Părinții care s-au sinucis împreună cu copiii lor. Explicațiile psihologice: „Nu înseamnă că nu-i iubesc, ci cred că așa îi protejează de o lume rea”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
La începutul lunii mai, o mamă din Timișoara și un tată din Bacău, două persoane care nu se cunoșteau, s-au sinucis împreună cu copiii lor. O decizie tragică, pe care nu o poate explica niciun specialist care n-a avut contact cu acești părinți. Într-un dialog cu Libertatea, medici psihiatri și psihologi atrag atenția că sinuciderea este o problemă de sănătate publică, iar în multe cazuri ar putea fi prevenită, „dacă suntem atenți la semnele celor din jurul nostru”.
Cuprins:
- Nu are o cauză unică
- Un diagnostic nu se pune „de la distanță”
- Iluzia că nu există soluții
- „Adultul e decuplat de la realitate și prezent”
- Să fim atenți la semne, ca să putem interveni la timp
- Mai puține sinucideri raportate, dar mai multe apeluri despre sinucidere în 2020
- Sinuciderea, o problemă de sănătate publică
- Persoanele în suferință se simt ușurate când sunt întrebate despre gânduri suicidale
- Să vorbim despre sinucidere
Pe 3 mai o femeie de 33 de ani s-a aruncat de pe un bloc din Timișoara împreună cu cei doi copii ai săi, un băiețel de 3 ani și o fetiță de 6 ani. Mama a murit pe loc, iar copiii, la scurt timp, în ciuda eforturilor de resuscitare ale medicilor.
La câteva zile de la acest incident, un alt caz de suicid avea loc în Bacău. Un tată s-a aruncat în apele Barajului Berești împreună cu copiii de 4 ani și, respectiv, 5 luni.
Nu are o cauză unică
În primul caz, autoritățile iau în calcul posibilitatea ca depresia adâncită de o serie de probleme personale să o fi împins pe tânăra mamă să recurgă la suicid. La Bacău, tragedia a fost precedată de o ceartă dintre cei doi părinți, în urma căruia bărbatul a amenințat că se va sinucide.
Suicidul nu are o cauză unică, spun specialiștii, ci este rezultatul combinării mai multor factori psihologici, culturali, sociali, la care se adaugă traumele și pierderile personale.
Sinuciderea este strâns legată de probleme psihice precum depresia, în special în țările dezvoltate. În același timp însă, multe cazuri de suicid au loc în momente de criză, de cădere psihică, în care oamenii pur și simplu nu mai pot face față stresului, problemelor financiare, personale sau durerilor cauzate de o boală cronică.
Un diagnostic nu se pune „de la distanță”
Nu există semne sau motive exacte care să explice sau să justifice în particular moartea unui părinte care îi curmă viața copilului său în același timp cu a sa, spun medicii specialiști consultați de Libertatea.
Este dificil de stabilit cu exactitate ce se întâmplă în mintea persoanei respective. Niciun specialist nu poate pune un diagnostic „la distanță”, fără să fi întâlnit vreodată persoana respectivă și doar bazat pe relatările din presă.
Totuși, spun medicii, de obicei sunt două cauze care duc la astfel de tragedii: o tulburare psihică ori o psihoză în care persoana respectivă nu mai gândește clar, sau răzbunarea față de celălalt partener.
„În psihoze, persoanele se confruntă cu idei delirante. Acestea diferă de la psihoză la psihoză, putând îmbrăca forme diverse: idei delirante paranoide, de prejudiciu, mistice, religioase și nu numai”, explică Alexandra Marin, psiholog clinician la DepreHUB, primul hub antidepresie din România.
Iluzia că nu există soluții
Altfel spus, unele persoane care se confruntă cu tulburări psihice, cum este depresia severă, de exemplu, nu mai văd nicio speranță, nicio soluție pentru ușurarea suferinței lor. Iar pentru că cei mici sunt responsabilitatea lor, părinții care recurg la astfel de gesturi ajung să simtă că aceștia trebuie să aibă aceeași soartă.
„La bază stă iluzia. Iluzia că nu există soluții”, punctează psihologa.
Oamenii care ajung în astfel de situații își doresc să „omoare felul de a trăi, nu să se omoare pe sine, traiul în sine”, explica și psihoterapeuta Ada Mușat într-un interviu pentru Libertatea.
Nu înseamnă că vrei să te omori, ci vrei să pierzi viața pe care o ai și nu știi ce alt mijloc ai putea avea pentru a te salva.Ada Mușat, psihoterapeută:
Fără ajutor însă mulți oameni nu știu cum se pot salva.
„Adultul e decuplat de la realitate și prezent”
Nu e vorba de lipsă de dragoste părintească, ci dimpotrivă, de o dorință a părintelui de a-l proteja pe copil de lumea de care adultul vrea să scape, spune, la rândul său, psihologa Daniela Dumitru, de la clinica Nutrimed.
„Criza psihotică prin care trece adultul respectiv îl decuplează de la realitate și prezent”, afirmă ea.
Nu înseamnă că nu-i iubesc, ci din contră, adulții aflați în astfel de situații cred că în acest fel îi protejează de o lume rea și periculoasă, soluția fiind sacrificiul copiilor.Daniela Dumitru, psihologă, clinica Nutrimed:
În cea de-a doua situație, părintele este determinat de o „furie puternică” pe celălalt părinte. După un conflict cu partenerul, persoana vrea să se răzbune pe el.
„Părintele vede copilul ca pe ceva ce aparține și celuilalt și comite, în acest fel, un ultim act de răzbunare”, punctează psihiatrul Costin Matei.
Să fim atenți la semne, ca să putem interveni la timp
Nu există, în mod particular pentru infanticid urmat de suicid, niște semne care să prevestească aceste tragedii. Există însă ceea ce se numește sindrom presuicidal: persoana se simte izolată, apăsată de pierderi, de boală, simte că nu mai poate lua decizii, gândurile la moarte sunt din ce în ce mai dese.
„Ne uităm la ce spune persoana respectivă. Dacă spune că vrea să moară sau începe să strângă pastile sau este reperată de către familie, prieteni că-și cumpără un ștreang sau un pistol, astea sunt toate semnale de alarmă. Dacă începe să consume mai mult alcool, droguri, începe să aibă schimbări de dispoziție, acestea pot fi iar semnale de alarmă”, explică psihiatrul.
Mai puține sinucideri raportate, dar mai multe apeluri despre sinucidere în 2020
România se află pe locul 59 în lume în ceea ce privește rata sinuciderilor, conform datelor de anul acesta centralizate de platforma World Population Review, cu o rată de 9,7% la suta de mii de locuitori.
Datele Institutului Național de Statistică arată că, din 2015 încoace, numărul de sinucideri în România a fost în scădere. În 2020, s-au sinucis 1.734 de români, în comparație cu 2.236 în 2015, potrivit cifrelor INS de anul trecut.
Pe de altă parte, datele oferite ziarului de Telefonul Verde Antisuicid, activitate susținută de voluntarii Alianței Române de Prevenție a Suicidului (ARPS), arată că numărul apelurilor a crescut din 2018 în anii de pandemie astfel:
- 3.786 de apeluri în anul 2018;
- 3.822 de apeluri în 2019;
- 4.231 de apeluri în 2020, primul an de pandemie COVID;
- 4.181 de apeluri în 2021.
„Numărul de apeluri a crescut în 2020 și 2021, dar nu cu mai mult de 8-10% față de anii anteriori pandemiei. În schimb a crescut foarte mult corespondența pe adresa de e-mail a ARPS - sos@antisuicid.ro”, explică pentru Libertatea Doina Cozman, președinta ARPS și președintă a Asociației Române de Psihiatrie și Psihoterapie.
Aceasta spune că ARPS are o divizie de voluntari care răspund în scris, în maximum 24-48 de ore la orice solicitare sosită pe e-mail.
Sinuciderea, o problemă de sănătate publică
Organizația Mondială a Sănătății califică suicidul drept o problemă serioasă de sănătate publică. La nivel mondial, peste 700.000 de oameni își curmă viața anual, iar tentativele sunt mult mai numeroase, potrivit OMS. Fiecare caz este o tragedie care îi afectează mai ales pe cei rămași în urmă.
În 2019, sinuciderea a fost a patra cauză de deces la nivel global în rândul tinerilor cu vârste între 15 și 29 de ani. Organizația atrage însă atenția asupra unei tendințe de subraportare a cazurilor, în contextul în care sunt state în lume, precum Malaysia, în care sinuciderea este ilegală.
În același timp, alte țări oferă, în anumite condiții și respectând anumite criterii, opțiunea de sinucidere asistată. Olanda, Belgia, Luxemburg, Elveția și, cel mai recent, Spania sunt singurele cinci state europene care le permit doar oamenilor cu boli incurabile să decidă asupra propriilor vieți.
Persoanele în suferință se simt ușurate când sunt întrebate despre gânduri suicidale
„Cu cât ne vom simți mai confortabil să vorbim despre sinucidere și autovătămare, cu atât va fi mai ușor să descoperim când o persoană este în profundă suferință. Asta poate fi un factor decisiv în a trata medical o astfel de persoană și în a reduce riscul de sinucidere”, spunea psihiatrul Xavier Mulenga într-o opinie publicată în The Guardian.
Ca parte din evaluarea pe care o fac pacienților, medicii psihiatri îi întreabă dacă au gânduri suicidale. Mulenga mărturisește că, la începutul carierei sale, era deseori surprins când vedea că pacienții sunt ușurați când primeau o astfel de întrebare și spuneau că nimeni nu le-a mai adresat-o până în acel moment. Un semn că vor ajutor, dar evită să-l ceară.
El crede că în ultimii ani, oamenii au devenit ceva mai conștienți de faptul că sinuciderea este o problemă de sănătate publică, dar nu suficient cât să-i facă să discute despre asta cu cineva în suferință.
Persoanele aflate în suferință și care văd o soluție în actul de suicid tind să nu ceară ajutor persoanelor de lângă ele, fie de teama de a fi respinse sau privite cu îndoială, fie ca să nu-i împovăreze pe ceilalți, spune psihologa Daniela Dumitru.
Să vorbim despre sinucidere
Dar este oricine în măsură să întrebe o persoană dacă se gândește să-și curme viața?
„E important să putem vorbi despre gândurile suicidare deschis, iar cei care le au se simt de obicei eliberați atunci când vorbesc despre ele”, explică ea.
„Orice ajutor este binevenit într-o astfel de situație. De multe ori, cei apropiați sunt primii care observă schimbările comportamentale ale persoanei. Este important ca apropiații să discute cu ea, să îi spună că o înțeleg, că o ascultă, că sunt acolo pentru ea și o vor sprijini să depășească cu bine momentele dificile, că nu este singură”, o completează și Alexandra Marin, de la DepreHUB.
Nu trebuie să ne fie teamă nici să întrebăm direct dacă are un plan concret pentru a-și curma viața, explică, la rândul său, psihiatrul Costin Matei.
Să-i spunem direct că o susținem, să nu începem să ne certăm cu ea, să nu ridicăm vocea, să nu îi ținem o prelegere cum că suicidul e greșit. Un pic de răbdare și întrebări de tipul: pot să sun la psiholog? Vrei să vorbim cu psihiatrul? Vrei să sun la ambulanță?Costin Matei, psihiatru, clinica Nutrimed:
***
*Telverde Antisuicid: Pentru consiliere în situaţii de criză suicidară puteţi contacta Alianţa Română de Prevenţie a Suicidului între orele 19.00 și 7.:00 la numărul de telefon 0800 801 200 (apelabil gratuit la nivel naţional din orice reţea) sau prin e-mail la sos@antisuicid.ro.
*Helpline DepreHUB: Pentru sprijin și prim-ajutor psihologic puteți contacta hub-ul antidepresie, primul de acest fel din România, la numărul de telefon 037 445 6420 (apelabil gratuit la nivel național din orice rețea). Linia este deschisă non-stop.
În cazul în care simțiți că sinuciderea este iminentă, apelați de urgență 112.
