Problema autonomiei din Harghita şi Covasna scoate la iveală un fapt istoric straniu. Secuii au furat o scriere a valahilor
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În august 2007 între judeţele Braşov şi Covasna a apărut un panou cu titulatura ”Ţinutul secuiesc”. Panoul, care trebuia să delimiteze specificul Harghitei şi Covasnei faţă restul României, ca un fel de hotar, era scris în trei limbi şi două tipuri de alfabet: limba română, maghiară, germană – în alfabet latin – şi o scriere ciudată pe care nu o putea înţelege nici un trecător, numită „alfabetul secuiesc”. Ce este acest alfabet?
Ungurii spun că literele ciudate au fost inventate de secui în perioada medievală, dar au fost folosite sporadic şi au rămas puţine inscripţii cu acest alfabet surpanumit ”runic secuiesc”.
Plecând de la volumul ”O istorie a criptologiei româneşti”, semnată de Vasile Maierean, fost şef al Centrului Naţional de Cifru şi Transmisiuni Cifrate şi Dan Dulciu, filolog specialist în criptologie, Libertatea a publicat, în anul 2010, un articol unde arată că acest alfabet nu este secuiesc, ci este o scriere străveche inventată pe teritoriul României şi folosită de daci şi urmaşii lor, valahii, adică românii, până în Evul Mediu.
Când au venit în Ardeal, secuii au preluat acestă scriere de la valahii autohtoni, urmaşii dacilor.
Mai mult, din cele 42 de caractere ale „alfabetului secuiesc”, 12 sunt identice cu literele scrierii descoperite la Tărtăria, judeţul Alba. Doar că scrierea de la Tărtăria are peste 7.000 de ani vechime, fiind cea mai veche din lume, iar secuii au venit în Ardeal doar de 900 de ani, repsectiv pe la anul 1.100- 1.200 d.HR – deci nu puteau avea nicio legătură cu Tărtăria.
În decembrie 2011, Csibi Barna, autointitulatul secui care a incendiat în centrul municipiului Miercurea Ciuc o păpuşă cu chipul lui Avram Inacu, a chemat în instanţă cotidianul Libertatea pe motiv că articolul nu corespunde adevărului şi că i-a lezat „onoarea şi demnitatea”.
A urmat depunerea de înscrisuri, adică de argumente ştiinţifice.
Maghiarii presupun că acest alfabet a fost răspândit în Transilvania și în Ungaria, mai ales până în secolul al X-lea, când regele ungur Ștefan, sub influența Bisericii Romei, a impus alfabetul latin.
A mai fost folosit, ocazional, până prin 1850, dar a revenit subit în actualitate în 2007, când au apărut panourile mai sus menţionate, şi în 2008, când alfabetul a fost folosit la inscripția oficială a lucrărilor Consiliului Național Secuiesc.
Dar de unde provine? Răspunsul se găseşte în scrierile cronicarilor maghiari medievali.
Cronica „Gesta Hunnorum et Hungarorum”, a ungurului Simon de Keza, scrisă pe la 1283, are un pasaj pus în evidenţă de istoricul Vasile Pârvan:
Căci aceşti secui sunt resturile hunilor şi când au auzit că ungurii au venit de-a doua oară în Pannonia ieşiră întru întâmpinarea celor ce se întorceau, la hotarele Ruteniei şi, totodată, Panonia fiind cucerită, câştigară şi ei o parte într-însa, dar nu în Câmpia Pannoniei, ci duseră viaţa împreună cu blackii în munţii graniţei. De unde amestecându-se cu blackii se zice că se folosesc de literele lor.
Pe scurt, hunii, un neam asiatic, pătrund în Europa pe la anul 400 d.Ch. şi întemeiază un stat în Pannonia sub conducerea lui Attila. După aproximativ 50 de ani Attila moare şi statul hunilor se destramă. În secolul al IX-lea apar maghiarii, tot din Asia, un neam turcic despre care se presupune că ar fi înrudit cu hunii. După ce întemeiază statul maghiar, în Pannonia, ungurii îi duc pe secui, presupus urmaşi direcţi ai hunilor, în curbura arcului carpatic, în actualele judeţe Harghita şi Covasna. Aici îi întâlnesc pe blacki, adică pe valahi, respectiv români, şi le învaţă scrierea.
Faptul că secuii s-au amestecat cu românii în curbura Carpaţilor mai este menţionată de „Cronica lui Marcus”: „Au rămas însă din huni trei mii de bărbați care, scăpați din bătălia Crumheldină printr-o pătrundere plină de groază, s-au îngrijit a se aduna în câmpia Chiglamezey. Care bărbați, deoarece se temeau de națiunile occidentale, ca nu cumva să-i atace pe neașteptate, au intrat în Erdeelw și s-au numit pe sine nu unguri, ci Zecul... totuși, după cum au vrut ungurii, nu și-au hotărât soarta în câmpia Pannoniei, ci cu valahii în munții din vecinătate”.
Nici nu mai este nevoie să apelăm la cronica maghiară a lui Anonymus, de la curtea regelui Bela al II-lea, sau cronica rusă a lui Nestor, care menţionează şi ele autohtonitatea românilor.
Mai mult, singurele informaţii concrete despre aşa zisul alfabet secuiesc - spun chiar istoricii maghiari - au rămas de la János Kájoni, pe numele adevărat Ioan Căianu (1629–1687), adică un român din Covasna, şi de la Mihai Moga, un alt român. Deci numai românii aduc descrieri oarecum concrete despre aceast alfabet.
În concluzie, oricine poate folosi orice alfabet doreşte, cu specificaţie provenienţei sale. Spre exemplu, limbile europene sunt scrise într-un alfabet care se numeşte „latin” - nu „englez”, „francez”, „saniol” etc. - pentru că a fost inventat de latini.
În fine, faţa acestor argumente, Csibi Barna a făcut pasul înapoi şi a lăsat baltă procesul. Care ar putea fi concluzia?
