REPORTAJ. În Voluntariul credincioșilor Pandele și Firea, Lumina sfântă a venit de două ori: “Mulțumim frumos la domnu' și la doamna primar”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În orașul cu doi primari, voluntarii s-au întrecut în a împărți lumina credincioșilor în noaptea de Paște. Bisericile au rămas pustii de frica polițiștilor de pe străzi și a coronavirusului, spre nemulțumirea preoților nevoiți să cânte Învierea singuri.
Cuprins:
În fața unei mici biserici, un preot în sutană neagră și cu mască pe față așteaptă sosirea voluntarilor care vor dărui mai departe lumina sfântă locuitorilor din oraș. În seara de Înviere, părintele pare la fel de apăsat de apariția presei în localitate ca de goliciunea bisericii.
În ultimii ani, Voluntariul a devenit celebru pentru imaginile cu zecile de autocare cu enoriași trimiși de primarul Florentin Pandele în pelerinaj la Iași, la moaștele Sfintei Parascheva, iar relatările din presă nu i-au surâs deloc preotului Dorin Gheorghe Rădulescu.
Știți care e problema? De fiecare dată când vine presa aici, iese rău. Zic numai că suntem pesediști. Nimic despre ce se întâmplă bun, nimic despre credința noastră.Dorin Rădulescu, preot în Voluntari:
Un preot se revoltă
Dorin Rădulescu este unul dintre dintre cei doi preoți ai Bisericii Nicolae Bălcescu din cartierul Negropontes din Voluntari și cumătru cu primarul Pandele. În fața bisericii pustii, părintele dă semne de revoltă.
„Pentru seara asta vom fi judecați orice am face. N-ai cum să mulțumești pe toată lumea. Aeroporturile și mall-urile sunt pline de oameni, iar pe mine nu mă lasă nici măcar să bag enoriașii în curte sau în cimitir. Păi e corect?“, se întreabă Rădulescu.
„Biserica nu înseamnă clădirea asta de peste 100 de ani, ci oamenii care se adună în jurul lui Hristos. Tot e bine că putem transmite în direct slujba pe Metropola TV (televiziunea lui Florentin Pandele - n.red.)“, continuă preotul.
Este aproape nouă seara. În pridvorul lăcașului, păzit de cinci polițiști, intră două femei cu capetele plecate să ia câte o punguță cu Sfintele Paști. Ies cu pași grăbiți, după ce văd camera de fotografiat. Părintele Rădulescu își continuă oftatul: „Biserica mea era plină de oameni înainte. Preotul este nimic fără enoriașii lui“.
Voluntarii pentru Voluntari
Apar și primele mașini de voluntari. Se echipează cu vestele albe pe care scrie „Voluntari pentru Voluntari“ și ecusoane, își pun măștile și mănușile regulamentare și apoi iau lumină de la preot.
Vă rog să stați la distanță măcar de-un metru unul față de celălalt, ca să dăm bine la ziar.Mari, coordonatoarea voluntarilor
Biserica Nicolae Bălcescu este locul de întâlnire pentru voluntarii celor nouă parohii ortodoxe din oraș. În total sunt 18 persoane, câte doi pentru fiecare parohie: femei, bărbați, tineri și oameni ceva mai în vârstă.
"Păi au mai venit odată cu lumina"
Cele nouă echipe pleacă apoi cu câte o mașină spre casele oamenilor. Mergem și noi alături de doi voluntari: Nelu și Eugen, amândoi trecuți de 50 de ani. Cei doi opresc pe o strada Maxim Gorky, pustie ca toate celalalte, a cărei liniște e perturbată doar de lătratul și agitația câinilor. Cei doi strigă timid la câteva case, bat la porți, dar nimeni nu le răspunde. „Băi, eu cred că s-au culcat“, îi spune Eugen lui Nelu.
Ceva mai încolo, la o altă casă, voluntarii au parte de o surpriză. Cineva le-a luat-o înainte. O femeie pe la 50 de ani iese la poartă ușor nedumerită. „Păi au mai venit odată cu lumina, dar iau din nou. Mai sting din ghinion. Mulțumim frumos la domnu' și la doamna primar. Să le trăiască copiii“, le transmite aceasta. „Mâine să faceți șpriț. Sărbători fericite“, îi răspunde Eugen.
“Stați la distanță, cu boala nu te pui”
Scenariul luminii care vine a doua oară se repetă și la celelalte gospodării. La fiecare adresă, oamenii spun că au venit și alți voluntari pe la ei.
Într-una dintre curți lumina de dinăuntru se reflectă pe tricolorul lăsat afară, sprijinit de o masă. „Uite aici, că ăsta e patriot“, spune entuziasmat Nelu. Dinăuntru iese o femeie cu părul cărunt la rădăcini și îmbrăcată într-un halat. „Hai, mamaie“, o strigă bărbatul. „Mamă, au mai venit la mine niște băieți, dar iau și de la voi. Numai stai la distanță“, îi spune doamna Marilena.
„Dacă știam că veniți cu presa, puneam și steagul Voluntariului“, glumește ea.
„Mă mai iau și eu cu oamenii la vorbă măcar în Noaptea de Înviere, că în rest sunt singură. La biserică era frumos că ești cu oamenii, dar asta este. N-ai ce să faci. Nu te pui cu boala. Ne bucurăm cum putem“, spune femeia de 64 de ani.
Eugen și Nelu îi dau dreptate bătrânei, după care zâmbind se îndreaptă către casele lor. Misiunea lor s-a încheiat.
Creștinul care n-a primit lumină
O altă stradă, o altă echipă, o altă tehnică de împărțire a luminii. Spre deosebire de voluntarii de înainte, aceștia doi nici nu coboară din mașină, nu bat din poartă-n poartă și nici nu claxonează pentru ca lumea să știe că au venit. Doar-doar de s-o nimeri să-i zărească cineva și să le ceară lumină, altfel automobilul trece discret pe lângă casele oamenilor fără știrea lor.
Excepție face George, un bărbat care iese în stradă după ce a trecut mașina. Chiar dacă n-a mai prins lumina, omul vrea măcar să-și exprime nemulțumirea.
Trebuia să ne anunțe și pe noi la ce oră vine, nu să așteptăm ca proștii. Eu am văzut mașina că eram în curte, dar restul care sunt în casă?Locuitor din Voluntari:
E aproape miezul nopții, iar la biserica de unde au plecat voluntarii, pe lângă polițiștii de la intrare au apărut și jandarmii. Strada e luminată doar de farurile mașinilor parcate în față, de lumânarea aprinsă în curtea bisericii și de cântecele preoților din interior: „Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime/ Că Slava Domnului peste tine a răsărit“.
Polițiștii, cu ochii pe vila lui Becali
Ultima oprire în Voluntari, cartierul Pipera, la Biserica Adormirea Maicii Domnului, una situată la 100 de metri de reședința lui Gigi Becali. Câțiva polițiști se uită spre gardul vilei, doar-doar de l-ar zări pe patronul Stelei gata să iasă la slujbă. Numai că acesta rămâne în casă.
„Aș fi vrut să fiu cu familia în seara asta, dar măcar sunt aproape de biserică“, spune o polițistă care împarte cozonac la colegii săi.
„Hristos a înviat!“, se aud preoții din biserică. „Adevărat a înviat!“, răspund de vizavi, din spatele unui gard cu gratii ai curții unui complex rezidențial, câțiva bătrâni, părinți și copii cu lumânările aprinse.
„Veniți de primiți lumină“, cântă apoi oamenii bisericii. Numai că de această dată credincioșii au înțeles că nu trebuie să intre neapărat în biserică pentru a primi lumina în inima lor.
