Triplu salt mortal spre viață! Povestea incredibilă a lui Gheorghe Horotan, unul dintre cei mai buni circari din România
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Libertatea reface povestea incredibilă a lui Gheorghe Horotan, unul dintre cei mai buni circari din România, care la 27 de ani a suferit în Polonia un accident teribil: compresarea măduvei spinării şi deplasarea coloanei cervicale.
Cuprins:
- Pasionat de gimnastică, s-a apucat de circ și a pus bazele unei trupei de trapez cu sportivi de la Steaua și Dinamo.
- În timpul unui antrenament înaintea unui show din Polonia a suferit o accidentare gravă. A fost operat de urgență și n-a mai primit șanse de viață.
- Și-a revenit după ani de muncă și s-a angajat şofer pe microbuz, apoi timp de doi ani a fost taximetrist în București.
- Acum, ajuns la 75 de ani, își trăiește bătrânețea în scaunul cu rotile, în cartierul Militari, dar povestea sa de viață e una incredibilă
Pe nea Gheorghe îl cunoaște toată lumea din cartier. Locuiește în Militari, în sectorul 6. Chiar dacă pare un om obișnuit atunci când îl vezi, povestea din spate e una impresionantă!
A luat mii de medicamente și a făcut multe ore de recuperare. Acum iese foarte rar din casă, dar atunci când o face, mai are puterea să zâmbească în discuțiile cu vecini de la bloc. Se deplasează greu, în scaunul cu rotile, ajutat de cei din familie.
Gheorghe Horotan are 75 de ani și spune despre el că "în tinerețe am fost unul dintre cei mai mari circari pe care i-a avut România".
"Copilăria mi-am trăit-o acolo unde se pune harta României în cui, la Satu Mare. Eram înnebunit de gimnastică, aşa că m-am apucat să stau pe bârnă, să sar la cal, să mă joc pe sol. Nu stăteam locului. În 1958 călcam pentru prima dată în sala de sport. Am făcut parte din lotul naţional de tineret. A fost superb! Dar, în gimnastică pe la 25 de ani eşti considerat un bătrânel. M-am lăsat și am decis să plec să-mi caut de muncă. Am muncit ce-am muncit și mi-a venit o idee", povesteşte.
Primul concurs a fost la bulgari
Atunci, la fel ca şi acum, cele mai iubite echipe erau Steaua şi Dinamo, din Bucureşti, iar pentru locul 3 se luptau Clujul şi Timişoara. "După ce-am renunţat la gimnastică, împreună cu mai mulţi colegi am decis să ne apucăm de circ! Când eram la Satu Mare au venit foarte multe circuri din Italia, Ungaria și Bulgaria la noi. Mereu mă ascundeam pe sub cortul artiştilor ca să le văd reprezentaţiile. Când ne prindeau paznicii ne goneau imediat. Nu ne lăsau deloc acolo", spune Horotan.
Cu o bogată experienţă în gimnastică, venind de la Dinamo a decis să pună bazele unei trupei de trapez: "După trei luni de muncă zilnică am început să facem furori. Ştiam că facem show, iar când aveam exerciţiile de pregătire toţi artişti din circ veneau să ne vadă. Era o mândrie şi credeam în noi. Aşa începuse succesul nostru, spune el.
La 25 de ani, am plecat în Bulgaria la un concurs. Am participat, la Sofia, la un spectacol în care am bătut trupa pe care o văzusem pentru prima dată în Satu Mare. Eram peste ei! Era wow! Cu pasiune, dorinţă şi multă muncă. Eram extrem de fericit că-i bat pe cei de la care m-am molipsit de dragostea de circ! Era începutul unui vis".Gheorghe Horotan:
Drama de pe 17 octombrie 1970
Dar adevărata poveste de viaţă abia acum începe. Considerat în anii '70 în top 3 mondial după doi ruşi şi urmat de un american şi un mexican, Horotan a avut parte de o dramă pe care nu o poate uita niciodată.
"Am plecat în Polonia, la un nou spectacol, alături de mari trupe ale circului mondial. Aveam mereu sala plină, toată lumea era înnebunită după noi. Ne aplaudau la scenă deschisă de fiecare dată. Cu fix două săptămâni înainte de a ne întoarce în România, într-o seară, după terminarea exerciţiilor mele, colegii au început să facă triplusalt la plasă", spune.
"Pentru a le fi mai uşor au lungit trapezul cu jumătate de metru. După ce și-au terminat exercițiile au uitat să-l modifice așa cum îl găsiseră. A doua zi, am mers liniștit la reprezentaţie în faţa a sute de oameni. Când am început numărul mi-am dat seama că ceva nu e în regulă, dar am continuat! Ce greșeală… Simțeam ceva ciudat! Și urma desprinderea… De aici începe tragedia!", povesteşte cu lacrimi în ochi.
Trage aer în piept și retrăiește momentele de coşmar de care a avut parte în urmă cu aproape 50 de ani, pe 17 octombrie 1970: "La desprindere aveam de făcut triplusalt la plasă. Dacă nu cazi pe spate eşti terminat! Obişnuit cu săritura mea, cu paşii mei de atâţia ani, mi-am respectat exerciţiul. Dar…. La aterizarea în plasă am căzut în frunte! M-am lovit de podea! Am rămas nemişcat! Toată sala a început să urle, să ţipe. S-a oprit totul. Eu nu aveam puterea să mişc. Eram leșinat! A intrat salvarea imediat și am fost transportat de urgenţă la spital, iar primul verdict al medicilor polonezi a fost: compresarea măduvei spinării şi deplasarea coloanei cervicale!".
Am scăpat de 12 ori de la moarte, sunt mai ceva ca o pisică, despre care se spune că are 9 vieţii! Dacă nu înţepeneam în Polonia, probabil aveam un viitor senzaţional şi o carieră de succes. Gheorghe Horotan:
"Deschideam radioul cu limba"
"Marele meu noroc a fost că am ajuns la cel mai mare spital de ortopedie din Lublin. După zece minute de la căzătură eram pe masa de operaţie. În câteva minute m-au deschis, eram totul o piftie… Mi-au mutat coloana la loc! A făcut-o un fost handbalist care ajunsese medic acolo. Toţi doctorii de acolo îmi ziceau că nu o să mai pot să merg niciodată, că o să fiu tot timpul la pat şi mare minune dacă o să mai trăiesc”, povestește el.
Într-o zi, la o vizită, unul din medicii le spunea colegilor săi: «Ăsta nu mai are nici o şansă, o să moară!». Eu înţelegeam şi vorbeam polonă şi i-am răspuns: «Doar Dumnezeu are dreptul să-mi zică dacă o să mor, nu dumneata!». Gheorghe Horotan:
„Imediat şi-a dat seama de greşeala pe care a făcut-o şi şi-a cerut scuze. Din acel moment am început să lupt pentru viaţă! O lună „am stat în spital pentru recuperare. Nici aparatul de radio de pe noptieră nu puteam să-l deschid cu degetul, o făceam cu limba!", mai spune Horotan.
Povestea bătrânelui continuă și azi! Trăiește liniștit în Militari, dar îi e din ce în ce mai greu să se deplaseze. Nu renunță la luptă! Continuă să trăiască alături de cei dragi și să-și spună povestea sau mai bine zis, drama prin care a trecut.
După căzătură toată lumea îmi zicea că o să mă ajute. Nu a mai trecut nimeni pe la mine, nu m-a sunat nimeni de atunci. După spectacolul din Polonia şi-au făcut două trupe, au uitat de mine. Gheorghe Horotan:
Poze, material didactic în Statele Unite
În prima poză se observă clar deplasarea coloanei cervicale. E realizată imediat după căzătura de la trapez. Iar în a doua cum arăta coloana după operaţia pe care a suferit-o în Polonia. Gheorghe Horotan susține că ambele fotografii au ajuns material didactic pentru studenţii facultăţilor de medicină din Statele Unite, trimise de cadrele medicale de la Spitalul de Ortopedie din Lublin (Polonia).
Gestul impresionant
Chiar dacă începuse o lume nouă, Gheorghe Horotan nu și-a uitat prietena care îl aștepta la București. "La întoarcerea în ţară am venit cu verighetele pentru a mă căsători cu prietena mea, dar mi-a fost ruşine să mai fac pasul ăsta. Nu voiam să aibă o viaţă chinuită alături de mine. Ea nu a fost de acord şi ne-am căsătorit. În acel moment mi-am dat seama că pot să trăiesc mult şi să-i contrazic pe medicii polonezi, povestește el.
Ce am trăit la 27 de ani a fost o tragedie! Am reînvăţat să merg ca un copil… Mergeam în jurul mesei din sufragerie, iar când nu mai puteam cădeam şi rămâneam pe jos. Mâncam numai cu linguriţa, totul făceam ca un copil mic!Gheorghe Horotan:
