Domul Catolic din Timișoara, închis de doi ani pentru restaurare, ar putea fi redeschis la toamnă. Ce s-a păstrat și ce a fost schimbat în clădirea ridicată în anii 1700
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ridicat în urmă cu două secole și jumătate, Domul Catolic din Piața Unirii din Timișoara este de doi ani în șantier pentru reabilitare. Munca este migăloasă. Un drum spre lumină al celei mai importante clădiri baroce din oraș, spun restauratorii. Se schimbă cromatica la interior, mai luminoasă, dar și la exterior - galbenul bătut de intemperii va deveni un alb menit să scoată în evidență toate elementele arhitecturale gândite de arhitectul austriac von Erlach.
Cuprins:
Dacă ai ocazia să intri acum în Domul Romano-Catolic Sf. Gheorghe din Timișoara, vezi numai schele. Schele și vestele verzi ale muncitorilor și ale artiștilor care lucrează la restaurarea clădirii, în șantier din prima parte a anului 2019.
Fiecare e în colțul lui, știe ce are de făcut. Peste 5 milioane de euro au fost investiți, majoritatea bani europeni, pentru a readuce la lumină detaliile arhitectonice ale celei mai importante clădiri baroce din oraș. Dacă totul merge conform planului, porțile vor fi redeschise în toamna acestui an.
Barocul luminos
Povestea Domului a început în 6 august 1736, când i-a fost pusă piatra de temelie. A izbucnit apoi epidemia de ciumă, astfel că impunătoarea clădire a fost finalizată abia în 1765, pe baza planurilor arhitectului austriac Johann Bernhard Fischer von Erlach. De-a lungul celor 256 de ani de existență au fost nenumărate intervenții, multe impuse de perioadele în care nu domnea pacea. Muralul de acum datează de 40 de ani.
„40 de ani au fost suficienți ca imaginea de astăzi, cu acest decor, să zicem, neobaroc, să intre în memoria colectivă, să nu avem cum să-l anulăm complet. Atunci a apărut, în 1980, peste vreo șapte-opt straturi de varuri și griuri care erau aici suprapuse, pictura pe care bine o știți”, povestește dr. Ioan Darida, specialist restaurator în pictură murală și pictură pe lemn.
Decorul l-am păstrat, am schimbat gama cromatică, aparietal, pentru că mi-am dorit-o mai luminoasă, un pic mai contrastantă și, ajutându-mă de ea, de a păstra piatra naturală, așa cum o vedeți în toate aceste capiteluri.Ioan Darida, restaurator:
Darida vrea mai mult baroc, pentru că semnătura arhitectului von Erlach încă este vizibilă.
„Există o bandă oranj, arhitrava, care «aleargă» peste tot. Este, de fapt, semnătura lui Erlach, o s-o găsiți în foarte multe biserici austriece și în Ungaria. Este acea înălțare care se vede și de pe exterior, a acestui nivel de subcornișă, sau, dacă vreți, a nivelului de la care se nasc arcele și bolțile. Toate aceste elemente de piatră, foarte frumos sculptate, de altfel, erau acoperite cu o grămadă de straturi de ipsos, cu o grămadă de văruieli, atenuând evident acuitatea volumetrică”, explică specialistul.
Se lucrează așa cum se făcea în urmă cu 2.000 de ani, dezvăluie dr. Darida: „Tot ceea ce am încercat a fost să mergem pe cele mai naturale reacții ale varului hidraulic, așa cum se întâmpla și acum 2.000 de ani, cu romanii și, evident, cu o inserție modernă, dacă vreți, care vine de la acel element simplu al chimiei organice, care este silanul”.
Salvarea picturilor oxidate
Toți restauratorii angrenați în proiect știau că vor avea mult de lucru la fiecare element. Picturile, de exemplu, au fost găsite oxidate pe spate, pentru că nu aveau nicio protecție.
„Pânzele, pe verso, nefiind protejate cu nimic, au un grad mare de oxidare. Din acest motiv, consolidarea lor înseamnă o mulțime de intervenții, începând de la dublarea totală a pânzei, până la țeserea unor fisuri, oricum consolidarea tuturor marginilor, pentru că altfel nu mai pot fi retensionate pe șasiu. O grămadă de curățări, pentru micile intervenții de conjunctură care s-au făcut în timp. Hai să le zicem retușuri, care n-au nicio calitate estetică, din păcate. Norocul e că nu s-au întins pe o suprafață foarte mare”, povestește Ioan Darida.
Sculpturile, marea provocare
Restaurarea sculpturilor este una dintre misiunile cele mai dificile, ținând cont atât de număr, cât și de dimensiune.
„Sculpturile de la baza altarului principal sunt mult mai mari decât mărimea naturală. Una dintre ele cred că are 500-600 de kilograme, drept care n-am putut decât să le dăm jos de pe soclu, să le punem jos, să le restaurăm, ele sunt aici, ambalate în niște cutii. Când o să dăm schela jos, o să vină momentul să le punem la loc”, ne spune și Dana Postolache, expert restaurator opere de artă.
Sunt doi ani de când se lucrează la sculpturi. Și încă nu sunt gata.
„Avem doi ani încheiați de când lucrăm continuu la sculpturi. Și nu am terminat. A însemnat că fiecare element mare sau mic a trebuit preluat, desprăfuit, curățat. Au trebuit consolidate straturile de grund și poleitură. Asta a însemnat o anume tehnică și un timp de acțiune, de uscare… lemnul e viu, lemnul lucrează. A stat aici 200 de ani cât a stat”, declară dr. Postolache.
A aduce la final la o stare fizică integră și la o imagine în acord și cu principiile restaurării științifice de la care nu putem abdica, dar și cu exigența și pretenția privitorului, ca să nu mai zic că este și lăcaș de cult în cult… A fost un lucru foarte dificil.Dana Postolache, restaurator:
„Fără număr”
Întrebată câte sculpturi a găsit în Dom, expertul restaurator zâmbește și nici măcar nu încearcă să numere. Cele mari sunt câte două la fiecare altar, deci șapte altare înseamnă 14 sculpturi.
„Iar restul sunt fără număr, nu pot să vă spun. În grupurile statuare de sus sunt cam cinci îngerași sau putti, e câte un înger aripat, cu cruce, cu goarnă, mai sunt alții pe margini și printre ei numai capete de îngeri, cu aripioare și cu norișori”, răspunde Dana Postolache.
Se lucrează în diferite ateliere din oraș, unele aproape de Piața Unirii în care tronează Domul Catolic, altele departe. Poze peste poze, pentru „înainte” și „după”, toate sunt numerotate și puse bine. În pod s-a găsit un îngeraș rătăcit, o statuie căreia i se caută locul. S-au găsit elemente picate de la locul lor, e ca un puzzle.
Mai trebuie început și tabloul mare, din centrul altarului, „Sf. Gheorghe învingând balaurul”, finalizat în 1755 de Michael Angelo Unterberger. Un tablou imens, care va fi o altă provocare pentru restauratori.
Cât mai e de lucru
Cert este că mai e de lucru. Cam 30 de oameni au lucrat la partea artistică, care se prezintă cam așa: lemnul policrom e cam 90% gata, tablourile sunt finalizate în proporție de 40%, stucomarmura - 75%. Stranele sunt gata, la fel și ușile din interior, se lucrează la cele de exterior. Vitraliile sunt și ele aproape spre gata.
Se va lucra însă și la exterior, unde șantierul încă nu a început. Culoarea Domului va fi alta. Galbenul bătut de intemperii va deveni un alb demn de arhitectul von Erlach.
„În exterior aș vrea să fie cumva în spiritul tuturor restaurărilor făcute în Europa Centrală în arhitectura lui von Erlach. În afară de asta, aș vrea să racordăm această tendință cu ceea ce se întâmplă în această piață istorică. Asta ar însemna o gamă cromatică un pic mai deschisă, mai luminoasă, care să sublinieze și importanța monumentului în contextul altor chiloțiuri care sunt pe aici, prin jur.
Este un alb într-o gamă care subliniază fiecare element arhitectural, ca amplasare, ca volumetrie și ca importanță, până la urmă. Și să pui în evidență toate aceste elemente până la ancadramentul unei ferestre. Mergem pe niște idei care să ducă privirea spre ceea ce ar trebui să fie în mod normal suita asta de elemente arhitecturale. Ioan Derida, restaurator:
Domul ar putea fi redeschis în toamnă
Reprezentanții Episcopiei Romano-Catolice ar fi dorit să țină primele slujbe în „noul” Dom în septembrie. Lucrările ar fi trebuit să fie gata la 1 iulie, dar nicio șansă să fie așa. S-a cerut prelungirea cu trei luni, astfel că proiectul ar putea fi gata complet abia la finalul lui 2021.
„Lucrările se vor finaliza, sperăm, pe parcursul anului, astfel încât, la finalul anului, în mare parte, să putem finaliza acest proiect. Mă gândesc și la fațada exterioară, unde încă nu s-a început, sperăm ca în martie – aprilie să putem începe. Ceea ce dorim noi este ca lucrările interioare, și aici suntem în grafic, să fie finalizate până la sfârșitul lunii august, astfel încât în septembrie să putem binecuvânta aceste lucrări interioare, ca să se poată oficia și primele sfinte liturghii”, spune preotul Nicolae Lăuș, director al Cancelariei Diecezane de la Episcopia Romano-Catolică.
Lucrările costă aproximativ 28 de milioane de lei, majoritatea proveniți din fonduri europene. Clădirea este pe lista celor mai importante monumente istorice din oraș. De șantier se ocupă firma Constructim din Timișoara - pentru construcții și societățile Danart Import Export, Danart Restaurări și Cerecs Art SRL - pentru componente artistice.
Ce includ lucrările
- refacerea pardoselilor și a tencuielilor interioare
- curățirea, renovarea și restaurarea elementelor sculpturale și decorative
- repararea și înlocuirea ferestrelor deteriorate
- restaurarea vitraliilor
- refacerea instalațiilor de încălzire și electrice, iluminat decorativ
- reparații de mobilier
- refaceri tencuieli și rezugrăvire a fațadelor
- refacerea învelitorii din tablă zincată, înlocuirea de jgheaburi și burlane
- executarea unui iluminat nocturn ambiental, în scopul punerii în valoare a arhitecturii clădirii.
