Părintele Paulin, mort la Mănăstirea Petru Vodă! Fostul deținut politic s-a retras la Neamț, la vârsta de 85 de ani, după ce a rămas văduv
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Părintele Paulin a fost uns în monahism de marele duhovnic şi vechiul său prieten Iustin Pârvu abia în urmă cu zece ani.
Atunci, la vârsta de 85 de ani, după ce şi-a pierdut soţia, Gheorghe Clapon a devenit călugăr. Viaţa sa însă nu a fost legată tot timpul de biserică. Acesta a plecat pe front în anul 1941, împreună cu nouînfiinţatul batalion de paraşutişti. Cariera sa promiţătoare de paraşutist a fost curmată însă în anul 1944, când a fost arestat pentru că încerca să organizeze o rezistenţă armată împotriva invadatorilor comunişti, iar următorii 20 de ani şi i-a petrecut după gratii în unele din cele mai cumplite temniţe, precum Piteşti, Gherla, Aiud, Cavnic sau Jilava.
“Regrete nu am, pentru că am avut de învăţat în primul rând să uit. Nu mă mai interesează cel care m-a chinuit, care m-a bătut. Nu am nici un regret că am făcut puşcărie, că, dacă ar fi fost legile bune, mă supuneam, dar pentru că au fost rele, nu m-am supus”, spunea monahul într-un interviu din revista Veghea.
Cuprins:
Şi-a pregătit singur mormântul
În urmă cu zece ani, văduvul a decis să îşi trăiască ultima parte a vieţii în monahism, la Mănăstirea Petru Vodă, din Neamţ, unde a şi murit în ziua Înălţării Sfintei Cruci.
“Pentru noi, cei din mănăstire, a fost un sprijin de mare nădejde, ducând o viaţă exemplară, de sfinţenie. S-a implicat personal în construirea podului spre cimitirul mănăstirii, de care s-a îngrijit ca să arate în forma în care arată astăzi, ca un bun gospodar ce îşi pregăteşte din vreme locul cel de veci”, declară călugării de la Mănăstirea Petru Vodă.
Armata Română i-a recunoscut meritele de luptător pe frontul de răsărit, decorându- l de două ori, devenind astfel singurul călugăr cinstit în acest mod pentru viaţa sa de soldat.
