REPORTAJ/ Kempes și extraordinara lui poveste de viață. "Aşa a trebuit să fie. Să fiu la pământ şi să cresc din nou”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ovidiu Ioncu "Kempes“, cea mai iubită voce a rockului românesc, se pregăteşte de lansarea unui nou album. După ce a pus punct poveştii Cargo, Kempes a pornit pe propriul său drum şi şi-a făcut o trupă care îi poartă numele şi alături de care pregăteşte rockerilor un nou album, care va fi lansat, cel mai probabil, în toamnă.
Cuprins:
"Am făcut şapte piese pentru noul album. Rămâne de aranjat, mixat, şi probabil că în toamnă o să iasă albumul. O piesă sigur o să o scoatem pe piaţă. Titlul albumului nu e încă definitivat, dar ne gândeam să îl numim «Cărare în timp». E un alt stil. E mai metal, mai altfel. Şi sunt cam cele mai bune piese pe care le-am făcut vreodată“, spune Kempes.
Ştie însă că nu e tocmai uşor să răzbaţi pe piaţa muzicală actuală, pentru că rockul nu îşi mai are rolul cuvenit în play-listurile radio-urilor sau la TV.
"După revoluţie, 90% din radiouri dădeau rock. Toate variantele de rock. Acum ceea ce asculţi la radio e cu totul altceva. Eu cred că la piesele pe care le-am făcut, chiar am ceva de spus în rockul românesc. Într-o ţară civilizată şi la nivelul meu, în 6 luni eram numărul 1. Ca să dau o piesă nouă, trebuie să mă duc la trei radiouri...apoi o difuzează o dată sau de două ori şi ...gata. Nu prin rotaţie. Aşa e sistemul la români. Şi la radio şi la TV, la fel. Difuzează o piesă în emisiune şi atât“, spune Kempes.
Critică dur muzica actuală, mai ales când vine vorba de versuri, care în opinia sa sunt "ceva de speriat“.
"Nivelul de acum 15 ani era mult mai ridicat din punct de vedere muzical. Acum, când asculţi radioul, îţi pui mâinile în cap. Lăsând muzica la o parte, textul e ceva de speriat. Şi nu cred că se va schimba prea curând ceva. E dureros când vezi că nu vine nimic în urmă. Dar trendul e mondial. După ce se duc Judas, Sabbath ... nu mai vine nimic în urmă care să ajungă la acelaşi nivel. Trupele vechi, bucată cu bucată, se vor duce şi nu mai vine nimic în urma lor. E trist, dar din păcate ăsta e adevărul“, a precizat artistul.
Totuşi, el crede că se mai poate salva ceva, însă totul depinde de "o mână de oameni care pot să manevreze“. "De sus se poate schimba totul. În sensul de a schimba ce trebuie să dai mulţimii“.
"Aşa a trebuit să fie. Să fiu la pământ şi să cresc din nou“
După ce a "pribegit“ aproape zece ani în celălalt capăt al lumii, în Australia, unde a dat muzica pentru pensula de zugrav, Kempes a decis să revină în ţară şi să urce din nou pe scenă. Acolo unde îi este locul. Au trecut cinci ani de când s-a întors în România, unde i-a rămas sufletul, dar nu îi place să povestească mereu de trecut. Nici de Cargo, deşi numele lui va rămâne mereu legat de trupa care l-a făcut celebru şi pe care a făcut-o celebră, între anii 1989-2003. Şi nici de perioada petrecută în Australia sau de accidentul de motor.
"Au trecut 5 ani de când am venit în ţară şi sunt mereu întrebat de Cargo, de Australia, de accidentul de motor ... Măcar de le-aţi schimba, astfel ca publicul să aibă ceva de auzit. Pe mine mă deranjează. Cred că sunt om, sunt la fel de om ca alţii. Mai greşeşti, depinde cât de mari sunt greşelile, dar oricând de mare e greşela, se uită. Nu m-aş întoarce în timp şi nu aş schimba căile. Poate m-aş întoarce în timp ca vârstă, dar n-aş schimba absolut nimic. Nici cu accidentul. Aşa a fost să fie. Nu mi-aş fi dorit un accident, evident, dar fiecare are îngeraşul lui şi aşa a trebuit să fie. Să fiu la pământ şi să cresc din nou. O să trag toată viaţa după asta, dar totul face parte din viaţă şi aşa o voi duce până la capăt“, a adăugat el.
Spune că nu a plecat din ţară de prea mult bine, dar că sufletul i-a rămas mereu în aici. A vrut să facă o schimbare radicală şi era decis atunci să renunţe şi la muzică. Dar dragostea lui pentru rock şi motoare a doborât orice obstacole.
"Viaţa e plină de surprize şi are multe căi. Alegi un drum şi mergi pe ăla, că aşa ţi-l alegi tu. Eu am ales să plec din ţară pentru că nu mai merita să continui. Dar de România nu am fost niciodată dezamăgit. Sufletul meu a rămas aici. Şi când eram în Australia m-am gândit mereu la sufletul meu care a rămas în mare parte aici. Nu am mai vrut să cânt. Făceam orice altceva. Eram hotărât să renunţ atunci la muzică“, mărturiseşte artistul.
Nu i-a fost ruşine să lucreze orice, chiar dacă nu se dădea în vânt să zugrăvească pereţi. Însă a făcut în aşa fel încât să fie cât mai bun. Nu regretă că a plecat, pentru că Australia e "o ţară mişto, cu oameni deosebit de calzi, mentalitatea e cu totul alta“.
"Am zis că m-am mai născut o dată când m-am dat jos din avion, în Australia. După doi ani am luat cetăţenia. Te puneau să cânţi imnul. Ne-au dat şi o plantă la finalul ceremoniei. «Unde plecaţi? Trebuie să vă luaţi planta», a strigat cineva după mine. Când am venit în România, cel mai mare şoc a fost când am ajuns la casa de bilete, în gara Bucureşti Nord. M-am lovit de ţigăneala românească. Nu pot să explic ce şoc a fost după ce am venit din celălalt capăt al lumii. A venit un ţigănuş şi mi-a cerut un leu, i-am dat 5, iar unii care erau în spate au început să urle că nu-i da, că ăsta fură... Şi am zis, care-i problema, sunt banii mei...Cât am stat la coada aia au fost câteva şocuri pentru mine şi am zis, uite, am ajuns în România“, povesteşte Kempes.
"Important e că am venit înapoi şi că am rămas. Şi că am vrut să urc din nou pe scenă“
Povestea "Kempes“ şi dragostea lui Ovidiu Ioncu pentru rock s-a născut "dintr-o joacă“ de adolescent, la Şcoala Populară de Artă din Arad. Deşi părinţii lui nu aveau nicio treabă cu muzica, mai ales cu cea rock, pe când avea vreo 14 ani, Kempes şi-a făcut auzită vocea în muzica rock românească.
"Nu ştiu de ce m-am apucat de muzică, cred că pe atunci a fost o joacă, să te dai mare şi să ai trecere la fete. La Şcoala populară de arte din Arad aveau chitarist, toboşar şi aveau nevoie de solist. Aşa am început. La sfârşitul de an şcolar se făcea un concert de final. Atunci mi-am dat seama că acesta e drumul meu“, a mai spus Kempes, care a primit porecla datorită asemănării cu fotbalistul argentinian Mario Kempes.
Tot în acea perioadă a descoperit trupele Pink Floyd şi Queen, iar mai târziu, cei care aveau să-şi pună pecetea pe sufletul lui au fost Dio, Black Sabbath, Rainbow & Richie Blackmore...
Şi întrucât Kempes fără motor nu se poate, rockerul îşi aduce aminte că prima lui motocicletă a fost "o coajă de motor CZ 275“.
"Vai, cum arăta! I-am schimbat rezervorul de la alt model. Vreo doi ani nu aveam nici scaun, mergeam direct pe aripă. Motoare şi rock. Cam ăsta sunt eu“, a adăugat Kempes.
Accidentul teribil de motocicletă pe care l-a avut în 1995, în urma căruia a fost nevoit să înveţe din nou să vorbească, nu l-a ţinut departe de motoare pentru multă vreme.
"Iniţial, nu am avut curajul. Eram în Arad, încă îmi era greu cu vorbitul, iar un prieten care lucra la un motor m-a îndemnat să urc. Tremuram, dar am urcat. Până a pornit 20 de metri ...Şi am zis, trebuie să-mi cumpăr motor. Pe care îl am şi acum“, a mai spus el.
Acum, la 51 de ani, pe lângă pasiunea pentru rock şi motoare, Kempes trăieşte o nouă poveste de iubire, alături de Georgiana, care este şi impresarul trupei şi cu care are un băieţel de trei ani, al patrulea copil al artistului.
"Cel mai important e ăla micu'. Am cântat la Rânca şi la probe voia să vină pe scenă. Şi greşeala mea a fost că l-am lăsat să urce un pic. Şi de atunci vrea să urce mereu, prin urmare îl ţin departe de concerte. Nu vreau neapărat să facă muzică, ci îl voi încuraja în ce va alege el. Dacă vrea să fie gunoier, îi iau 500 de tomberoane şi colectăm gunoi, dacă asta îşi doreşte el“, a mai spus Kempes.
După concertul de săptămâna trecută de la Hard Rock Cafe din Bucureşti, cu sala arhiplină, Kempes, alături de colegii lui de trupă, vor mai cânta luna aceasta în Craiova, Turnu Severin, Băicoi şi Vama Veche.
"Important e că am venit înapoi şi că am rămas. Şi că am vrut să urc din nou pe scenă. Aşa a fost să fie“, a încheiat artistul.
Sursa Foto: George Grădinaru
Citește și: EXCLUSIV/Andreea Apetre a dat actoria pe croitorie. “Cred că de la tata am moștenit plăcerea de a crea. El lucra genți pentru fondul plastic!”
