Mai puțin de 50 de kilometri îi despart pe membrii familiei Zidariu de civilizație, însă cele patru suflete își duc traiul într-o casă ce stă să cadă, în condiții greu de imaginat pentru secolul XXI. Singurul venit îl reprezintă banii din alocațiile a trei dintre minori, iar din când în când, băiatul cel mare al familiei trimite acasă bani, de peste hotare, unde a plecat să muncească pentru ca frații lui să supraviețuiască. Necazurile familiei Zidariu au început anul trecut, când capul familiei a fost arestat la graniță, în timp ce încerca să plece din țară ca să muncească. Fusese reținut timp de patru luni pentru complicitate la furt și credea că a scăpat de problemele legale. Nu a avut un avocat care să îl sfătuiască și astfel a ajuns din nou în spatele gratiilor.
“Copilul cel mare doar ce făcuse 18 ani și mi-a spus: «mami, eu plec în locul lui tati». Eu i-am spus că e foarte frig, ne spusese omul care ne-a zis să ne ducem acolo la muncă de condiții, lucrează în câmp, la ridichi, cu apa până la genunchi, le intră în cizme, condițiile unde dorm … nu au foc. M-am rugat de el să vină acasă și nu a vrut sub nicio formă: «Mami, la ce să vin acasă? Să trăim cu alocația? Eu nu mai am alocația acum.». A rămas acolo”, povestește Cristina Zidariu.
De situația precară a familiei din Sălcuța au aflat și reprezentanții unui cult religios, care i-au mai ajutat pe timp de iarnă.
“Mi-a adus domnul Mutuleanu de două ori lemne pentru că altfel ne era greu. A tot venit cu pachete cu alimente. Eu nu pot să cer absolut nimic că poate e altcineva mai greu ca mine încercat de viață, dar dumnealor au văzut că sunt așa cum sunt și au insistat să mă ajute”, spune femeia cu lacrimi în ochi.
Cristina Zidariu muncește cu ziua și speră ca în lunile următoare să primească și ea ajutor social de la autorități.
“Mi-a trimis bărbatu-meu o hârtie din Franța prin care atestă că e arestat. Dacă la 1 februarie lui îi dau drumul, îmi suspendă ajutorul social. Tocmai ce am depus actele. Trăim doar cu alocația copiilor, care este de 250 lei, 84 lei de fiecare copil”, a completat Cristina.
Femeia mai are acasă trei copii: două fetițe de 13 și 10 ani și un băiețel de șapte ani. Cu toții merg la școala generală din Sălcuța.
“Nu merg la școală tot timpul pregătiți. Nu sunt primii din clasă, dar nici ultimii nu sunt”, mai spune femeia.
Chiar dacă se baza pe banii pe care i-ar trimite Alexandru, băiatul cel mare, până acum nu a primit de la el niciun leu.
“E foarte departe locul unde muncește și nu are cum să îmi trimită. A ajuns să ia 4,5 euro pe oră, lor când au plecat din țară cu contractul li s-a spus că vor lua șase jumate. A zis că stă până în martie ... dacă o rezista”, a continuat Cristina Zidariu.
Doljeanca povestește că și ea a fost plecată la muncă în străinătate și acasă a stat soțul său cu cei mici.
Greutățile de care se lovesc zi de zi i-au învățat pe cei trei minori ai familiei Zidariu să dea o mână de ajutor în gopodărie.
“O ajut pe mami, aduc apă cu mami de la fântână cu gărnicioarele mici de cinci kilograme, car lemne de afară … îmi place și la școală. Cred că iau premiul anul acesta”, povestește copilul cel mic, în vârstă de șapte ani.
Cu toate că și-ar dori să le ofere mai multe condiții copiilor ei, Cristina se luptă zilnic cu nămolul din curte pe care îl duc pe picioare în casă. Hainele și bunurile agonisite de-a lungul anilor sunt îngrămădite în două cămăruțe de pe ai căror pereți cade tencuiala. Și casa este dărăpănată, iar doljeanca speră să reușească în această primăvară, cu ajutorul lui Dumnezeu, să o poată repara pe acolo pe unde deja au crăpat pereții.
Femeia așteaptă să treacă iarna pentru a pune în gospodărie niște răsaduri, că toată agoniseala de anul trecut s-a terminat și abia mai poate să le asigure copiilor rămași acasă mâncarea pentru mâine.
Citește și: