Președintele Agenției de Transplant: „Donarea de organe a scăzut dramatic, refuzul donatorilor s-a triplat. Încrederea în transplant este fragilă”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Transplantul, ”medicina salvatoare de vieți”, care înlocuiește inima, ficatul sau rinichii bolnavi cu organe sănătoase, era considerat un miracol în urmă cu trei decenii. Acum, încrederea în transplant este fragilă, după apariția unor situații care au ridicat suspiciuni privind respectarea procedurilor în transplant și chiar suspiciuni de trafic de organe. Ultima situație care a dus la scăderea încrederii în transplant este punerea sub acuzare a profesorului Mihai Lucan, unul dintre fondatorii transplantului în România, care ar fi favorizat anumite persoane să primească rinichi de la donatori. Refuzul donatorilor era de 20%, dar acum s-a ajuns la peste 50%, spune președintele Agenției Naționale de Transplant, Radu Deac, într-un interviu pentru Libertatea.
Cea mai bună perioadă pentru transplantul de organe a fost 2013-2014. ”Atunci s-au salvat sute de vieți”
Profesorul Radu Deac spune că vârful de donare a fost în 2013-2014, când România a avut 135 de donatori și a ajuns pe orimele locuri la transplant. ”Atunci s-au salvat sute de vieți”, susține președintele ANT.
Un an mai târziu, în 2015, numărul donatorilor a ajuns la aproximativ 120. Anul 2016 a început bine, cu 86 de donatori de în primul semestru, dar în al doilea semestru, două discuțiile publice, până la sfârșitul anului abia s-au găsit sub 40 de donator. Scăderea a continuat în 2017, când au fost 70 de donatori de organe, iar 2018 nu promite o schimbare, până la jumătatea lunii ianuarie fiind doar un donator.
Radu Deac crede că scăderea dramatică a numărului de donatori este urmarea discuțiilor subiective despre nereguli din transplant, care au fost necorespunzătoare realității.
”A fost mult subiectivism. Și în alte țări s-au întâmplat astfel de situații. Au fost diverse ipoteze de trafic. Nu îmi vine să cred că există trafic de organe, că pacienți din alte țări au fost trecuți pe lista de așteptare și au fost operați într-o anumită țară din Est, în România. Dar, în acest moment, trebuie să ne gândim că orice campanie negativă duce la scăderea dramatică a donării și pune în pericol viața bolnavilor”, conchide președintele ANT”, arată Deac.
Președintele Agenției Naționale de Transplant este de părere că, dacă sunt nereguli, așa cum spun unii, ele pot fi îndreptate: ”Trebuie să avem baza legală foarte solidă, campanie pozitivă, precum aceea ”Există viață după moarte”, care să întărească și convingerea că este loc de mai bine”.
După accidentul din Apuseni, au urmat controale. De la 20% refuz de donare, s-a ajuns la peste 50%
Radu Deac povestește că a ajunt la conducerea Agenției Naționale de Transplant în decembrie 2013 și a avut neșansa ca, o lună mai târziu, să fie accidentul din Apuseni.
”Atunci s-au făcut o serie de presupuneri, de discuții. Apoi, au venit controale peste controale, din partea celor mai competente autorități, de la Minister, de la Guvern, de la Curtea de Conturi, de peste tot, care ne-au afectat activitatea. Sigur, pot fi și erori administrative corectabile, dar adăugată la o foarte mare publicitate, a dus la scăderea încrederii în aceste proceduri. Atunci, de la 20% refuzul de a dona organe, s-a înregistrat o scădere drastică. În 2017, au fost 70 de donatori, mai puțin decât în primul semestru din 2016 - 84, pe scăderea încrederii, o dramatică scădere pusă pe neîncrederea în donare”, mai spune profesorul Deac.
Transplantul rămâne un miracol. Avem obligația să folosim cu grijă informațiile despre transplant
Radu Deac consideră că orice destabilizare a programului de transplant nu face altceva decât ”să curme vieți”.
”Ce înseamnă pentru un bolnav în stadiul terminal ca medicul să-i poată înlocui organul bolnav cu unul sănătos și să-i redea bucuria vieții? ”Înseamnă un miracol. Transplantul rămâne un miracol. De aceea, avem obligația să folosim cu grijă informațiile despre transplant”, spune președintele Agenției Naționale de Transplant.
Transplantul a debutat în România în 1999
Pionierii transplantului din România sunt medicii Șerban Brădișteanu - primul transplant cardiac, Irinel Popescu - primul transplant hepatic, Ioanel Sinescu - transplant renal, Dan Coliță - transplant de măduvă, toți din București, Mihai Lucan - transplant renal la Cluj, Radu Deac - transplant cardiac la Târgu Mureș, Marghit Șerban - primul transplant de celule stem, la Timișoara.
De atunci, treptat-treptat, s-au format echipe complexe, au fost invitați cei mai mari specialiști în domeniu, ca un gir al muncii de excepție realizate în România și s-a realizat o lege a transplantului care să organizeze unitar activitatea. Mai mult, s-a autorizat conceptul de moarte cerebrală, care înlătură orice suspiciune privind moartea ireversibilă a donatorului de la care urmau să fie prelevate organele care aveau să salveze astfel viețile semenilor. Este de menționat, în mod deosebit, anul 2000, când, la deschiderea lucrărilor Congresului Național de Transplant, fostul patriarh Teoctist a susținut un discurs în care, pe de-o parte, și-a exprimat acordul Bisericii Ortodoxe Române pentru prelevarea de organe de la decedați în moarte cerebrală, iar, pe de altă parte, a susținut donarea de organe, ca gest definitoriu pentru creștini.
O viață poate fi salvată prin transplant, prin înlocuirea organului bolnav cu unul sănătos
Profesorul Radu Deac explică importanța transplantului, care poate salva viața unui bolnav aflat în pragul decesului, exprimându-și, totodată, regretul că această specialitate nu se bucură încă de recunoașterea pe care o merită.
”Chiar în faza apropierii decesului, oamenii de știință, în special medicii, au găsit soluții pentru a putea înlocui organele oamenilor cu alte organe sănătoase, provenite, evident, tot de la oameni. Acest lucru a conturat de multe decenii această nouă specialitate medicală, care ar trebui să se numească medicina de transplant. Din nefericire, această specialitate nu este practicată ca o medicină deosebită, aparte. Este făcută, de fapt - poate că termenul este cam dur -, ca un hobby, în timpul liber, atunci când se poate, pe lângă activitatea curentă a fiecărui specialist. Dar, transplantul este o medicină salvatoare de viață. Astăzi, un pacient poate deceda de boala de care suferă în fază terminală, dar într-o secundă, dacă apare un donator, i se pot oferi perioade lungi de viață. Subliniez această importanță vitală a acestei specialități. Ar fi foarte important ca această specialitate să fie practicată de sine stătătoare, să avem unități și specialiști care să facă numai acest lucru, ca să câștige experiență, să devină experți competenți, să poată rezolva numeroasele probleme pe care practica le ridică”, spune profesorul Deac.
Este spectaculos să scoți inima unui bolnav și el să trăiască, cu o inimă nouă
Din 1999, au apărut centre de transplant la București, Cluj, Târgu Mureș, Iași, în care s-au dezvoltat echipe cu număr important de specialiști, chirurgi, anesteziști, asistenți medicali, infirmieri, care au progresat ca experiență și au efectuat mii de operații.
”Astfel, oamenii au căpătat încredere, iar bolnavii cu boli terminale, pentru operațiile de transplant. Nu aș vrea să spun că au fost sprijinite extraordinar din punct de vedere medical. În general, medicina a păstrat o notă de rezervă față de această specialitate. Dar, da, este spectaculos să scoți inima unui bolnav și el să trăiască cu o inimă nouă. În realitate, este ceva obișnuit, care trebuie să se întâmple continuu și nu din când în când, mai ales când vorbim de tineri”, mai spune chirurgul.
Progresul transplantului se putea face numai prin existența unor donatori. Aceștia sunt, de cele mai multe ori, victime ale unor accidente rutiere, cărora le-a fost afectat ireversibil creierul, mai spune președintele ANT.
Mai târziu, în 2006, Guvernul, prin Ministerul Sănătății, a inaugurat programul național de transplant, din punct de vedere financiar, pentru că operațiile nu se puteau desfășura numai din bugetele spitalelor.
Acum, în România, există o rețea de coordonatori de transplant, condusă de ANT. Coordonatorul național este doctorul Victor Zota. Mai sunt coordonatori regionali în centrele din București, Târgu Mureș, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Craiova, care desfășoară activitatea pe teritoriul alocat, adică un număr de județe. Fiecare spital județen are un coordonator de transplant local.
Noua lege a transplantului transpune toate directivele europene
În ultimele zile, autoritățile lucrează la noul proiect al Legii transplantului, iar cel mai important este că acesta a transpus directive europene specifice pentru organe, celule și țesuturi. ”Deci, în acest moment, aveam obligația să introducem în legislația națională toate aceste recomadări”, explică profesorul Deac
Eurotransplant cere să aibă evidența tuturor donatorilor. Când apare un donator, se decide în ce țară și la ce receptor merge organul prelevat
Legat de beneficiile pe care le-ar aduce aderarea României la organizația privată Eurotransplant, președintele ANT crede că trebuie bine analizată această idee.
”Lucrurile sunt ceva mai complicate. Eurotransplantul este, din câte știu eu, o organizație privată în care nu toate țările Uniunii Europene sunt membre, la care trebuie plătită o cotizație, care are un regulament, practic un manual după care își desfășoară activitățile și care are legătură cu fiecare țară care este membră. Noi am făcut demersuri, prin Agenția Națională de Transplant, prin intremediul Ministerului Sănătății, să angajăm discuții cu Eurotransplant. A fost invitat în România board-ul Eurotransplant, chiar președintele, Bruno Meiser. Au fost la Ministerul Sănătății. Părerea domniilor lor - și la care ne-am ralitat și noi - a fost că vom găsi etape intermediare de aderare. Așa cum a făcut Ungaria, a căror experiență ne interesează foarte mult. Problema este că trebuie plătită o cotizație, care este destul de mare. Să zicem că, pentru viața oamenilor, acest lucru poate fi trecut cu vederea”, precizează Deac.
Eurotransplant dorește să știe toți donatorii care există pe evidențele naționale și care sunt în Registrul Național de Transplant, gestionat la nivelul Agenției Naționale de Transplant.
”În registru sunt introduși toți pacienții care îndeplinesc criteriile și indicația de transplant, urmând ca evaluarea lor, în funcție de apariția unui donator, să fie continuată sau chiar repetată pentru diversele teste de compatibilitate, de laborator. Deci, Eurotransplantul dorește să aibă această evidență și, în momentul în care se ivește un donator, se presupune că se lansează această comunicare tuturor centrelor interesate și se decide în ce țară, la ce receptor merge organul respectiv”, explică președintele ANT.
Transplanturile de inimă, ficat, rinichi trebuie făcute în țară. Pentru plămân, am cerut ajutor
Specialiștii în transplant vor ca acele operații care se fac deja în România să fie continuate în țară, iar pentru cele care nu pot fi realizate, să fie cerut ajutor din străinătate.
”Dorința noastră este ca, dacă până acum s-au dezvoltat transplantul de inimă, transplantul de ficat, transplanturile renale, să facem în țară aceste proceduri. Nu avem transplantul de plămân, și acolo am solicitat ajutorul altor țări învecinate, pentru care, pentru fiecare transplant, s-au plătit sume importante în euro. Din acest punct de vedere, ne interesează să facem (transplant, n.r.) în țară, tot ce se poate, pentru că se presupune că facem mai mult și ne asumăm și calitatea îngrijirii pacienților respectivi. În plus, este și transportul, care, oricât ar fi de modernizat, costă și ceva timp, 2-3 ore”, mai spune profesorul Deac.
Citește și:
VIDEO/ Igor Bergler, autorul celui mai vândut roman din țara noastră: „Cine scrie după rețetă e pierdut”
