Oamenii din 'satul-fantoma'
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cei din familia Miklos sunt ultimii supravietuitori ai inundatiei “comandate” de comunisti in vara anului 1989. Atunci, satul Bezid, din judetul Mures, cu o vechime de peste cinci veacuri, a fost scufundat. Balacs Miklos, capul familiei, a refuzat sa plece in “cutiile de chibrituri” construite de partid in satele din jur. A cules de pe fundul lacului caramizi si tigla de la casele inundate si a ramas langa ruinele fostei biserici greco-catolice.
Cand comunistii au anuntat ca dau drumul la ape, nici unul din cei peste 2.000 de locuitori ai satului Bezid nu credea ca asa se va intampla. Oamenii au sperat si s-au rugat la Dumnezeu sa nu li se intample asta. Explicatia a fost simpla si seaca: peste sat trebuia construit un baraj pentru a pazi valea de inundatii.
“Dupa ce au facut barajul si au strans destula apa, au inceput sa umble din poarta in poarta si sa goneasca lumea. Nimeni nu a plecat, pentru ca nimeni nu credea ca vor avea inima sa faca una ca asta”, povesteste intr-o romana stricata Miki Miklos, de 24 de ani, baiatul cel mare al lui Balacs.
Cand apa le-a ajuns pana la brau, oamenii au plecat. Cativa batrani au murit incercand sa isi mai salveze cate ceva.
“Gyurko Barna, un mos care locuia in centrul satului, a venit intr-o noapte si s-a dus cu un cauciuc de tractor pe lac. S-a inecat chiar deasupra acoperisului casei lui”, isi aminteste baiatul, explicand ca “multi au venit sa moara langa mortii lor”.
Salbaticiti de singuratate, cei patru membri ai familiei Miklos aproape ca nici nu stiu cum arata “banii astia noi”, pentru ca “aici avem tot ce ne trebuie”, spune Balacs Miklos. Tigarile de tutun sunt un lux in comparatie cu “gloantele” facute din matase de porumb invelita in hartie de ziar. “Mancam peste, cartofi si legume de prin gradina”, sopteste timid Ildiko, sotia lui Miki, care asteapta sa nasca la toamna.
In urma cu cinci ani, o echipa de televiziune ungara a realizat un film documentar despre inundarea satului. De pe urma succesului acestei productii de televiziune au profitat si cei din familia Miklos, care s-au convertit peste noapte in veritabili ghizi ai locului. Si cum turistii pareau interesati sa ia si “ceva amintiri cu ei”, Csabi, de 16 ani, mezinul familiei, a invatat sa impleteasca mici cosulete si sa incropeasca figurine din lut. Pe timpul verii, se duce in fata monumentului ridicat in amintirea satului de pe fundul apei si asteapta clienti. Nu stie sa vorbeasca o boaba romaneste, dar asta nu este o problema pentru ca oricum toti cei care vin aici stiu limba maghiara.
“Aici si-au facut vile oameni cu bani si fel de fel de turisti din Ungaria, care vin in timpul verii sa stea aici”, povesteste Miki. “Unii se duc cu barca in biserica greco-catolica si fac sex...”, se inroseste baiatul, care nu intelege de ce “oamenii isi bat joc de cele sfinte”. Miki stie ca in zona bisericii este mlastina si incearca sa ii avertizeze de fiecare data pe straini ca pot fi inghititi de mal. Insa nimeni nu il asculta.
Atunci cand se imbata, Balacs Miklos aude fantomele de pe lac cum il cheama. Incepe sa planga si sa isi ceara iertare de la oamenii care nu mai traiesc, pentru ca le-a dezmembrat casele de pe fundul apei ca sa si-o construiasca pe a lui. “Nu puteam pleca. Am trait toata viata aici si nu facem rau nimanui”, explica barbatul, indemnandu-l la o topaiala pe vecinul si prietenul lui de o viata, Farkas Imre.
“Beau ca sa uit de blestematia asta de inundatie”, explica Balacs, aratand cu degetul la un corcodus din curte. “Fac o palinca de mi-a mers vestea pana in Ungaria”, se lauda el, adaugand apoi ca e mai obisnuit cu forintii decat cu leii romanesti, pentru ca asta ii dau turistii care ii cumpara bautura.
“Cand vine iarna, e foarte greu. Suntem la vreo opt kilometri de cel mai apropiat sat. Ne incalzim cu coceni de porumb si mancam cartofi”, spune Miki. Cand ingheata lacul, Csabi si Miki pescuiesc la copca, incalzindu-se cu palinca batranului Balacs.
Din toamna, familia Miklos va fi mai numeroasa, Ildiko aducandu-l pe lume pe cel mai mic locuitor al satului-fantoma.
Satul Bezid se afla acum pe fundul lacului, inundat controlat de comunisti in vara anului 1989. Farkas Imre si Balacs Miklos sunt singurii care au avut curajul sa se intoarca si sa-si continue viata, departe de civilizatie. Cei patru membri ai familiei nici nu stiu cum arata “banii astia noi”.
Un sat blestemat de Dumnezeu
Datat inca de la inceputul secolului al XVI-lea, satul Bezid din Mures era populat de peste 2.000 de locuitori. In sat existau o sinagoga, o biserica greco-catolica, una evanghelista si alta ortodoxa. Fostii locuitori ai satului, care au fost raspanditi in localitatile dimprejur, credeau ca Bezidul era blestemat pentru ca existau prea multe religii si prea multe nationalitati. In memoria celor stramutati cu forta a fost ridicat un monument, singura amintire a unei localitati a carei istorie zace pe fundul apei.
