Palma lui Mungiu

Gabita (Luiza Vasiliu) e studenta intr-un camin; afland ca e-nsarcinata, se vede nevoita sa recurga la serviciile unui individ care poate s-o “rezolve”, domnu Bebe (Vlad Ivanov); o face insa prin intermediul colegei sale de camera Otilia (Anamaria Marinca), pe care-o trimite sa-l contacteze ca si cum ar fi sora ei. Dupa o serie de peripetii (in hotelul indicat de domnu Bebe nu mai sunt camere, asa ca Otilia merge la altul; domnului Bebe i se retine buletinul la receptie; sarcina Gabitei se dovedeste a fi mult mai avansata decat lasase sa se-nteleaga; banii sunt insuficienti, asa ca domnu Bebe pretinde plata in natura – de la ambele!), Gabita este “rezolvata” de domnu Bebe (care isi primeste si “plata” solicitata), ramanand ca, in orele (sau zilele) care urmeaza, sa lepede. Singura problema: Otilia trebuie sa plece (la ziua mamei prietenului sau), iar Gabita ramane singura in camera de hotel…

Din acest punct incolo, Mungiu – al carui scenariu merge ceas – construieste aproape o ora de suspans cum scrie la carte, tinand spectatorul intr-o continua perpeleala: va reusi Otilia sa se intoarca la timp? Si ce inseamna “la timp”: la timp ca s-o ajute pe Gabita, la timp ca sa nu dea Securitatea peste ele, la timp ca s-o mai prinda in viata?
“4 luni, 3 saptamani si 2 zile” – al doilea lungmetraj al lui Cristian Mungiu – este (stiti asta deja) singurul film romanesc care a primit Palme dOr la Cannes. Este, totodata, cel mai premiat film romanesc (atat ca numar de premii, cat si ca importanta a lor), cel mai cerut si prezentat in toate festivalurile posibile (din mai anul curent, Mungiu isi petrece timpul mai mult in avioane), cel mai cumparat si proiectat peste tot in lume (practic, filmul si-a scos de mult bugetul, acum e pe castig)…

?ntrebarea e: merita filmul toate aceste laude? Eu zic ca da. Nu doar pentru ca atatia oameni nu pot sa greseasca (numai la Cannes, filmul a intrunit sufragiile juriului, criticii si publicului), ci pentru ca Mungiu nu a gresit in nimic: nici in regie, nici in alegerea actorilor (toti, senzationali!), nici in alegerea subiectului… Un film care te tulbura si te pune pe ganduri. Aplauze!

Alex Leo Serban
Critic de film

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE