Cât costă parfumul reginei Maria la magazinul de producător din inima Parisului: „Cel mai bine vândut, după cel al prințesei Diana”

Iar când ajungem, în interior sunt aievea urme de regi, împărați și regine, de la Maria Antoaneta, prințesa Diana și Elisabeta a II-a, la Napoleon și Maria a României (1875-1938). Un parfum nu trădează niciodată.

• Jean-François Houbigant (1752-1807) și-a lansat afacerea la numărul 19, pe strada Faubourg Saint-Honoré, Paris. Houbigant avea 23 de ani și se spune că a sosit la locația noii sale afaceri cu un coș cu flori, devenit firma de deasupra magazinului său.
• Funcționând din 1775, site-ul oficial notează că este singura casă de parfumuri care a existat de-a lungul a patru secole de istorie.
• Atât bărbații, cât și femeile din înalta societate foloseau produsele parfumate, într-o asemenea măsură, se zice, încât marchizul de Granford le-a ordonat trupelor sale să se parfumeze înainte de a intra în luptă, a notat PerfumeProjects.
• După mai mulți ani de eforturi, familia Perris a reușit, în 2005, să preia controlul asupra numelui Houbigant pentru piața de parfumuri și cosmetice și eforturile familiei s-au concentrat pe redarea respectului și prestigiului numelui.

Pereții cannelé în nuanțe de șampanie

Orbiți de luminile Parisului, suntem la locul de naștere al Casei încă din 1775, nr. 62 pe Rue François 1er, la câțiva pași de Champs-Élysées. Între Avenue Montaigne și Avenue George V, boutique-ul se află „la intersecția dintre moștenirea istorică franceză și luxul modern”.

Cu o suprafață de 80 de metri pătrați, spațiul are pereții cannelé în nuanțe de șampanie și finisaje periate manual pentru a crea o atmosferă delicată și elegantă, unde fiecare detaliu reflectă măiestria și rafinamentul.

Porțile ni se închid

Din depărtare, vedem ca prin ceață că cineva dă să închidă ușa spre tărâmul magic. Cât se poate de prozaic, urmează o pauză de masă.

„Am venit din România. Știm exact ce vrem! Mai stați un pic!”. Tânăra care deține cheia magică se înmoaie. Am bătut ceva drum pentru această lecție despre parfumuri. Un parfum care este un crâmpei de istorie. De fapt, orice parfum.

• 1815: Parfumurile Houbigant au călătorit în cufărul de campanie al lui Napoleon în anii în care acesta cucerea Europa. În primăvara lui 1815, Napoleon a stat la Paris doar trei luni, o perioadă pe care istoria o numește „Cele 100 de zile”. În acele scurte luni în care a ridicat o armată a găsit timp să facă cumpărături la Houbigant.
• 1829: Houbigant a fost numit parfumier al Alteței Sale Regale, prințesa Adelaide d’Orleans, sora regelui Ludovic-Filip.
• În 1838, casa franceză a primit licența de „Parfumier al Majestății Sale, Regina Victoria a Angliei”.
• Țarul Alexandru al III-lea l-a numit pe Houbigant parfumier la Curtea Imperială a Rusiei, în 1890. Houbigant a creat un parfum, „Buchetul Țarinei”, în onoarea împărătesei Maria Feodorovna. Când fiul acesteia a urcat pe tron ​​ca țarul Nicolae al II-lea, în 1894, Houbigant a continuat ca parfumier regal.
• Devenit coproprietar, Paul Parquet a creat Parfumul Idéal pentru Expoziția Universală de la Paris din 1900, simbolizată de Turnul Eiffel.
• În 1912, parfumierul Houbigant, Robert Bienaimé, a preluat compania de la Paul Parquet și a lansat Quelques Fleurs, unul dintre cele mai mari parfumuri Houbigant din toate timpurile.
• 1919: Robert Bienaimé creează „Mon Boudoir”. Acesta devine instantaneu parfumul preferat al reginei Maria a României.
• După 1930, Houbigant și-a extins activitatea comercială în întreaga lume, în SUA, Anglia, Belgia, Olanda, Elveția, Italia, Spania, Polonia și România. Au fost stabilite conexiuni în Havana, Buenos Aires, Rio de Janeiro, în Australia, Japonia și China.
• 1973: Fascinată de lumea parfumurilor încă de la o vârstă fragedă, Michele Perris începe foarte devreme să lucreze cu unele dintre cele mai prestigioase companii din industria parfumurilor și cosmeticelor. O întâlnește pe ultima descendentă a familiei Houbigant și începe să se implice în Casa Houbigant, unde activează în calitate de consultant.

Mon Boudoir, „castelul fiecărei femei”

De fapt, printre file de istorie, noi căutam „Mon Boudoir”, parfumul adorat de regina Maria. Cel mai sigur e să iei originalul original.

„Este al doilea cel mai vândut parfum aici, după cel al prințesei Diana”, ni se spune, poate și din complezență.

Casa Houbigant a readus pe piață preferatul reginei Maria în 2020, după ce a fost retras în 1938, la moartea reginei, în semn de omagiu pentru aceasta, a notat ReginaMaria.org.

Parfumul a fost creat ca „un poem al forței și determinării într-un mediu secret parfumat. Mon Boudoir este castelul fiecărei femei. Un refugiu de relaxare și încântare, precum și un izvor de putere. Parfumul întruchipează în mod minunat armura parfumată de care noi, doamnele, avem nevoie în absența unor surse mai evidente de putere. Nu a fost un parfum blând, ci unul puternic și seducător. Parfumul unei prințese curajoase și frumoase – elegantă și seducătoare, inteligentă și îndrăzneață, capabilă să schimbe istoria într-o epocă guvernată de bărbați”, nota Fragrantica.

Violete, iasomie și câte și mai câte

Acest parfum este considerat unul dintre cele mai bune parfumuri care au în componență violete și iasomie. – Val Iacob, fondatorul Muzeului Parfumului, citat de Wall-Street.

Parfumul „Mon Boudoir” avea note de bază ce includ florile de violete şi iris, favoritele reginei, precum și note subtile de paciuli şi lemn de santal. „Mon Boudoir” este un parfum ambrat, cu tonuri orientale, ușoare. O caracteristică a parfumeriei timpurii a fost utilizarea chihlimbarului, care este folosit și azi în parfumerie, ca infuzie, ingredient care este foarte scump și greu de găsit în industria parfumurilor. „Sufletul floral” al parfumului derivă din efectul pudrat al violetelor obținute dintr‑o moleculă sintetică inovatoare, atât de la modă la acea vreme, şi untul de iris, cea mai preţioasă materie primă din industria parfumului. În piramida olfactivă găsim esențe de trandafir bulgăresc, de asemenea la modă în secolul al XX-lea, iasomie și bergamotă. Pentru aroma dulce de vanilie s‑a folosit vanilină, pudră de vanilie tahitiană, conform Urban.ro.

Îmbătați de parfumuri, la final ne-am ales cu mostre-cadou ale aromei divinizate de Lady Diana. Tânăra parfumieră poate închide buticul. Chiar e timpul pentru pauza de masă.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 7

Primul cap încoronat care a făcut reclamă la un parfum

Am ieșit din butic doar ca să ne întoarcem la regina Maria, al cărei chip este omniprezent în expoziția de la … Unde, una dintre imagini este cea a ei făcând reclamă pentru… Houbigant.

Considerată „cea mai frumoasă regină a Europei”, regina Maria a devenit rapid sinonimul eleganţei şi modernismului acelor vremuri. A fost imaginea Houbigant în mai multe campanii de marketing și publicitate, „fiind primul cap încoronat care a făcut reclamă la un parfum”.

• Cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la nașterea reginei Maria a României (1875-1938), Institutul Cultural Român de la Paris a dedicat o expoziție, „La Reine Marie de Roumanie et la France”. Fotografiile de epocă selectate, prelucrate digital și expuse pe zidul Ambasadei României din Paris până pe 13 februarie 2026, fac parte din colecțiile Muzeului Național Cotroceni, Bibliotecii Academiei Române și Bibliotecii Naționale a Franței.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

„Explicația apariției parfumului la Pelișor ne depășește“

„Avem numeroase relatări ale turiştilor despre parfumul care se simte în luna iulie la Pelişor, în special în Camera de Aur, locul în care regina a trecut în nefiinţă pe 18 iulie 1938, dar şi în alte încăperi. Eu, personal, am petrecut ani buni în Pelişor şi l-am simţit, este imposibil de confundat, o aromă de floare proaspătă, exotică, ce aminteşte de vanilie, dar şi de citrice. Nu este o invenţie şi nici o legendă, este un fenomen ezoteric pe care nu putem să-l gestionăm. Explicaţia lui ne depăşeşte“, a declarat muzeograful Liliana Manoliu, pentru Adevărul.

Există mărturii că imediat după abdicarea forţată a regelui Mihai I, în decembrie 1947, și plecarea acestuia de la Sinaia (în ianuarie 1948), în încăperile unde regina îşi petrecuse timpul s-a simţit parfumul exotic de violete indiene.

Parfumul care bântuie, care nu se scrie și care se trăiește

În „Stafia reginei Maria” (2003), scriitorul Radu Sergiu Ruba a povestit că aroma exotică a parfumului reginei nu se răspândea pe holuri, pe scări, ci rămânea în anumite locuri, ca şi cum ar fi provenit de la o persoană aflată în viaţă. Parfumul dispărea şi reapărea inexplicabil în alt spaţiu.

La 10 mai 1948, comuniştii erau siguri de victoria lor asupra Monarhiei Române şi porneau să se instaleze în reşedinţele regale de la Sinaia cu avântată poftă de huzur. În acea zi de 10 mai, Salonul de Aur s-a umplut dintr-o dată de parfumul favorit al Mariei, unul inconfundabil, din violete de India de pe coasta Coromandel, dăruit ei de un maharajah într-un mic flacon încrustat cu pietre preţioase. Florile vii ale acestei esenţe avuseseră aceeaşi culoare cu doliul comandat de Maria. Ciudat era faptul că mireasma nu se deplasa în afara camerei, nu se revărsa pe coridor.

Întâmplarea e povestită de badea Simion Păuş, grădinar al castelului până la pensionare, decedat în anul 2001. Vechii locuitori ai Sinaiei au auzit câte ceva despre bizarul eveniment, dar mai ales au putut constata dublarea pazei Pelişorului.

Parfumul a reapărut la 25 octombrie 1948, de ziua de naștere a regelui Mihai, la 8 noiembrie, de ziua sa onomastică şi la 30 decembrie, data detronării aceluiași. Violetele de India treceau fără veste dintr-o încăpere într-alta, de preferință între cele frecventate mai mult de Ferdinand şi de Maria.

Fenomenul s-a repetat în primii ani de comunism, de regulă, la date legate de istoria Monarhiei Române. Garda a fost triplată. De la București au sosit securiști încercați în luptele din munți cu partizanii. Cu strigăte de comandă și cu înjurături, țâșneau pe urmele violetelor de Coromandel care, de la o vreme, păreau să se joace cu ei, sărind de la un etaj la altul în cele mai neaşteptate puncte.

După o pauză de câțiva ani, spectrul din esență de violete exotice al Marie de Edinburgh și de România a reapărut la Pelişor în ziua morții lui Petru Groza, iar apoi, în martie 1965, la moartea lui Gheorghiu-Dej. Nu există relatări despre avataruri de ale ei sub domnia lui Ceauşescu.

Așadar, când ajungeți la Pelișor, sfatul e să inspirați adânc!

Noi am plecat de la Paris, dar parfumul a rămas, parcă. Aiurea!

De fapt, despre parfumuri e greu să scrii sau să explici. Cel mai bine e să le trăiești! De asta se și spune beția parfumului! Și Paris, je t’aime!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE