Povestea cercetătorului român care a murit pe insula din Noua Zeelandă, lovită des de cutremure. Un monument a fost ridicat în memoria lui
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Mihai Muncuș Nagy este biologul român care, în urmă cu zece ani, ajungea pe Insula Raoul de pe coasta Noii Zeelande, lovită de puternice cutremure acum două săptămâni. Un paradis al cercetătorilor pasionați de flora și fauna sălbatice. Voluntarul român și-a pierdut viața pe acea insulă. Rămân mărturie un mic monument care îi poartă numele și un blog în care povestește cu talent aventurile sale de atunci.
Cuprins:
Trei cutremure, ultimul de 8,1 pe Richter, au lovit coasta Noii Zeelande pe 4 martie 2021 și au dus la evacuarea a mii de oameni. Avertizările de tsunami pentru toate insulele din zonă au fost în vigoare două zile. Printre insulele lovite este și Raoul Island, cea mai mare din grupul de insule Kermadec. O insulă vulcanică, deseori zguduită de seisme, locuită doar de echipele de cercetare în faună, floră, viață sălbatică și meteorologie.
În urmă cu zece ani, unul dintre cercetătorii de pe insulă era biologul Mihai Muncuș-Nagy. Românul visase dintotdeauna la o viață aventuroasă, așa cum citise de mic în cărțile lui Jules Verne, scria acum zece ani Stuff.co.nz, citat de Proalba.ro.
„Brusc simt cum trunchiul se scutură puternic, de parcă ar fi viu...”
În octombrie 2011, românul de 33 de ani ajungea din Alba Iulia în Noua Zeelandă ca să se alăture, ca voluntar, echipei de cercetători de pe insula Raoul. Departamentul de Conservare neozeelandez l-au avertizat despre condițiile grele de pe insulă, terenul accidentat, cutremurele, aerul sulfuros. Toate aceste greutăți însemnau însă pentru Mihai șase luni de aventură.
Într-o postare pe<a href="https://mihaiko.wordpress.com/2011/12/19/aventura-in-pacific-7-primul-cutremur-sau-o-alta-zi-obisnuita-la-locul-de-munca/?fbclid=IwAR1PZiWC1jHQ_xT_dQ98l93OWAcO6pyBIr-F3Ocw5PTfjvzlGdHKjSRSoLc" target="_blank" rel="noreferrer noopener" aria-label=" (opens in a new tab)"> blogul</a> său din 19 decembrie 2011, scria despre „primul cutremur sau o altă zi obișnuită la locul de muncă”.
„Brusc simt cum trunchiul se scutură puternic, de parcă ar fi viu, ca şi un cal care vrea să-şi trântească jocheul, mâna îmi zboară de pe creanga umedă şi, deşi cu o clipă în urmă eram în poziţie verticală şi priveam pădurea, acum văd numai cerul în faţa ochilor”, povestește cercetătorul.
A fost trântit la pământ, s-a rostogolit printre ferigi, dar a scăpat întreg și imediat după căzătură fost contactat prin stația radio de coordonatoarea echipei. O altă colegă era într-adevăr în pericol și doar el o putea salva, fiindcă avea în rucsac o coardă de alpinism.
Trebuie să ajung deasupra ei, apoi să găsesc un arbore mai mare sau un bolovan de care să leg coarda şi abia apoi să i-o arunc. Aşa cum ni s-a făcut instructajul la cursul de alpinism şi căţărare: în cazul în care trebuie să salvăm pe cineva prima regulă este să nu faci pe eroul.Mihai scria pe blogul său:
De la distanță, a putut să-și vadă colega care era pe o porțiune mică de teren accidentat. „Ghinionul ei a fost că din locul unde a aruncat-o cutremurul, undeva exact în buza versantului, a alunecat pe ferigile umede vreo 20 de metri, fără a întâlni pe traseu nici un arbore sau creangă mai sănătoasă, de care să se ţină”. Cu mare greutate a ajuns aproape de ea și a putut să-i arunce frânghia.
„Heather tocmai ieşise dintr-o situaţie care putea să-i fie fatală şi în acelaşi timp am descoperit o specie invazivă care nu se afla într-un punct de infestaţie cunoscut şi marcat, adică un «random» , primul nostru «random» de două săptămâni, ba mai mult, dacă nu o extrăgeam acum, în 2-3 luni planta înflorea şi fructifica dând naştere la câteva sute de seminţe”, a mai povestit românul pe blog. Și pentru acest tip de aventură a fost mânat pe îndepărtata insulă.
Ajutau natura să ajungă la „starea preumană”
Una dintre misiunile lor pe insulă era plivitul buruienilor, speciilor invazive, patru zile pe săptămână, 8 ore pe zi. „Reprezenta combaterea speciilor invazive cu scopul de a readuce ecosistemul forestier din Raoul Island, respectiv pădurea subtropicală, la starea lui preumană, adică înainte ca primii colonişti să vină aici”.
Pe 27 decembrie 2011 posta despre incredibila întâlnire cu specii pe cale de dispariție, cum este balena cu cocoașă, dar și cu o raritate din lumea plantelor.
„Dumnezeu mi-a oferit ocazia să observ, să studiez şi să fotografiez… o plantă care a fost considerată extinctă în perioada 1929 - 1983, iar în anul 1984 întreaga populaţie de pe Terra din această specie număra… un individ. Este vorba despre Hebe breviracemosa sau, popular, koromiko de Kermadec sau Hebe, o specie arbustivă din Familia Plantaginaceaelor, ce trăieşte numai în Raoul Island şi nicăieri altundeva pe Pământ”.
„Arcul lui Mihai”
Cinci zile mai târziu, Mihai a fost dat dispărut. Se dusese că colecteze o mostră de apă din mare. Autoritățile au organizat mai multe misiuni de căutare, dar fără succes. Un mic monument, numit Arcul lui Mihai, a fost ridicat pe insulă în memoria lui. Un altul poartă numele unui coleg cercetător care și-a pierdut viața în 2006, tot în timp ce lua o mostră de apă.
După moartea românului, Departamentul de Conservare neozeelandez a fost criticat pentru că nu și-a adaptat măsurile de siguranță și nu a trimis încă o persoană alături de român.
Un raport al autorităților neozeelandeze a stabilit că Mihai a căzut în ocean, în timp ce efectua măsurători ale temperaturii la suprafața apei, și s-a înecat.
Moartea lui Mihai Muncuș-Nagy a dus la implementarea unor noi măsuri de siguranță. Departamentul a plătit familiei o compensație de 60.000 de dolari, scrie nzherald.co.nz.
