europeană i-a venit tot de la lâna de oaie care nu mai are căutare. Şi-a făcut socoteala că ar putea cumpăra lâna nespălată, foarte ieftină, pe care s-o prelucreze acasă, cu ajutorul maşinilor achiziţionate cu bani europeni, prin intermediul unui grup de acțiune locală, iar produsele obţinute din ţesut să le valorifice la un preţ care să le asigure şi un câştig.
A depus dosarul, mai în glumă, mai în serios, și mare i-a fost mirarea să afle că proiectul prinvind “Ȋnfiinţarea şi dotarea activităţii de meşteşugar în vederea desfăşurării activităţilor non-agricole productive în mediul rural” a primit aviz favorabil şi o finanțare de aproximativ 12.000 de euro. În scurt timp a primit şi maşinile și a început să pregătească, pentru început, 12 ucenice.
Foto: Ziarul de Vrancea
