Pe urmele lui Drulă prin București: „Sunt candidatul căruia i-au zburat baloanele din trei sectoare”. Concluzia unui simplu cetățean: „Drulă, Bulă și cu Ștrulă”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Întâi, Cătălin Drulă, candidatul USR la Primăria Capitalei, s-a arătat la Unirea. Ca un pește în apă se mișca printre oamenii lui. S-a jucat cu baloanele, a zâmbit copiilor, a fost recunoscut. Din când în când ieșea din cercul făcut de useriștii adunați. Atunci, Drulă părea altfel. Aluneca prin mulțime. N-avea stare.
Cuprins:
Fritz și Țoiu au tulit-o cu mașina
Zona Unirea București. Locul unde se lovește om de om, unde forfota e-n floare. Se iese de la metrou, sunt tramvaiele ce vin din Rahova. Aproape-s Luca și Matei, covrigăriile care țineau doritorii la cozi. Nicușor Dan tot pe aici s-a luptat cu Daniel Băluță pentru planșeul avariat de peste metrou de la Unirea. Doar Drulă alunecă prin mulțime. O fi de vină canadiana lui lungă.
Nu-l oprește nimeni.
Apoi, se face fotografia de grup.
Pe Fritz, care era-n preajma lui, o mucalită de Rahova îl apostrofează: „Du-te, matale, în Germania! Lasă-ne!”. Fritz, președintele USR, spune că asta-i țara lui. Se aude o înjurătură groasă.
Drulă vorbește c-o doamnă: „Am fost bolnavă și am umblat din spital în spital”. Drulă iese prompt la lecție: „Nu toate spitalele-s la Capitală!”. Și urmează un ping-pong despre ce spitale-s bune și ce spitale-s rele. Doamna vrea să se plângă cât de sărăcită e-n Bucureștiul prea scump, prea scump pentru boala ei.
E în bula useristă și Țoiu, ministra de externe. Ea iese din cercul useriștilor și fuge spre o mașină. Fritz, președintele USR, topit repede de la întâlnirea din Unirii, urcă pe-o parte. Țoiu prinde ușa din dreapta.
„Cine-s, mamă, ăștia?”
Drulă rămâne pe loc. Privește spre cer. Un mănunchi de baloane albastre zboară. Drulă privește spre cer și spune: „Sunt candidatul căruia i-au zburat baloanele din trei sectoare”. Pe pământ, doamna care vinde colanți, chiloți și ciorapi exclamă: „Cine-s, mamă, ăștia?” Acordeonistul fără picioare, cântă: „Ce ne așteaptă?”.
Lui Drulă probabil i s-a șoptit că trebuie să ajungă în Crângași. În parc. Pleacă spre metrou. Obosit, stă pe un scaun în metrou. Ajunge în Crângași.
Îl întreb. Nu comentează decizia președintelui Dan de a-și da afară consilierul Orban pentru declarații despre susținerea lui, a lui Drulă. Planșeul de la Unirii i se pare un șmen pesedist. Ciolacu, premier, i-a atribuit contractul lui Băluță, primar și acesta a umflat prețurile. Ciucu și Băluță? Normal, au căzut în oceanul rechinilor imobiliari.
Îl întreb dacă el e alesul pentru Primăria Capitalei? Răspunde: Da! Aveam în minte mitul lui Drulă care a dat cu ranga în chioșcurile de la Metrou, ca să dărâme chioșcurile mafiei sindicaliștilor. Răspunde: Nu, nu! Dușmanii mei mi-au pus asta-n cârcă. Deci, nu el, nu el, Drulă a dat cu ranga.
Ultima oprire a unui simplu cetățean: „La Sfântul Nectarie”
Se face poza de grup. Apoi, urmează plimbarea prin parc. „Sunt de acolo dintre blocuri! De pe Ceahlău. Ciucu nu ne-a dat nimic! Trăim chiorii cu săracii”.
„Dom’le, ce facem cu pensiile astea? Tot ni le mai furați?”. „Aici e parcul Alexandreascăi, nu e al tău! Ce tupeu ai!”.
Drulă ascultă. Ce să spună? „Ați vândut tot! Tot! Ne-au plecat copiii în lumea largă”. „Ceaușescu ne-a plătit datoria! Voi ne faceți sclavi”. Drulă nu răspunde. Un userist răspunde: „Cu castraveți a plătit Ceaușescu datoriile! Cu castraveți. Nu vă mai păcăliți singuri”.
Drulă, înjurat, se revigorează. Sărută obraji, stă și ascultă păsurile. Însă nu foarte mult. Iarăși pare chemat de alte treburi, alte drumuri. Crângașiul rămâne, vorba unui pensionar, în mâna lui Sfântul Nectarie. Întreb, adică, cum în mâna sfântului Nectarie? Și omul mă deslușește: „Uite, noi n-avem spital aici în sector. N-avem. Singurul loc care ne așteaptă e «Sfântul Nectarie», căminul unde te duci să mori. Dar asta doar dacă ai bani. Dai pensia acolo și mori ca să nu mori în drum sau mâncat de șobolani în casă. Ai muncit o viață ca să ai bani să mergi direct la Sfântul Nectarie”. Omul mărturisește că a fost închis în casă de copiii lui, în ziua alegerilor din noiembrie, ca să nu voteze cu suveraniștii. E pus pe glume. Și-n parc se aude doar el: „Cine e? Cine e? Drulă? Bulă și cu Ștrulă”.
