Porția de carte. Bezna din oameni / Epistole de la Seneca pentru adolescenți
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În fiecare săptămână, Libertatea vă prezintă o rubrică dedicată cititorilor, cu două apariții dintre cele mai noi și mai incitante ale editurilor din România.
Cuprins:
Oameni care se hrănesc cu întuneric (Richard Lloyd Parry, Editura Behemot)
Pasionații de true crime au ajuns la adresa corectă. În traducerea atentă a lui Bogdan Ghiurco, volumul Oameni care se hrănesc cu întuneric reprezintă nodul de legătură între o dispariție misterioasă și cât se poate de reală și o lume parțial închisă pentru europenii de rând: Japonia.
În anul 2000, o tânără englezoaică, pe numele ei Lucie Blackman, își pierdea urma printre tenebrele capitalei Tokyo, un loc care nu mai face deloc parte din Țara Soarelui Răsare, ci mai degrabă dintr-un underworld pe care, cu cât te chinui mai mult să-l înțelegi, cu atât îți scapă mai abitir printre degete.
Fascinat de povestea tragică a lui Lucy, jurnalistul britanic Richard Lloyd Parry i-a refăcut povestea, explorând toate posibilitățile nefaste căreia fata le-ar fi putut cădea pradă: să fie vorba de vreo sectă care i-a luat mințile, transformând-o în victimă sigură? De trafic sexual? De vreun iubit înșelat și părăsit, care apoi s-a răzbunat crunt? De temuta mafie niponă yakuza? Care a fost traiectoria lui Lucie, o fostă însoțitoare de bord devenită animatoare în cluburi pentru bărbați din Tokyo?
Întrebarea e simplă, căutările și răspunsurile – foarte complicate. Dar Parry a săpat în toate direcțiile și a scos la lumină în amănunt scurta viață trăită de Lucie Blackman, nelăsând deoparte niciun aspect care merita dezbătut: familia, prietenii, plecarea în Japonia (cu spațiile ei mici, cu oamenii ei greu de pătruns de o fată de pe o insulă, de-abia ieșită din adolescența tulburată, cu o grămadă de datorii care au împins-o într-o lume necunoscută și, pe alocuri, înspăimântătoare).
Eforturile de a reconstrui piesele de puzzle ale misterului care a zguduit, la final de secol XX, societatea britanică sunt absolut remarcabile. Se văd în fiecare incursiune a autorului – de altfel familiarizat cu Japonia, într-un univers semiînchis, cu obiceiuri și dorințe deosebite de cele ale europenilor. Cine se va apuca de această carte va plonja într-o istorie încâlcită a crimei, a relațiilor interumane, a secretelor adânc îngropate – un policier întunecat, mai ales pentru că este autentic.
Rămâi cu tine (Iulia Iordan, ilustrații Oana Ispir, Editura Seneca)
Proiectul de față este unul pe cât de inspirat, pe atât de complicat. Căci trebuie să recunoaștem că nu e deloc ușor să convertești scrisorile filozofului stoic Seneca spre prietenul său Luciliu în niște mesaje care să ajungă așa cum trebuie la ochii și urechile cititorilor adolescenți.
De obicei, mi-e oarecum peste mână să recomand poezie - mi se pare prea intimă și prea subiectivă. Cartea de față e surprinzătoare însă prin originalitatea sa.
Autoarea a conceput întregul volum sub forma unor poeme care-și trag rădăcina din vechile texte filozofice, dar care sunt adresate unor oameni care există și care putem fi oricare dintre noi, în varianta noastră tânără. De aceea, fiecare poezie are drept titlu începutul unei scrisori private: „Dragă Ilinca”, „Dragă Smaranda”, „Dragă Matei” „sau Dragă Simon”.
Fiecare dintre poeme este o mică lecție de viață, împletită cu precepte filozofice, pe care eu le-aș numi mai degrabă „experiență”. Se vede că Iulia Iordan iubește nu numai cărțile, ci și muzeele, pentru că a alcătuit colecția de texte din acest volum așa cum are grijă de piesele valoroase dintr-un muzeu.
În cărticica aceasta se vorbește despre războaie (mai ales despre cele care se dau în interiorul nostru), despre căutarea și găsirea sinelui, despre suferința pe care o îndurăm, dar și despre cea pe care o provocăm semenilor noștri, despre prietenie, despre vicii, despre temerile noastre și despre instrumentele de măsură ale acestora.
Mai vorbește despre căile de comunicare dintre oameni, despre puterea muzicii, despre convenții și autenticitate, despre natură și interiorizare. Dacă nu ar părea atât de dramatic, aș spune că acest volum vorbește despre TOT.
E multă emoție profundă în paginile acestea, de-aceea nu vă lăsați păcăliți de subțirimea cărții – greutatea e acolo, nu cu apăsarea unei pietre de moară, ci cu sensuri și cuvinte menite să fie reținute.
Dincolo de referințele milenare, cartea este una extrem de modernă, adaptată tânărului cititor nerăbdător al zilelor noastre. Recomand cu căldură această lectură cu formă și fond – faceți-o cadou tinerilor din viețile voastre!
