Psihoterapeut italian, din izolare la domiciliu: ”E foarte important să nu hrănim panica. Grija nu înseamnă moarte”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cozile uriașe la magazine sau la farmacii din România au ajuns material pentru meme-uri și glume pe Internet în ultimele zile. Dar ele sunt expresia unei anxietăți, individuale și colective, care ne pândește pe toți în contextul pandemiei. Nu doar unora le e frică. Nu doar unii sunt ”penibili” și cumpără prea multe. Panica, lăcomia sau stresul sunt universale. Și tot universale sunt răspunsurile surprinzătoare pe care le avem uneori, ca oameni, în fața acestor frici primare. Ca de exemplu, solidaritatea.
Cuprins:
Am stat de vorbă pe Skype cu Rosanna Giacometto, psiholog și psihoterapeut din Roma, despre fricile pe care pandemia le scoate la iveală, despre cum facem față anxietății, cum discutăm cu copiii despre ceea ce se întâmplă în jurul nostru, dar și cum povestim cu noi înșine despre asta.
Rosanna a vorbit din apartamentul ei din Roma, unde stă în izolare cu familia.
Și în Italia oamenii au stat la cozi ore în șir, îngroziți că vor rămâne fără provizii, spune aceasta.
Asta e panică. Teama de a rămâne acasă fără mâncare. S-a activat mecanismul de supraviețuire. Este prima reacție. Putem să o avem și apoi să ne întrebăm. Este necesar? Da, nu? Și să reacționăm apoi corespunzător. Iar când vezi ulterior că mărfurile din magazine și supermarketuri se găsesc pe rafturi, asta poate ajuta la reducerea și la conținerea acelui prim răspuns.Rosanna Giacometto, psiholog și psihoterapeut:
Anxietatea, o reacție psihologică normală la schimbare
”Suntem obișnuiți să ne trezim, să luăm micul dejun, să ne ducem copiii la școală, să ne oprim la o discuție, poate la o cafea, să mergem la muncă, să ne întoarcem acasă. Toate astea s-au schimbat,” spune cu o voce fermă, dar caldă, Rosanna Giacometto.
Anxietatea, în situația de față, e o reacție psihologică normală, care ne spune că ceva e diferit și că ar putea exista un pericol. E un semnal că există ceva imprevizibil în viața noastră, că ritmul nostru a suferit o schimbare. Iar asta este adevărat. E un fapt. Structura noastră zilnică s-a schimbat din cauza modului în care trebuie să facem față acestui virus.Rosanna Giacometto, psiholog și psihoterapeut:
Tocmai de aceea e important să existe o claritate la nivel instituțional, iar cetățenii să aibă încredere în proceduri, spune psihoterapeutul italian.
”Medicii și toți cei angajați în sistemul național de sănătate fac o treabă extraordinară. Iar asta este o sursă de siguranță. Sunt acolo pentru noi”.
”La nivel psihologic, e important să respecți indicațiile care ți s-au dat, pentru direcție și îndrumare. Te ajută să-ți menții anxietatea între niște limite, astfel încât să îți poți rezolva problema, dacă e cazul. Nici la un nivel prea jos, încât să minimizezi tot și să nu iei în serios ce ți se întâmplă, dar nici să ajungi la cealaltă extremă, la panică”, adaugă Rosanna Giacometto.
Încrederea în ceilalți, antidot la panică
Dar cum eviți panica, în momentul în care auzi ambulanțe pe stradă la fiecare zece minute, iar pe televizor curg știrile despre miile de cazuri noi și sutele de decese?
”Din păcate pentru noi, nu există un buton pe care îl putem apăsa ca să scăpăm de panică. Dar poți să apeși ”butonul” telefonului, de exemplu, și să suni pe cineva în care ai încredere. Sau dacă ești izolat cu cineva în casă, poți să-i spui, sunt îngrijorat.”
În momentele de panică, poți, deci, să cauți ajutor, explică psihoterapeutul. Sau să îți amintești că poți oferi tu ajutor.
”Cred că avem acum o posibilitate uriașă de a ne aminti de valoarea comunității.”
În diaspora românească, dar și la nivel național, au apărut în ultimele zile o mulțime de grupuri de sprijin pentru oameni rămași fără slujbă și locuință în contextul pandemiei sau pentru oameni în vârstă, mai expuși unor complicații în cazul îmbolnăvirii. De exemplu, grupul de Facebook ”Vă ajutăm din Cluj”, înființat săptămâna trecută, își propune să-i ajute pe cei ”aflați în imposibilitatea de a se aproviziona în perioada următoare” Grupul avea aproape 1,400 de membri miercuri dimineața.
Un plan pentru fiecare zi
De asemenea, contează să-ți creezi o rutină, explică psihoterapeutul. Să-ți menții o structură a zilei care e cât se poate de similară cu cea de dinainte de izolarea la domiciliu. ”Să nu stai în pijama, deși poate părea atrăgător în prima zi, să iei mesele la ore regulate, să păstrezi un ritm oarecare.”
Iar asta e important și pentru copii, continuă Rosanna. În Italia, mulți dintre ei ei au ore online, iar asta le structurează ziua.
Ca familie, dacă suntem suficient de norocoși să fim alături de familie, putem să facem ceva ce nu am făcut demult. Ieri, de exemplu, am jucat scrabble cu băieții mei la o oră la care nu aș fi fost niciodată acasă. Să faci ceva special, copiii să pregătească masa, sau să organizezi un picnic pe covor. Să ai un plan pentru fiecare zi.Rosanna Giacometto, psiholog și psihoterapeut:
Altfel, explică Rosanna Giacometto, riști să alimentezi o spirală negativă de stări proaste, de lipsă de stimuli și de relații.
”Care e planul tău pe ziua de azi?”, o întreb.
”Să arunc niște jucării vechi ale copiilor. Un plan bun pentru mine, dar nu pentru ei”, spune râzând.
Legătura dintre presă și anxietate
”De asemenea, e important să nu hrănim panica”, continuă psihoterapeutul italian. ”Panica e foarte lacomă.”
Bombardarea cu informații, pe care presa o practică, crește clar nivelul de anxietate. ”Sfatul meu, și nu doar al meu, este să alegi. Să alegi tu un moment sau două al zilei în care citești știrile, să fii mai selectiv cu sursele de informare. Să câștigi un anumit grad de control.”
Cum vorbim cu copiii despre ce se întâmplă?
”Orice explicație pe care le-o dai copiilor trebuie să fie adevărată și proporțională cu vârsta. Copiii înțeleg foarte bine dacă le dai explicații foarte clare”, spune psihoterapeutul.
Părinții trebuie să fie atenți la două aspecte, continuă aceasta.
”În primul rând să fie consistenți ca adulți. Dacă îi spun copilului ceva aparent liniștitor, de genul «Da, există acest virus, lucrurile sunt diferite, dar vom face față situației, suntem în siguranță» , dar i-o spun pe un ton extrem de agitat și panicos, există două niveluri ale mesajului. Copilul va răspunde de fapt celui emoțional, va observa panica din ceea ce îi zice părintele”.
În al doilea rând, părinții trebui să fie atenți la supraîncărcarea cu informații, să nu expună copiii la toate știrile. Nu e vorba de a ascunde, ci de a discuta. Să se uite la știri împreună, să vorbească despre ele. Să nu-i lase pe copii singuri. Pe de altă parte, există niște imagini foarte puternice, ca de exemplu, cele din secțiile de terapie intensivă. Eu nu mi-aș expune copiii la așa ceva în nicio situație. De ce acum?Rosanna Giacometto, psiholog și psihoterapeut:
Cum vorbim cu părinții noștri?
”Nu e ok deci să le spunem părinților sau bunicilor noștri să nu mai fie panicați”, o întreb pe Rosanna Giacometto.
”În general nu prea funcționează să-i spui cuiva ”Nu face asta”. Trebuie să fim clari și onești. Ce se întâmplă e serios. E vorba de sănătate. Sănătatea indivizilor și a comunității. Mai degrabă decât să spui cuiva ”Nu fi speriat”, e important să încerci să rămâi concentrat pe ce trebuie făcut și să discutăm între noi. Să vorbim unii cu alții și să respectăm procedurile.”
Grija nu înseamnă moarte
”E normal să fim îngrijorați”, explică Rosanna Giacometto. ”Dar grija nu înseamnă moarte.”
”Dacă sunt preocupat de ce se întâmplă, asta nu înseamnă automat cel mai rău scenariu posibil. Pot fi preocupat de cineva din familia mea, pot avea această persoană în minte și în gândurile mele, dar dacă anticipez cel mai rău scenariu, atunci nu ajută pe nimeni. Pot, în schimb, să o sun, să păstrez contactul, să păstrez relația.”
”Și tot la nivelul propriei relații cu frica, aș sugera să avem încredere în doctorii noștri”, adaugă psihoterapeutul italian.
