Un tânăr indian ajută elevii români să recupereze materia pierdută în pandemie. „Am văzut ce impact poate avea educația în viața unui om”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Tushar Advani, originar din Mumbai, India, are 21 de ani, iar pe ultimii cinci i-a petrecut în România, împărțindu-și timpul între școală și voluntariat. În ultimele două luni, a reușit să strângă în jurul lui o echipă numeroasă de tineri, care lucrează de zor la prima platformă de educație remedială.
Cuprins:
La etajul cinci al unui ansamblu rezidențial din Pipera, într-un birou cochet, ne așteaptă Tushar Advani. Masca nu-i poate ascunde zâmbetul larg cu care ne întâmpină și pe care și-l păstrează pe tot parcursul discuției. Are în glas un amestec de emoție și entuziasm când vorbește despre noul proiect la care lucrează ca voluntar.
„E o perioadă destul de stresantă. Suntem pe ultima sută de metri și încă sunt foarte multe lucruri de pus la punct, dar nu mă plâng, pentru că îmi și place foarte mult ceea ce fac”, spune tânărul.
Din mai 2021, Tushar își dedică tot timpul și energia coordonării unei echipe de voluntari care lucrează, sub umbrela ONG-ului Narada, la o platformă gratuită de educație remedială, care va putea fi accesată atât live, cât și offline.
900.000 de elevi au fost absenți de la cursurile online în semestrul al doilea al anului școlar 2019-2020 din cauza lipsei device-urilor, potrivit statisticilor din pandemie.
Pe platforma de educație remedială, care va fi lansată în luna iulie, copiii din clasele 0-VIII pot relua materia și noțiunile pe care le-au pierdut în timpul pandemiei și nu numai. Profesorii implicați în proiect digitalizează întreaga materie din curricula claselor 0-IV, iar elevii din clasele V-VIII vor dispune de conținut digital la Limba Română, Matematică, Istorie și Geografie.
Coordonatorul unei „armate” de voluntari
În prezent, Tushar Advani are în subordine 80 de voluntari, iar până la vară își va mări echipa la 200. Toți au un singur scop: să îi sprijine pe elevi să recupereze materia pierdută în timpul pandemiei.
„Pe lângă faptul că sunt ambasadori ai proiectului, adică se ocupă de promovarea inițiativei, voluntarii testează platforma și rezolvă eventualele probleme tehnice, îi ajută pe profesori să conceapă lecții cât mai interactive și atractive pentru elevi și îi îndrumă pe copiii care au nevoie de ajutor. După ce va fi lansată platforma, tot voluntarii vor avea misiunea de a identifica lucrurile care îi atrag mai mult pe copii, dar și aspectele care pot fi îmbunătățite pentru a face procesul cât mai ușor și eficient cu putință”, explică Tushar.
Voluntarii lucrează și la dezvoltarea unui hotline pentru copiii care vor avea nevoie de ajutor pe platforma de educație remedială.
„Simțeam că nu fac nimic care să conteze pentru cei din jur”
Înainte de a se dedica acestui proiect ambițios, Tushar Advani a renunțat la locul de muncă din departamentul de relații cu clienții al unui hotel bucureștean.
„Aveam nevoie de o pauză, pentru că jobul nu-mi mai aducea nicio satisfacție personală. Simțeam că nu fac nimic care să conteze pentru sufletul meu și pentru cei din jur. Când am auzit de inițiativa Narada, am știut pe loc că este exact ce mi-ar plăcea să fac”, mărturisește tânărul.
Nu doar că îi place ceea ce face acum, dar Tushar se pricepe de minune să aducă oamenii împreună. El s-a ocupat inclusiv de recrutarea voluntarilor și spune că nu i-a fost deloc greu să convingă atât de mulți oameni să i se alăture.
I-a îndemnat pe români să voteze responsabil
Asta și pentru că nu este primul proiect de voluntariat în care se implică de când s-a mutat în România, în 2015.
În urmă cu un an, în campania electorală pentru alegerile locale și parlamentare, s-a făcut remarcat ca unul dintre inițiatorii proiectului civic „Generația Vot”, inițiat pe Instagram. Pe lângă îndemnurile captivante de a ieși la vot, precum „Bună dimineața, a votat dulceața?” și „Voulez vous ieșiți la vot avec moi?”, inițiativa s-a concentrat în jurul ideii de a da un vot informat.
„La «Generația Vot» am avut peste 450 de ambasadori. Nici prin gând nu ne-a trecut că vom avea un asemenea impact. Am pornit totul după ce am văzut că apar tot felul de articole despre cum tinerilor nu le pasă de vot și nu înțeleg importanța lui. Ne-am dorit să-i încurajăm să voteze într-un mod mai fun (amuzant, n.r.), dar, în același timp, am vrut să-i și informăm. De exemplu, la parlamentare am făcut un Excel în care am pus absolut toți candidații și promisiunile pe care le-au făcut în campanie. I-am îndemnat pe tineri să citească înainte și apoi să decidă singuri cine merită votul lor.”
Tushad Avdani a fost voluntar și în proiectul Opportunity Weekend, în care a ajutat liceeni să se înscrie în activități de voluntariat, să participe la workshopuri și alte activități extracurriculare. Ca ambasador Grow a organizat tabere de public speaking cu traineri din străinătate.
„Îmi place să fac lucruri prin care îi pot ajuta pe ceilalți și, cumva, mereu m-am îndreptat către zona de educație. Pentru că știu din proprie experiență cât de greu poate fi când nu ai acces la educație așa cum ar trebui.”
În proiectele de voluntariat în care m-am implicat am avut șansa să văd ce impact poate avea educația în viața și în gândirea unei persoane. Vreau să ajut și pentru că mi se pare că doar educația poate schimba ceva, poate mișca lucrurile.
Tushar Advani, voluntar:
Tushar mărturisește că i-a fost foarte greu să-și reseteze complet viața când s-a mutat în România, mai ales că traversa cea mai dificilă perioadă: adolescența. În plus, aici nu avea niciun prieten și nici nu cunoștea limba, însă voluntariatul a fost salvarea lui.
Ce au în comun școlile din Mumbai și București
Tushar Advani a făcut școala primară în cel mai populat oraș al Indiei, Mumbai, iar gimnaziul și o parte din anii de liceu i-a terminat în Pune, un orășel din vestul Indiei. În clasa a XI-a, la 15 ani, s-a mutat definitiv în România, împreună cu familia.
„Până în clasa a IV-a, experiența școlară din India a fost una plăcută, pentru că învățam într-un mod creativ. Din clasa a V-a și până în a X-a a fost un pic diferit. Mie nu-mi place deloc să tocesc, îmi place să înțeleg logic lucrurile pe care trebuie să le învăț. Acolo, trebuia să scrii exact ca în manuale pentru a trece examenele. Așa era sistemul, nu mi-a plăcut deloc, iar asta s-a văzut și în catalog – au început să-mi scadă notele pentru că nu scriam cum voiau profesorii, ci așa cum înțelegeam eu.”
De aceeași problemă s-a lovit și în România: „Și aici am simțit foarte mult că trebuie să învăț pe de rost, mecanic”. Peste asta s-a adăugat și faptul că nu știa limba.
Deși ultimii doi ani de liceu i-a făcut la Bucharest Beirut International School, unde cursurile erau predate în engleză, cu puțin timp înainte de Bacalaureat a aflat că trebuie să susțină examenele în limba română.
„Abia în clasa a XII-a am început să învăț limba română. A fost un pic greu pentru că din partea școlii nu am primit foarte mult ajutor. Aveam o profesoară de Română care mă avea doar pe mine la ore, dar m-a învățat doar puțină gramatică și câteva noțiuni elementare. Pentru că aveam nevoie de pregătire pentru bac nu mi-a fost suficient, așa că am căutat o profă de meditații și am găsit una foarte bună. În trei săptămâni, a reușit să mă învețe limba română, iar în șase luni, m-a ajutat să învăț toată materia pentru bac într-o manieră creativă și interesantă, astfel încât să pot reține ușor informațiile”.
„Cei mai mulți elevi se plâng că le sunt ignorate nevoile”
Tushar a mai avut norocul de alte două profesoare care i-au făcut anii de școală în România mai ușori. „În primul rând, profesoara de engleză din liceu, care, pe lângă faptul că ne preda într-un stil out of the box (neconvențional - n.r.), avea grijă să avem și activități extracurriculare. Îmi amintesc că datorită dânsei am fost pentru prima dată la un concert în Ateneu.”
La Universitatea Româno-Americană am întâlnit una dintre cele mai bune profesoare. Nu era acolo doar pentru a ne preda, ci și dacă aveam o problemă personală. Ne încuraja să avem dezbateri, să gândim critic, să facem și lucruri practice, nu doar să învățăm teoria.
Tushar Advani, voluntar:
Uitându-se în urmă, la propria experiență, Tushar descrie sistemul de învățământ cu indulgență: „Mi s-a părut că e loc de mai bine, că e nevoie de un pic mai multă creativitate și deschidere din partea profesorilor”. A observat însă că nemulțumirea generală a elevilor este că „nu sunt ascultați de instituțiile publice și le sunt ignorate nevoile”.
„Cred că în curriculă ar trebui să existe și materii care te pregătesc pentru viață, cum este educația sexuală, nu doar materii care te pregătesc pentru o profesie”, concluzionează Tushar Advani.
