Practic, statele renunţă, prin Acordul promovat la Bruxelles, la bună parte din suveranitatea lor, supunânduse unei stricte supravegheri. Bugetele naţionale, implicit planurile de dezvoltare, trebuie să fie în prealabil aprobate de CE, deficitul structural (maximum 0,5%) şi cel bugetar (3%) trebuie unanim acceptat şi imediat precizat în Constituţia fiecărei ţări, împrumuturile trebuie anunţate cu un an înainte şi avizate tot la Bruxelles etc. Totul, sub spectrul unor sancţiuni severe. Singura ţară care s-a opus categoric este Marea Britanie, iar altele au încă reţineri, liderii lor neangajându- le înainte de a-şi consulta parlamentele. Greu de imaginat că ideile Acordului au apărut peste noapte, că în cancelariile europene ele n-au fost cunoscute înainte de summit: ar însemna să credem că 25 de lideri s-au dus acolo câine surd la vânătoare şi au fost puşi în faţa unei decizii luate de doar doi, Merkel şi Sarkozy, care se consultaseră doar cu propriile parlamente.
Preşedintele român, Traian Băsescu, s-a dus însă la Bruxelles, ca de obicei, fără a se fi consultat cu nimeni în ţară şi a agreat Acordul fără a avea vreun mandat în acest sens. Mai mult, a prefigurat şi angajarea unei contribuţii româneşti de câteva miliarde de euro (deşi nu e clar dacă ţările care au deja acorduri cu FMI mai trebuie să contribuie), care să fie scoase din rezerva BNR. Unde, pentru interesele şi nevoile disperate ale populaţiei, nu s-a umblat.
A frapat însă, la Bruxelles, explozia de satisfacţie a lui Băsescu vizavi de obligaţia de a include în Constituţie sau într-o lege echivalentă regula deficitului maxim admis. Aha, a exultat prezidentul, acum o să se revizuiască grabnic Constituţia, aşa cum am cerut eu de mult. O să fie dezamăgit. Nu-i nevoie să fie revizuită cu toptanul, nu-i nevoie să fie înghiţite pe nemestecate viziunile sale privind mai ales creşterea puterii prezidenţiale. E suficient să fie adoptat un singur amendament la Constituţie (aşa cum, de pildă, au adăugat americanii, câte unul, când viaţa le-a cerut, de-a lungul istoriei). Sau chiar, deşi grammatici certant, să fie adoptată pro causa o lege de tip constituţional, aşa cum prevede art. 148 al actualei Constituţii, care se referă explicit la asumarea actelor de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. Dl Băsescu îşi mai poate înfrâna pofta de a rescrie Constituţia după chipul şi asemănarea sa.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro

Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.