„Odată ce au declarat sarcina la doctor, nu mai au nicio şansă”. Ce efect are legea antiavort din Polonia asupra refugiatelor din Ucraina
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Legea care interzice avortul în Polonia le afectează şi pe femeile refugiate din Ucraina, care nu mai pot face operaţii de întrerupere a sarcinii, indiferent de motivul solicitării, scrie The Guardian.
Cuprins:
Înainte de invazia armatei ruse în Ucraina, Miroslava Marcenko era ginecolog la o clinică privată din Kiev. Pentru data de 25 februarie, avea programat un avort al unei paciente căreia testele prenatale îi arătaseră un risc crescut ca fătul să se nască având sindromul Down. Bombardamentele le-au adus însă pe cele două femei în Polonia, în căutarea unui adăpost. Numai că, în această ţară, avorturile motivate de anomalii ale fătului sunt ilegale.
„Dumnezeule, nu ştiu ce să fac, pentru că timpul se scurge, sarcina mea creşte, iar eu nu pot să cresc un copil acum, pentru că e război şi nu mă pot descurca”, i-a spus pacienta doctoriţei sale, arată The Guardian.
Acesta a fost momentul în care Miroslava Marcenco a înţeles adevăratul impact al legii care interzice avortul în Polonia şi al barierelor de care se lovesc femeile din această ţară atunci când vor să apeleze la contracepţia de urgenţă. Sfatul său către pacientă: să meargă în Cehia pentru deznodământul dorit.
Doctorii refuză să prescrie contraceptive
În Ucraina, avorturile la cerere pot fi făcute în primele 12 săptămâni de sarcină, iar anticoncepţionalele şi pastila de a doua zi pot fi cumpărate fără reţetă. În Polonia, avorturile sunt ilegale, iar accesul la metode de contracepţie este cel mai scăzut din Europa, potrivit Forumului Parlamentar European pentru sănătatea sexuală și reproductivă.
<strong>Astfel, cei mai mulţi doctori refuză să prescrie chiar şi contraceptive de urgenţă sau dispozitive intrauterine, motivând că acestea sunt similare cu avortul.</strong>
Avortul este interzis în Polonia din ianuarie 2021, după intrarea în vigoare a unei hotărâri a Tribunalului Constituţional din Polonia ce a generat ample manifestaţii în ţară. Potrivit acesteia, procedura este permisă doar în cazul incestului și în cazul în care fătul pune în pericol grav viața mamei. Nici violul sau malformaţiile congenitale nu mai pot fi luate legal în considerare drept motiv ce ar permite avortul. Conform motivației oficiale, embrionul uman este „o ființă umană nenăscută”, și deci conform art. 38 din Constituția Poloniei, „îi este asigurat dreptul la protecția vieții”.
La finalul anului trecut, o femeie însărcinată a murit într-un spital din Polonia, iar organizațiile care militează pentru drepturile femeilor și politicienii din opoziție au susţinut că de vină este legislația strictă antiavort a țării. Decesul i-a adus pe polonezi din nou în stradă, cerând schimbarea legii.
Nu cunosc legea
Oxana Litvinenko, o activistă ucraineană pentru drepturile femeilor, le ajută pe refugiatele ucrainence să găsească soluţii. Ea spune că cele mai multe dintre femeile care trec graniţa în Polonia nu au informaţii cu privire la legislaţia antiavort din ţară. „Sunt complet nepregătite pentru situaţia de aici şi nu cunosc legea. Chiar dacă unele au citit un articol despre avortul în Polonia, se gândesc: «Ok, poate nu se fac avorturi la cerere, dar, dacă există un motiv bun, vor face»”, susţine Oxana Litvinenko, într-un interviu acordat The Guardian.
„E dificil pentru că nimeni nu vrea să le traumatizeze din nou pe aceste femei acum, când se simt din nou în siguranţă. Parcă nu e momentul potrivit să le spunem adevărul”, spune activista.
Litvinenko spune că a întâlnit destule femei la graniţă care au cerut medicamente pentru a termina o sarcină, dar susţine că accesul la aceste servicii medicale este aproape inexistent. „Dacă femeile au nevoie de tratament medicamentos pentru avort, depinde doar de persoanele pe care le întâlnesc. Dacă e cineva cu vederi progresiste sau feministe, vor putea să-i pună în contact cu oamenii potriviţi. Dar dacă e cineva religios, în niciun caz. Ori nu le va păsa, ori vor spune că e îngerul lui Dumnezeu şi că trebuie să-l păstreze”.
Singura mea speranţă e că niciuna dintre femeile care au nevoie de un avort nu va încerca să-l facă în Polonia. Sper să meargă mai departe, în Germania, pentru că, aici, odată ce au declarat sarcina la doctor, nu mai au nicio şansă.Oxana Litvinenko, activistă pentru drepturile femeilor:
Campanie antiavort la graniţa cu Ucraina
Peste două milioane de ucraineni au fugit în Polonia de la începutul războiului, iar majoritatea sunt femei şi copii.
Până când va obţine drept de muncă din partea statului polonez, Miroslava Marcenko a creat, cu sprijinul unui ONG local pentru drepturile femeilor, un hotline pentru femeile care au nevoie de acces la servicii de sănătate reproductivă. Deocamdată, spune medicul, primeşte 10 apeluri pe zi, dintre care care unul se referă la avort. Alte solicitări vin de la ucrainence care aveau o sarcină planificată şi dorită, dar situaţia în care se află le-a făcut să gândească de două ori dacă pot să aducă pe lume un copil.
Mişcarea antiavort din Polonia a trimis voluntari şi la graniţa cu Ucraina, pentru a-i întâmpina pe refugiaţi. Membri ai grupului Viaţă şi Familie au distribuit, în punctele de primire a refugiaţilor, mai multe pliante ilustrând fetuşi umani, alături de un mesaj care transmitea că avortul este cel mai mare pericol la adresa păcii. Aceleaşi pliante le sfătuiau pe femei să-i denunţe la poliţie pe cei care care se oferă să le ajute cu această procedură.
Din 2010 până în 2020, în Polonia au fost făcute mai puţin de 5 avorturi ale unor feţi concepuţi în urma unui viol, femeile având nevoie de acordul unui procuror pentru această procedură.
Activiştii şi politicienii din Polonia au devenit însă mai preocupaţi de acest subiect după ce abuzurile sexuale ale militarilor ruşi din Ucraina au ajuns să fie cunoscute de lumea întreagă. Ar putea victimele unui viol să beneficieze de întreruperea legală a sarcinii?, este întrebarea care a readus tema în atenţia publică.
Totuşi, camera inferioară a parlamentului polonez a respins, zilele trecute, o propunere legislativă care i-ar fi impus procurorului să emită un răspuns în maximum şapte zile de la solicitarea făcută de o refugiată ucraineancă.
