Rechizitoriul asasinatului cu bombă de la Arad, validat de Curtea de Apel Timișoara. Cum încearcă fiica victimei să „arunce în aer” acuzațiile procurorului
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Curtea de Apel Timișoara a validat rechizitoriul întocmit de Parchetul General în cazul asasinatului cu bombă de la Arad. Decizia Curții de Apel Timișoara a fost contestată de Laura Dronca (fostă Bîlcea, fostă Crișan), Sebastian Ilie Bulbuc (Sebi) și Adrian Bogdan Horodincă (Golumbaru). Decizia finală va aparține Curții Supreme. Libertatea a studiat motivele invocate de Laura Dronca pentru anularea acuzațiilor.
Cuprins:
De ce a cerut Laura Dronca anularea rechizitoriului
Dosarul asasinatului cu bombă de la Arad, în care a murit omul de afaceri Ioan Crișan, iar fiica victimei și doi complici au fost trimiși în judecată, a mai făcut un pas pentru începerea judecății pe fond. Rechizitoriul a trecut prin filtrul judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timișoara, care a constatat legalitatea rechizitoriului. Decizia a fost contestată de cei trei inculpați din dosar, iar contestația va fi judecată la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde este fixat termen în 7 octombrie 2025.
În contextul relațiilor tensionate cu tatăl său și pe fondul dorinței de a obține sume mari de bani de pe urma decesului omului de afaceri, Laura Dronca, de profesie avocat, i-a „angajat” pe Sebastian Bulbuc, zis „Sebi”, și pe Adrian Bogdan Horodincă, zis „Golumbaru”, să îl asasineze pe Ioan Crișan.
Crima a avut loc prin plasarea unei bombe artizanale în mașina omului de afaceri și declanșarea ei de la distanță. Acestea sunt, pe scurt, acuzațiile aduse celor trei inculpați.
În faza de cameră preliminară, Laura Dronca a cerut să se constate nelegalitatea probelor din dosar și a actelor de urmărire penală. Avocata a invocat, printre altele, faptul că rechizitoriul „nu cuprinde descrierea completă, clară şi arătarea concretă a faptelor şi mai ales a conduitei imputate, fiind imposibilă stabilirea în cauză a obiectului şi limitelor judecăţii”.
Avocata acuzată că a comandat uciderea tatălui său susține că, deși acuzația este de participare la omor în calitate de instigator, determinându-l pe Sebastian Bulbuc să comită crima, în rechizitoriu nu se precizează modalitatea de determinare a săvârşirii infracţiunilor de către celălalt inculpat din dosar, Horodincă, „nefiind stabilit dacă a existat vreo formă de interacţiune între acesta şi inculpată sau dacă instigarea a fost efectuată pentru săvârşirea altor infracţiuni decât cele reţinute prin actul de sesizare al instanţei”.
„Nu este îndeplinit nici măcar standardul minim probator”
Laura Dronca a mai reclamat în camera preliminară că „acuzarea începe prin prezentarea unei situaţii de fapt posibile, în care inculpata, anterior săvârşirii infracţiunii de către ceilalţi doi inculpaţi, ar fi remis «...în a doua parte a lunii mai 2021 o primă plată către inculpatul Bulbuc Sebastian Ilie pentru a determina uciderea tatălui ei, suma nefiind stabilită cert», afirmându-se fără niciun suport probator că în acest scop s-ar fi remis suma de 600 euro către Horodincă Bogdan Adrian”.
„Aceste afirmaţii se impun a fi înlăturate, deoarece nu este îndeplinit nici măcar standardul minim probator, această susţinere nefiind susţinută de probe legale sau nelegale administrate de ministerul public”, a mai invocat femeia acuzată de omor.
Ce spune fiica afaceristului ucis despre mobilul crimei
În cererea de anulare a rechizitoriului din dosarul asasinatului cu bombă de la Arad, avocata acuzată că a comandat uciderea tatălui său mai susține că procurorii creează un posibil scenariu cauzat de relaţiile presupus tensionate dintre ea şi tatăl său.
Potrivit acuzării, „tatăl său ar fi urmat să o dezmoştenească, odată prin lăsarea firmelor în care era asociat la fostul său ginere, un alt scenariu fiind lăsarea moştenirii către nepoata acestuia, minoră la acel moment (fiica inculpatei) şi un scenariu care prevede o răzbunare a inculpatei având în vedere relaţia extraconjugală a tatălui său de mai bine de douăzeci de ani”.
Laura Dronca susține că aceste acuzații „denotă lipsa unui mobil concret pentru săvârşirea faptelor”.
„Cu toate că se susţine că infracţiunile au fost săvârşite de către inculpată cu premeditare, această formă a vinovăţiei nu este dovedită, rechizitoriul nefiind apt a răspunde când s-a luat hotărârea de a săvârşi faptele penale raportat la momentul punerii în executare a deciziei de a săvârşi faptele de care este acuzată, nefiind descrise în nicio modalitate actele materiale de pregătire a săvârşirii infracţiunilor de către inculpaţi”, s-a mai apărat Laura Dronca.
Avocata a mai reclamat că acuzarea se bazează pe declarația lui Alexandru Florin Lind, frizerul pasionat de electronică de la care a fost procurat dispozitivul de detonare de la distanță. Laura Dronca susține că Lind a declarat „în mod ferm că nu o cunoaşte pe inculpată şi nici nu a auzit despre aceasta până la momentul reţinerii ei şi mediatizării cazului în presă”.
„Ministerul public dispune prin rechizitoriu măsura clasării faţă de suspectul Lind Florin Alexandru, deoarece nu a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că suspectul ar fi acţionat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, dar dispune trimiterea în judecată a celorlalţi inculpaţi fără a dovedi în mod neechivoc forma de participare penală, trăsăturile esenţiale ale infracţiunilor de care sunt acuzaţi inculpaţii, vinovăţia şi mobilul săvârşirii faptei”, mai invocă avocata acuzată de omor.
Laura Dronca a reclamat și că mandatele de interceptare au fost emise de o instanță necompetentă. Așa cum Libertatea a arătat, acest detaliu a fost folosit în proces și de Sebastian Bulbuc, care a obținut sesizarea Curții Constituționale.
„Există contradicții majore în actul de sesizare a instanței”
În încercarea de a „dinamita” rechizitoriul, Laura Dronca a mai invocat că în rechizitoriu se specifică faptul că Bulbuc și Horodincă au folosit, pentru plasarea bombei în mașina lui Crișan, „o cheie a autoturismului sau o copie a acesteia, obţinută cu sprijinul inculpatei, care le predase o cheie (pentru a o utiliza sau pentru a realiza copia) la un moment anterior”. Dronca susține că această acuzație „trebuie înlăturată deoarece nu este susţinută de nicio probă aflată la dosarul cauzei”.
„Nu se precizează dacă a fost cheia originală, dacă a fost o copie, când a fost realizată aceasta, când a fost remisă de către inculpată, cui a fost remisă, toate aceste susţineri fiind în cel mai bun caz doar presupuneri”, susține avocata din Arad.
Laura Dronca mai invocă faptul că în privința modului de declanșare a exploziei „există contradicţii majore în actul de sesizare a instanţei”. „Se precizează în mod clar că nu s-a putut stabili care dintre inculpaţi a realizat apelul, nu se precizează dacă victima se afla în raza lor vizuală, precizându-se în mod uşuratic că transmiterea comenzii presupune efectuarea unui apel de pe un alt telefon mobil sau fix, apelantul putând fi situat oriunde în raza de acţiune a reţelei unui operator de telefonie (…) aceste afirmaţii arătând în mod clar că există posibilitatea ca o altă persoană să fi săvârşit infracţiunile de care sunt acuzaţi cei 3 inculpaţi”, a insistat fiica victimei.
Rechizitoriul, validat de instanță
Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timișoara a respins cererile formulate de cei trei acuzați, arătând că stabilirea limitelor şi obiectului judecăţii „au fost descrise în mod clar, precis și concis”.
„Acuzațiile au fost formulate într-o manieră clară care dă posibilitatea inculpaților să înțeleagă ce li se reproșează de către autorități și care este semnificația penală a conduitei lor (încadrare juridică și, implicit, și tratament sancționator). Mai mult, prin rechizitoriu s-a arătat şi mobilul avut de inculpata Dronca (fostă Bîlcea) Laura Oana la săvârşirea presupuselor fapte”, a decis Curtea de Apel Timișoara, a cărei hotărâre nu este definitivă, fiind contestată.
În aceeași hotărâre s-a reținut că „procurorul a indicat în mod clar coordonatele temporale, spaţiale şi de conţinut obiectiv în care s-ar fi plasat faptele imputate inculpaților, fiind identificate cu suficientă precizie pentru a le permite, în mod efectiv, exercitarea dreptului la apărare”.
„În cuprinsul rechizitoriului nu pot fi constatate discrepanţe în situaţia faptică descrisă şi încadrarea în drept a acesteia, este prezentat intervalul în care au fost comise faptele reţinute în sarcina inculpaţilor, modul şi circumstanţele în care acestea au fost comise”, a mai subliniat judecătorul de cameră preliminară.
Misterul tipului de explozibil folosit
Chiar dacă procurorii nu au stabilit cu exactitate tipul de explozibil folosit la uciderea lui Ioan Crișan, iar acest lucru a fost speculat de acuzații din dosar, judecătorul de cameră preliminară a explicat că acest detaliu nu este relevant în această etapă a procesului.
„Consecința faptului că nu se poate stabili dacă acest tip de explozibil a fost de provenienţă militară sau civilă, dacă a fost un amestec de exploziv standard sau unul confecţionat artizanal şi nu s-a precizat materia brută care a fost folosită pentru confecţionarea materialului exploziv nu prezintă relevanță în faza procedurii de cameră preliminară, întrucât o eventuală cerere de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii deduse judecății nu se analizează la acest moment procesual”, a arătat judecătorul de cameră preliminară, explicând că aceste detalii vor fi discutate pe durata judecării fondului.
În privința acuzațiilor formulate de avocații apărării, potrivit cărora „în rechizitoriu se găsesc nenumărate speculații care nu au suport probator”, judecătorul de cameră preliminară a subliniat că „aceste aspecte țin tot de temeinicia actului de sesizare și nu fac obiectul camerei preliminare”.
„Criticile aduse cu privire la reținerea unei situații de fapt eronate și în concret cu privire la insuficiența materialului probator administrat de către organele de urmărire penală reprezintă apărări cu privire la fondul cauzei și nu privesc nelegalitatea administrării probelor, ci oportunitatea administrării acestora și, în final, utilitatea probelor, aspecte ce nu pot fi analizate în cadrul camerei preliminare”, se mai arată în decizia Curții de Apel Timișoara, contestată la Înalta Curte.
