Pariul Chinei pe petrolul iranian și influența în Orientul Mijlociu se transformă în dezastru
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Atacurile SUA și Israelului asupra Iranului amenință să izoleze China de parteneri comerciali importanți în domeniul petrolului, subliniind necesitatea unei mai mari independențe energetice și perturbând speranțele Beijingului de a juca un rol mai important în regiune.
Cuprins:
de Edward White (Shanghai), Wenjie Ding (Beijing)
De ani de zile, China s-a folosit de relațiile sale cu Iranul pentru a-și extinde influența în Orientul Mijlociu, făcând din petrolul iranian ieftin și, în general, din resursele din Golf, o bază a mixului energetic al celui mai mare cumpărător de petrol din lume.
Petrolul iranian a reprezentat până la 15% din țițeiul exportat către China
Președintele chinez Xi Jinping a declarat săptămâna aceasta că toate părțile implicate în conflictul dintre Israel și Iran ar trebui să colaboreze „cât mai curând posibil pentru a preveni escaladarea tensiunilor”.
China a precizat că SUA nu ar trebui să se amestece în „comerțul normal” cu Iranul și s-a opus mereu sancțiunilor impuse de americani. „Desigur, China este îngrijorată [de ultimele atacuri]”, a declarat Gedaliah Afterman, expert în China și Orientul Mijlociu la Institutul Abba Eban pentru Diplomație și Relații Externe din Israel. „Dacă această situație continuă să se agraveze, atunci vor avea de pierdut destul de mult, atât în ceea ce privește securitatea energetică, cât și Iranul ca atu strategic al Chinei”.
De când sancțiunile impuse de SUA asupra programului nuclear iranian au fost intensificate la sfârșitul anului 2018, Beijingul și Teheranul și-au consolidat relațiile. Beijingul a devenit cea mai importantă sursă de venit pentru Teheran, cumpărând marea majoritate a livrărilor de petrol iranian și furnizând țării produse electronice, vehicule, mașini și echipamente pentru energia nucleară.
Anul trecut, petrolul iranian a reprezentat până la 15% din țițeiul exportat către a doua cea mai mare economie a lumii. În total, China a importat anul trecut aproximativ 11,1 milioane de barili de petrol pe zi, potrivit Administrației pentru Informații Energetice din SUA.
Achizițiile chineze de țiței iranian au crescut ușor pe parcursul anului 2023 și 2024, dar au început să scadă la sfârșitul anului trecut, pe fondul amenințării unor noi sancțiuni din partea SUA, potrivit datelor grupului de cercetare în domeniul transportului maritim Kpler și Bernstein. Iranul a exportat 2,4 milioane de barili de țiței pe zi în septembrie 2024, China reprezentând 1,6 milioane de barili. Până în aprilie, livrările iraniene au scăzut la 2,1 milioane de barili pe zi, din care China a reprezentat 740.000 de barili.
Malaezia este, de asemenea, un exportator important către China, deoarece mărfurile expediate din Iran sunt reetichetate sau transferate pentru a evita sancțiunile, susțin specialiștii. Analiștii de la Fitch Ratings au declarat săptămâna aceasta că, „chiar și în cazul improbabil în care toate exporturile iraniene ar fi pierdute”, acestea ar putea fi înlocuite de capacitatea excedentară a producătorilor OPEC+.
Ar putea apărea și alte perturbări energetice mai grave
Războiul, care riscă să se extindă într-un conflict regional mai amplu, a stârnit deja amenințări concrete din partea Iranului că ar putea bloca Strâmtoarea Ormuz. Sute de miliarde de dolari în petrol și gaze sunt transportate anual pe această cale navigabilă către China din statele din Golful Persic, inclusiv Arabia Saudită, cel mai mare furnizor de țiței al Chinei după Rusia.
China nu publică oficial volumul rezervelor sale strategice de petrol. Însă Michal Meidan, directorul departamentului de cercetare privind China al Oxford Institute of Energy Studies, estimează că, luând în considerare toate tipurile de depozite, există rezerve suficiente pentru aproximativ 90-100 de zile în cazul în care fluxurile către țară ar fi restricționate.
China este cel mai mare consumator de petrol din lume
Pe lângă dependența crescândă de petrolul saudit, analiștii S&P Global au observat că peste 25% din importurile de gaz natural lichefiat ale Chinei au provenit anul trecut din Qatar și Emiratele Arabe Unite. În timp ce China are 15 contracte de furnizare de GNL cu aceste două state din Golf, importatorii ar putea fi obligați să cumpere de pe piața spot la prețuri mai mari, au spus analiștii S&P.
Pentru China, criza israeliano-iraniană survine într-un moment de schimbare radicală a mixului energetic al țării. De zeci de ani, China este cel mai mare consumator de petrol din lume. Sub conducerea lui Xi Jinping, China se grăbește să-și consolideze independența energetică, o tranziție care necesită în ultimă instanță o creștere masivă a energiei din surse regenerabile și electrificarea transporturilor și a bazei industriale a țării.
Boom-ul energiei solare și eoliene a dus ponderea energiei regenerabile în capacitatea centralelor electrice la 56% anul trecut, față de aproximativ o treime în urmă cu un deceniu. „Concluzia cheie” pentru administrația Xi din această criză, potrivit lui Neil Beveridge, șeful departamentului de cercetare Asia-Pacific la Bernstein, va fi dublarea eforturilor de autosuficiență. „Dacă înainte nu se întâmpla suficient de repede, acum se va întâmpla și mai repede”, a spus el.
Analiștii au afirmat că China ar putea beneficia pe termen scurt, întrucât atenția Washingtonului este mai concentrată asupra Orientului Mijlociu, decât asupra tensiunilor cu Beijingul. Cu toate acestea, pe termen lung, slăbirea Iranului amenință să submineze influența diplomatică a Chinei în regiune și ar putea perturba dorința acesteia de a se prezenta, cel puțin pe plan intern, ca un mediator credibil în conflictele globale.
Beijingul pare să rămână în afara conflictului dintre Iran și Israel plus SUA
În 2021, Beijingul a semnat un program de cooperare pe 25 de ani cu Teheranul. Iranul a aderat, de asemenea, la Organizația de Cooperare de la Shanghai, condusă de China, în 2023, ca parte a eforturilor Chinei de a se poziționa ca o putere responsabilă și de a oferi economiilor în curs de dezvoltare o alternativă la instituțiile globale conduse de SUA.
În 2023, Beijingul și-a promovat rolul de mediator în acordul dintre Arabia Saudită și Iran și a publicat o propunere de pace în 12 puncte pentru războiul dintre Rusia și Ucraina.
În ciuda acestor mișcări, Beijingul pare să rămână în afara conflictului dintre Iran și Israel plus SUA, așa cum s-a întâmplat și în cazul căderii, anul trecut, a regimului aliatului său Bashar al-Assad în Siria, evidențiind limitele influenței politicii externe a Chinei.
Jingdong Yuan, directorul programului de securitate pentru China și Asia al Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm, a declarat că, deși China susține retoric țările „considerate a fi tratate în mod nedrept sau supuse coerciției din partea Occidentului”, în realitate, abordarea Beijingului față de conflictele regionale este „întotdeauna prudentă”.
Beijingul va fi preocupat de impactul asupra altor aliați din regiune, precum Arabia Saudită. „Dispariția sau prăbușirea sistemului iranian sau a puterii iraniene așa cum o cunoaștem nu este o veste bună pentru China”, a declarat Yun Sun, expert în politica externă chineză la Stimson Center, un think-tank american. „Asta înseamnă indirect că influența americană s-a extins.”
