REPORTAJ. Colegii victimelor din explozia de la Băbeni spun că uzina nu avea tehnica pentru noul tip de mine: „Şefii s-au grăbit să onoreze comanda”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Bubuiturile pe care locuitorii din marginea Băbeniului, oraş cu 8.400 de suflete, le aud zilnic s-au oprit vineri. Atunci au sunat doar clopotele, când corpurile celor patru victime ale exploziei de la uzina vâlceană au fost aduse acasă, în sicrie. Astăzi are loc înmormântarea lor. Uzina a fost privatizată în 2014, iar oamenii care dezamorsează bombe aici câștigă cam 2.000 de lei, spun unii dintre ei.
Cuprins:
La nici 24 de ore de la începerea anchetei, conducerea uzinei şi şefii ISU lăsau să se înţeleagă, în declaraţiile publice, că explozia a fost provocată de o eroare umană. „Foarte posibil să fi fost o greşeală de manevrare”, a spus purtătorul de cuvânt al ISU Vâlcea, Dan Pascaru, citat de Stirileprotv.ro.
„Expertul era chiar el, şeful de echipă”
În timp ce autorităţile locale şi centrale strecurau astfel de concluzii preliminare în spaţiul public, un fiu agăţa la poartă eşarfa neagră de doliu în memoria tatălui, la casa familiei de pe strada Papoieşti, din Băbeni.
Părintele decedat, Neluşu P., lucra din 1983 la uzina din Băbeni şi era specializat în pirotehnie la Uzina Mecanică din Plopeni, judeţul Prahova. Neluşu avea 63 de ani şi peste 25 de ani de experienţă în casarea muniţiei. „El era şeful de echipă, pe el îl desemnaseră şefii uzinei să facă instructajul”, spune un angajat al uzinei, venit la priveghi.
La poarta casei, în lungul străduţei în pantă, se înşiră maşinile colegilor de muncă şi ale rudelor. „Colegii erau şi cei mai buni şi mai vechi prieteni ai lui tata. Unii au murit alături de el”, spune fiul lui Neluşu.
„Le demonta cu dalta şi ciocanul”
În Frânceşti, la 6 kilometri de Băbeni, nu ajunge ecoul detonărilor, dar te izbeşte mirosul pestilenţial de la complexul avicol. Aici locuieşte familia unei alte victime, Ion N., în vârstă de 45 de ani. Vecinii cară mesele şi ceaunele pe pirostrii, pentru pomană. Casa mică, nou tencuită, are geamurile şi uşile deschise şi dinăuntru se aude bocind soţia celui mort. Cei doi copii, o fată şi un băiat, stau pe lângă bunicii şi celelalte rude strânse în curte şi în faţa porţii.
„Când stăteam la o bere, el încerca să ne explice la ce lucrează acolo la uzină, dar nu prea îl băgam în seamă. Ce am ţinut minte e că el demonta bombe cu dalta, ciocanul şi şurubelniţa. Cu dalta şi ciocanul, zicea. Alţii le scoteau partea care exploda, iar el le demonta, cioc-boc, să separe metalele”, povesteşte un văr de-al bărbatului mort.
Unchiul lui Ion a lucrat şi el la uzina din Băbeni. „Pe mine m-au dat afară, după ce a murit băiatul ăla, în explozia de acum doi ani. Am zis că e vina lor, a şefilor de la uzină, că ne lasă să lucrăm în pericol şi m-au dat afară. Apoi m-au chemat la loc, că nu aveau oameni”, afirmă unchiul, acum pensionar.
„Minele erau prea mici pentru dispozitivul lor”
La Genuneni, la 14 kilometri de Băbeni, locuia Adriana T., 52 de ani, femeia decedată în explozia de joi. Soţul ei a lucrat şi el la uzină, dar în altă secţie. Au împreună o fiică, studentă. „Din 1989 era angajată soţia mea acolo. De câţiva ani, lucra în pirotehnie. Era prima oară când lucrau cu acest tip de mine. Sunt mine mai mici şi nu se potriveau cu dispozitivul pentru dezamorsat pe care-l are fabrica. Am vorbit cu cei care se aflau aproape atunci, din uzină. Şeful de echipă a încercat să potrivească mina în dispozitiv şi ceva s-a întâmplat atunci, a explodat”, spune soţul Adrianei.
Un coleg al femeii confirmă că la uzină nu mai dezamorsaseră „acest tip de mine, adus de curând, dintr-o ţară din NATO. Şeful pirotehniştilor de la uzină era plecat în Cipru, la o lucrare. Înainte de a pleca, le-a transmis lui Neluşu şi oamenilor lui să nu se atingă de minele astea până nu se întoarce el. Dar cineva din uzină, un director, se grăbea să onoreze comanda şi i-a dat ordin lui Neluşu să se apuce de treabă. Neluşu singur nu s-ar fi apucat, de capul lui, să lucreze cu minele noi. Şi nici nu putea zice nu. Uzina e privată acum, dar tot ca la armată se dau ordinele”.
Parte din Energotech Grup, din 2014, Uzina Mecanică din Băbeni nu se ocupă, conform site-ului companiei, cu neutralizarea minelor antipersonal. Surse din cadrul uzinei au declarat pentru Libertatea că vineri dimineaţă, a doua zi după explozie, conducerea UM Băbeni a chemat la sediu toţi lucrătorii pirotehnişti şi le-a înmânat caietul cu instrucţiuni pentru dezamorsarea minelor antipersonal.
Uzina a fost privatizată
Libertatea a luat legătura cu Ministerul Economiei, care ne-a transmis că uzina a fost privatizată și că statul nu mai are legătură cu ea. Ziarul a încercat vineri să ia legătura cu reprezentanții companiei care deține Uzina Mecanică, fără succes însă: „Nu e nimeni din conducere la sediu. Nu vă pot oferi nicio informație”, a fost răspunsul vocii care a răspuns la telefonul afișat pe site-ul companiei.
„Ni l-au dat cu mănuşi în loc de mâini”
„Mine antitanc, da, din alea mari, câte am detonat cu Titel! Am lucrat mulţi ani în echipă cu el, la Băbeni”, spune un bărbat uscăţiv, în salopetă şi vestă rămase moştenire din anii când lucra la Oltchim.
Titel, pe numele lui Petre N., locuia în Şirineasa, la 10 kilometri de Băbeni. Avea 54 de ani şi muncea la uzină încă dinainte de Revoluţie. La bază era sculer-matriţer, dar, la fel ca Neluşu P., fusese instruit ca pirotehnist la uzina din Plopeni. Un fiu, o fiică, nepoţi, mama celui decedat, soţia şi câţiva colegi s-au adunat în casa aflată pe o uliţă îngustă din Şirineasa.
Bărbaţii beau bere în păhăruţe de ţuică, iar femeile aşază voalul peste chipul decedatului, cu grijă să nu se murdărească de sânge. Pe pieptul celui dus, nu stau mâinile împreunate, ci un ghemotoc de pansamente. „Ni l-au dat cu mănuşi în loc de mâini, fără piept, la faţă nu-l mai cunoşti”, spune soţia, care se mai uită o dată la sicriu, apoi se duce repede în dosul casei să plângă.
Salariu de 2.000 de lei în mână, spun angajații
Colegii lui Titel susţin că nu se aşteaptă la nimic de la anchetă, „tot pe morţi îi vor scoate vinovaţi”. „Oricum, pe tata nu-l mai aduc înapoi, orice anchetează. Doar să nu mai moară şi alţii”, adaugă fiica lui Titel.
„Salariul nu e ce credeţi. 2.000 de lei în mână, dacă ai vechime. E un salariu bun în Vâlcea, să ştiţi. Unde să lucrezi aici? La uzină, la ferma de pui sau la fabrica de pâine, atât. 2.000 de lei e un salariu bun. Neluşu putea ieşi la pensie deja, că avea grupa I de muncă, nu ştiu de ce a vrut să lucreze în continuare”, afirmă un angajat al uzinei din Băbeni, venit la priveghi.
„Ştiţi cum vin bombele la uzină? Cu TIR-urile. Le aduc pe apă, de unde le aduc, în containere speciale, declară în acte ce declară, apoi le urcă pe TIR-uri şi le aduc sub pază la poarta uzinei. Sunt bombe vechi, vor să scape de ele şi le trimit la noi, ca pe deşeuri. Am descărcat mii de bombe şi nu s-a întâmplat nimic. E drept că nu trebuie să se întâmple decât o dată”, comentează un alt coleg de-al lui Titel.
Pe lângă cei patru decedaţi, explozia de la uzină a lăsat în urmă trei persoane cu leziuni grave. Pe foaia de deces a lui Titel, medicul a consemnat, la cauze directe, „hemoragie internă şi externă”, iar la cauze antecedente: „multiple plăci delabrante, penetrante abdomino-pelvine, amputaţie ambele mâini”, „explozie accidental mină antipersonal”, „politraumatism - accident muncă”.
Înmormântările celor patru oameni dispăruţi în explozie au loc astăzi.
