O poză cu un râu în flăcări, care lua foc frecvent din cauza poluării, a alimentat începuturile mișcării ecologiste în SUA
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Râul Cuyahoga din Ohio, odinioară atât de poluat, încât lua foc în mod regulat, a devenit un simbol al poluării extreme și al necesității protecției mediului în Statele Unite. Potrivit BBC, imaginile unui incendiu dramatic din 1952 au modelat mișcarea ecologistă americană în formare, mult timp după ce flăcările s-au stins.
Cuprins:
Ultimul incendiu de pe râul Cuyahoga
Ultimul incendiu notabil pe râul Cuyahoga a avut loc pe 22 iunie 1969. La prânz, resturile plutitoare dintr-o pată de petrol de pe râu s-au aprins după ce scântei au căzut de la un tren care trecea prin apropiere.
Deși localnicii au raportat că flăcările au atins înălțimea de cinci etaje, pompierii le-au stins în mai puțin de 30 de minute.
„Tot ce avem fotografic despre incendiul de pe Cuyahoga din '69 sunt imagini cu pompierii care curățau, stropeau podul, și apoi Carl Stokes, primarul, pe șine a doua zi dimineață vorbind cu presa despre asta”, a explicat David Stradling, profesor de istorie la Universitatea din Cincinnati.
Istoria poluării extreme a râului
Poluarea gravă a râului Cuyahoga datează de mult timp înainte de ultimul său incendiu. Până la sfârșitul anilor 1800, Cleveland și Cuyahoga deveniseră un centru al Revoluției Industriale.
„A început cu oțelăriile spre capătul navigabil. Râul făcea ușor transportul minereului cu bărci. Odată ce industria oțelului s-a stabilit în Cleveland, toate aceste industrii auxiliare erau bune de avut în apropiere”, mai susține Stradling.
Cu toată această producție de oțel au venit exces de chimicale și grăsimi. În absența reglementărilor de mediu, multe au ajuns în râu, alături de canalizare brută.
„Nu ne tratam apele uzate, așa că orice aruncai la toaletă era pompat direct în râu”, a declarat Adam Schellhammer, director regional Mid-Atlantic al organizației nonprofit American Rivers.
Începând cu anii 1930, Cuyahoga devenise practic un canal de canalizare deschis, infam pentru mirosul său neplăcut și luciul caracteristic de petrol. Fauna care locuia de obicei în și în jurul râului se îndepărta sau murea.
Incendiile pe râu
Primul incendiu pe râu a avut loc în 1868, iar potrivit Agenției pentru Protecția Mediului (EPA), au urmat cel puțin alte 12 incendii. Cele mai mari au avut loc în 1936, 1941, 1952 și 1969.
Protestele locale și pledoaria tenace a primarului Carl B. Stokes au dus deja la aprobarea unei obligațiuni de 100 de milioane de dolari pentru curățarea râului în 1968. Când râul a luat foc din nou în 1969, Stokes a acționat rapid.
„A fost o situație potrivită la locul și momentul potrivit. Cleveland era și un loc, la acea vreme, unde situațiile de mediu și sociale se intersectau”, a declarat Anne Vogel, fost director al Agenției pentru Protecția Mediului din Ohio și actual administrator al regiunii 5 EPA
Stokes a fost primul primar de culoare al unui oraș major din SUA și era foarte conștient de modul în care inegalitatea rasială din părțile industrializate ale Clevelandului se reflecta în problema poluării apei, deoarece comunitățile mai sărace, predominant de culoare, locuiau în acele zone.
Impactul național
Povestea relatată de jurnaliști locali, inclusiv Betty Klaric, una dintre primii reporteri specializați în mediu din SUA, a fost preluată la nivel național. Un articol din revista Time din 1969 despre poluarea apei a reprodus imagini ale incendiului anterior de pe râu din 1952.
Fotografia incendiului din 1952 a ajuns să simbolizeze cât de mult scăpase de sub control poluarea căilor navigabile în SUA și a alimentat indignarea publică cu privire la crizele de mediu.
„A fost o culminare a evenimentelor, iar incendiul de pe Cuyahoga a fost atât de vizibil încât apelurile pentru abordări unificate ale protecției mediului nu mai puteau fi ignorate”, explică Schellhammer.
Legea Apei Curate
Doi ani mai târziu, a urmat Legea Apei Curate, care a pus bazele pentru restaurarea râului Cuyahoga. Deși nu a fost o cauză și un efect direct, incendiile de pe râu sunt adesea citate ca exemplul principal al poluării apei în cel mai rău caz în SUA.
Legea Apei Curate a impus restricții și parametri asupra a ceea ce putea fi deversat. De asemenea, a recunoscut necesitatea tratării apelor uzate, care era practic inexistentă înainte.
„Fabricile investeau deja în unele tehnologii care ar reduce dramatic cantitatea de efluent problematic care ajungea în râu, așa că asta a fost foarte util. Multe dintre cele mai problematice industrii [precum rafinarea petrolului] s-au închis pur și simplu și au părăsit Cleveland-ul”, a mai declarat Schellhammer.
Restaurarea râului
În ciuda acestor evoluții, curățarea râului Cuyahoga a fost treptată din anii 1970 până la sfârșitul anilor 1980. Unele dintre cele mai semnificative proiecte de restaurare a râului au fost îndepărtările de baraje.
Jennifer Grieser, director de resurse naturale pentru Cleveland Metroparks și membru al consiliului Zonei de Interes Cuyahoga, a supravegheat eliminarea a cinci deficiențe în Zona de Interes a Cuyahoga, inclusiv ridicarea restricțiilor privind consumul de pește din râu în 2019.
Astăzi, oamenii se bucură deja de starea mai curată a râului. Este considerat acum o cale navigabilă, adesea presărată cu caiaciști, pescari și observatori de păsări care speră să vadă stârci albaștri sau vulturi cu cap alb, care s-au întors în zonă în 2006.
„Acesta este lucrul uimitor despre această poveste de restaurare: s-a întâmplat într-o viață de om”, a declarat Grieser.
În prezent, SUA se află într-un alt punct crucial pentru sănătatea viitoare a resurselor sale naturale. În martie, Curtea Supremă a slăbit competențele Legii Apei Curate, iar EPA a anulat peste 400 de granturi.
Cuyahoga poate fi reprezentat cât de rea poate deveni poluarea apei, dar a devenit povestea supremă de revenire.
