Porția de carte. Despre traume și piele / Ascunzători care nasc monștri

Acnee – O autobiografie (Laura Chinn, Editura Alice Books)

Laura Chinn, scriitoare, scenaristă și actriță, ne împărtășește povestea ei de viață, una multivalentă, cu zeci de probleme, cu zeci de urmări ale acestor probleme, cu obstacole și raze de soare.

Este istoria unei copile a cărei acnee agresivă, care-i cotropește chipul, devine necazul central și obsesiv dintr-o viață deloc lipsită de alte neajunsuri – absența unei călăuziri părintești potrivite, consumul de alcool de la o vârstă extrem de fragedă, tragediile de familie care retează, rând pe rând, existențele câtorva dintre cele mai importante persoane din viața Laurei.

Cât privește originile sale, Laura provine dintr-o mamă și un tată de culoare – ambii părinți fiind la fel de nonconformiști și urmând învățăturile Bisericii Scientologice. În urma divorțului celor doi, fata pare să-și piardă și mai mult locul și importanța în cadrul unei familii deja zdruncinate, ajungând ba să-și împartă timpul între noile domicilii ale părinților, ba chiar să trăiască de una singură, deși este doar un copil.

În curând apar abandonul școlar – de la 15 ani, Laura a decis să nu mai meargă la liceu – și abuzul de băutură și de medicamente obținute ilegal, din surse mexicane. Chinn nu-și aruncă povestea prin lume cu aer de tragedie, ci ca pe o înlănțuire de momente care i-au format, până la urmă, viața, scrise cu naturalețe și chiar umor, nicidecum cu resemnare, ci cu acceptarea omului care a știut să discearnă, să aleagă binele de rău și s-o scoată cumva la capăt din bezna care, aparent, îi era hărăzită prin naștere și educație.

Viața Laurei Chinn, marcată de dispariția prematură a fratelui ei, Max, nu înseamnă doar un șirag de traume trântite cu brutalitate în capul cititorului. Este varianta unei tinereți trăite la viteză maximă, cu lumini și umbre, cu satisfacții și regrete, exemplul unei reușite existențiale împotriva oricărei probabilități, o ieșire cu nările la oxigen și la supraviețuire.

„Acnee”, tradusă în limba română de Iulia Dromereschi, are detalii sensibile, dure, emoționante, amuzante, uneori bizare, alteori de o binecuvântată banalitate. Așa cum sunt multe dintre copilării – departe de norișorul roz al visării și de ocrotirea pe care o merită orice puști sau puștoaică.

Omul de sticlă (Anders de la Motte, Editura Crime Scene Press)

Când nordicii se pun să scrie cărți polițiste, imaginația curge nestăvilită, paginile se umplu de povești surprinzătoare și șocante, iar rezultatele sunt, de multe ori, dintre cele mai valoroase.

„Omul de sticlă”, volum tradus din limba suedeză de Daniela Ionescu, este cel de-al doilea volum al seriei Leonore „Leo” Asker, după „Stăpânul muntelui”, în care eroina principală se luptă cu un nou mister încâlcit și pasionant.

Leo este aceeași femeie inteligentă, hotărâtă și tenace care însă a fost retrogradată profesional și a ajuns să lucreze la așa-numitul Departament al sufletelor pierdute, adică locul unde trebuie să se ocupe de cele mai bizare cazuri, de care niciun alt detectiv nu vrea să audă.

În această aventură, tatăl lui Leo o contactează după o pauză îndelungată, pentru că la ferma sa a fost descoperit un cadavru fără ochi și poliția e decisă să-l trateze drept principal suspect în acest caz de omor.

În paralel, Martin Hill, profesor de arhitectură, a cărui pasiune rămân misterele urbane, se mută într-o locuință departe de lumea curioasă, pentru a lucra la biografia unui om de afaceri. Cu deosebită încântare, Hill constată că noua sa casă a fost, pe vremuri, un observator astronomic, iar zona întreagă este o adevărată comoară pentru un căutător și dezlegător de enigme – profesorul află tot felul de povești despre lumini ciudate și inexplicabile și găsește alte trupuri neînsuflețite mutilate.

Hill și Asker își folosesc mințile în încercarea de a descurca puzzle-urile și provocările cu care se confruntă. În tot acest timp, Omul de sticlă se insinuează în realitatea lor, punându-i în pericol și complicând povestea, pe măsură ce eroii cărții se apropie din ce în ce mai mult de rezolvarea finală a cazului.

„Omul de sticlă” este un volum dens, care își ține cititorii cu sufletul la gură, în care tensiunea și misterul sunt create cu știință, în care personajele sunt excelent conturate, căutările lor detectivistice fiind dublate de informații fine din existența lor personală. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE