Proiectul uriaș readus pe masa Europei de oamenii de afaceri din Iași: o „autostradă” de 2.000 km între Marea Neagră și Marea Baltică
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O idee veche de aproape un secol, care ar lega Marea Neagră de Marea Baltică printr-un coridor navigabil de aproape 2.000 km, este readusă pe agenda publică de mediul de afaceri din Iași. Camera de Comerț și Industrie Iași (CCII) a elaborat un memorandum prin care propune transformarea Prutului într-o verigă a unei „autostrăzi albastre” europene, pe traseul Dunăre - Prut - Nistru - San - Vistula, respectiv între Constanța, Galați și Gdansk.
Cuprins:
Reprezentanții CCII se află în aceste zile într-o campanie de promovare a ideii de proiect în lungul coridorului, cu punct de plecare din nordul Poloniei.
„Ne propunem să deschidem un dialog între instituțiile europene și naționale, mediul academic, comunitatea de afaceri și societatea civilă asupra unei oportunități strategice care depășește interesul unei singure țări”, a declarat Paul Butnariu, președinte al CCII.
În ce constă proiectul
Componenta care privește direct România presupune amenajarea pentru navigație a circa 500 km din râul Prut pentru a fi creată legătură cu Dunărea și, mai departe, cu Galați și Constanța. Conform lui Paul Butnariu, conceptul nu se limitează doar la transport, ci vizează și irigarea a circa 500.000 de hectare, posibilitatea alimentării cu apă a 3 milioane de locuitori, amenajări piscicole, protecția împotriva inundațiilor și producerea de energie regenerabilă.
„Pentru prima dată în ultimele decenii, contextul geopolitic, economic și instituțional al Europei converge în favoarea unui asemenea proiect. Războiul din Ucraina, perspectiva extinderii UE către est și obiectivele privind mobilitatea durabilă și decarbonizarea creează condițiile dezvoltării unei noi generații de investiții strategice. În același timp, UE urmărește creșterea transportului pe căile navigabile interioare cu 25% până în 2030 și cu 50% până în 2050”, a declarat Paul Butnariu, el subliniind că una dintre mizele strategice ale proiectului este inclusiv mobilitatea militară.
El a subliniat că un astfel de proiect se întinde pe o durată de 30-40 de ani, iar scopul CCII din prezent este de a determina autoritățile să realizeze studii de prefezabilitate. De altfel, în planul investițional al României până în 2030 sunt alocate 8,4 milioane de euro pentru analiza Prutului și Siretului ca axe navigabile, dar banii au rămas pe „hârtie”, fără să fie lansată vreo licitație.
Pe întregul coridor se află peste 15 regiuni ale Europei cu o populație de 33,7 milioane de locuitori și un produs intern brut cumulat de circa 400 de miliarde de euro, potrivit datelor centralizate de CCII. „Proiectul poate transforma frontiera estică a Uniunii Europene într-un nou pol de creștere economică și cooperare regională”, se precizează în memorandum.
O scurtătură de la Suez la Marea Baltică, fără ocolul prin Gibraltar
Unul dintre argumentele inițiatorilor vizează scurtarea semnificativă a rutei dinspre zona Canalului Suez și portul polonez Gdansk. În prezent, mărfurile transportate pe mare către nordul Europei ocolesc continentul prin Strâmtoarea Gibraltar, în timp ce varianta propusă ar intra în Europa prin portul Constanța și ar continua pe Dunăre, Prut, Nistru, San și Vistula.
Potrivit documentului citat, traseul maritim actual ar avea în jur de 8.000 km, în timp ce noul coridor navigabil ar ajunge la 4.000 km. Astfel, traseul de transport s-ar reduce cu 50%, „cu efecte directe asupra timpilor de transport, costurilor logistice, consumului de combustibil și emisiilor de carbon”.
În memorandum se mai precizează că între râurile care nu comunică direct trebuie realizate două legături navigabile (San - Nistru și Nistru - Prut).
„Acest coridor permite în mod practic conectarea directă prin sistemul fluvial european a 10 țări din cele 12 membre ale Inițiativei celor Trei Mări, la care se adaugă Ucraina și Republica Moldova”, este un alt argument prezentat în memorandum. Inițiativa celor Trei Mări este o platformă politică regională, informală și flexibilă, care reunește state membre ale UE situate între trei mări: Marea Baltică, Marea Neagră și Marea Adriatică.
Într-o primă etapă, cu fonduri europene, ar putea fi amenajați 500 km ai râului Prut, o investiție care ar deveni „una dintre cele mai importante extinderi ale rețelei europene de navigație interioară din ultimele decenii”.
Planul a fost desenat prima dată acum un secol
Primele planuri documentate pentru o legătură navigabilă între Marea Baltică și Marea Neagră datează din perioada interbelică. Între anii 1922 - 1924, inginerul Ion Popovici, președintele de atunci al camerei de comerț din Galați, a conceput un proiect pentru o cale navigabilă Gdansk - Galați, pe traseul Vistula - San - Nistru - Prut - Dunăre. În propunerea sa, apărea inclusiv amenajarea la Iași a unui port navigabil legat de Prut printr-un canal de 15 km, cu amenajări hidrotehnice pe afluenții Bahlui și Jijia.
Ulterior, în 1927, hidrotehnicianul polonez Maksymilian Matakiewicz, rector al Institutului Politehnic din Lvov, a elaborat o variantă inginerească a proiectului.
„Prutul a început să fie efectiv utilizat, în perioada interbelică, pentru transportul fluvial al mărfurilor, volumul anual al traficului fiind estimat la aproximativ 200.000 de tone. Rezultă că și în perioada interbelică, la fel ca în viziunea contemporană, Prutul era identificat de către mediul de afaceri românesc drept veriga sudică a unui mare coridor european de transport, extracarpatic, între Marea Baltică și Marea Neagră”, potrivit memorandumului CCII.
Un alt argument vizează existența acumulării Stânca - Costești (inaugurată în 1978) care, conform documentului, este o dovadă a faptului că realizarea unor infrastructuri complexe pe râul Prut nu este doar posibilă, ci și eficientă. Barajul are o lungime de 3 km, lacul de acumulare are o capacitate de 1,4 miliarde mc, iar hidrocentrala are o putere instalată de 30 MW.
„Prin poziția sa geografică, conectarea directă la Dunăre și la rețeaua europeană de navigație interioară, existența amenajării hidrotehnice Stânca-Costești și potențialul de integrare într-un viitor coridor între Marea Baltică și Marea Neagră, râul Prut dispune de avantaje pe care puține râuri din Europa le reunesc în aceeași măsură”, potrivit memorandumului.
Finanțarea și complexitatea lucrărilor se numără printre factorii care influențează în mod decisiv pornirea proiectului. De altfel, după discuțiile din aceste zile de la Gdansk, Butnariu a precizat că autoritățile și mediul de afaceri știu de beneficiile unui astfel de proiect, dar a subliniat că există un impediment major: râul Vistula nu este navigabil între Gdansk și Varșovia din cauza colmatărilor, iar autoritățile sunt „ușor rezervate” în privința costurilor și a opoziției care ar putea veni din partea unor organizații de mediu.
„Dar exact asta am discutat cu dânșii: să facem un studiu de prefezabilitate, având în vedere că proiectul tehnic făcut în 1927 a aparținut chiar unui renumit hidrotehnician polonez”, a mai spus Butnariu.
MVI: De cinci ani, proiectul a rămas fără susținerea autorităților
O tentativă de a readuce proiectul pe agenda publică a fost și în anul 2021. Adrian Covăsnianu, secretar de stat în Ministerul Transporturilor la vremea respectivă, a declarat că în urmă cu cinci ani au avut loc mai multe discuții tehnice cu Administrația Fluvială a Dunării de Jos, agenți economici, autorități centrale din Republica Moldova și CCII. În urma acelor demersuri, spune Covăsnianu, în Planul Investițional 2021-2030 a fost prevăzută suma de 8,4 milioane de euro pentru realizarea unui studiu de prefezabilitate.
„În contextul în care zona estică a României are o vulnerabilitate infrastructurală, inițiativa CCII privind memorandumul tehnic de valorificare a râului Prut este extrem de validă. Demersul se înscrie într-un context strategic relevant, în care o conexiune fluvială între Marea Baltică și Marea Neagră este necesară”, a spus Covăsnianu, președintele Asociației Moldova vrea Infrastructură (MVI).
El a subliniat însă că proiectul nu a mai fost împins înainte de autoritățile din regiune după includerea în planul investițional și demersurile din urmă cu cinci ani.
