Revolta lucrătorilor din salubritate: „V-ați întrebat vreodată câte boli se fac din cauza acestor munci? Sau la ce vârstă se moare?”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Maria Stoica, o tânără activistă de etnie romă din Pata Rât, groapa de gunoi a Clujului, și cercetătoarea Enikő Vincze, profesoară la Universitatea Babeş-Bolyai, povestesc pentru Libertatea cât de afectați sunt oamenii care lucrează în salubritate în vreme de pandemie. Tăierea sporurilor, protecția minimală împotriva unei posibile infectări și amenințarea continuă că vor fi dați afară sunt doar câteva dintre abuzurile la care sunt supuși.
Cuprins:
- Doar șefilor nu le-au scăzut veniturile
- Protejați cu o sticluță de spirt
- Drepturile celor care nu au drepturi
- Întrebările pe care nu și le-a pus nimeni
- E mai periculos și vătămător să lucrezi în primărie decât printre gunoaie
- Tu ce ai face în locul nostru?
- Tot “gunoierii“ vor fi de vină
- Nu ne putem bucura de aceleași drepturi, dacă avem starturi inegale
- Legile nu s-au transformat în dreptate socială
- Soțul Mariei Stoica muncește în salubrizare în Cluj. De când s-a instalat starea de urgență, el și ceilalți lucrători nu se mai luptă doar cu gunoaiele, ci și cu riscul infectării cu COVID.
- Tot de atunci, angajații nu mai beneficiază de sporuri la salariu și trăiesc sub teroarea că vor rămâne fără serviciu sau că vor fi agresați de forțele de ordine, așa cum au mai pățit-o.
Doar șefilor nu le-au scăzut veniturile
De când suntem în starea de urgență, angajații simpli au avut de pătimit: mulți șoferi și încărcători au fost trimiși acasă în zile libere fără plată sau în concediu forțat. Asta deși firmele de salubritate n-au declarat că li s-a redus activitatea și n-au solicitat de la stat sprijin pentru trimiterea angajaților în șomaj tehnic.
<strong>Toți șefii au rămas, toți își iau în continuare salariile mari ca și până acum, doar veniturile muncitorilor sunt mai mici</strong>
Orele suplimentare nu se mai plătesc ca înainte. Cei care aveau nevoie de bani făceau și câte 32 de ore suplimentare pe lună și toate li se plăteau. Legea spune că plata pentru o oră suplimentară trebuie să fie mai mare cu minimum 75% față de o oră e muncă normală, dar tariful poate fi chiar mai mare, dacă firma dorește. Acum însă, firmele de salubritate le plătesc muncitorilor doar maximum 16 ore în plus. Iar unii nu primesc deloc bani pentru ele.
Șefii sunt din ce în ce mai aroganți cu angajații. Le spun că pot pleca dacă nu le convine.
Odată cu închiderea hotelurilor și a pensiunilor, a mall-urilor și a restaurantelor, cu multe firme care și-au trimis angajații să lucreze de acasă, într-adevăr, activitatea de salubritate s-a mai restrâns. Dar trebuie în continuare adunate deșeurile de la gospodării, magazine mici și spitale. Mai ales acestea din urmă sunt extrem de periculoase.
Protejați cu o sticluță de spirt
Muncitorii sunt expuși direct, zi de zi, la pericolul de infectare. Și acolo de unde ridică gunoaiele, dar și în rampă, unde le depun.
De vreo două săptămâni, au primit fiecare câte un set cu o pereche de mănuși, o mască simplă și o sticluță de spirt medicinal. I-au pus să semneze pentru ele. Probabil că șefii se folosesc de hârtia asta ca să arate că-i protejează pe angajați. Dar asta nu e protecție.
Guvernul ar trebui să le garanteze angajaților că pot anunța abuzurile la care sunt supuși. Și să-i protejeze de răzbunarea angajatorilor
Drepturile celor care nu au drepturi
Salarii decente și protecție specială în niște vremuri speciale. Asta este ceea ce le lipsește cu desăvârșire lucrătorilor în salubritate. Împreună cu dreptul de a forma un sindicat prin care să-și apere interesele în fața patronilor.
Modificarea Codului Muncii și a Legii Dialogului Social în 2011 a însemnat punerea a tot mai multe obstacole în fața înființării unui sindicat. Libera asociere s-a îngrădit foarte tare sub guvernul austerității, care a luat multe măsuri în defavoarea lucrătorilor.
Sunt bărbații angajați ca încărcători și șoferi pe mașinile de salubritate. Sunt femeile și bărbații care fac munci sezoniere în spațiile verzi ale orașului. Sunt cei care mătură străzile sau adună gunoaiele de pe urma sutelor sau miilor de oameni care se bucură de faimoasele festivaluri clujene.
În timp ce vă bucurați de curățenie, le-ați spus cât de importantă este munca lor pentru întregul oraș?
Întrebările pe care nu și le-a pus nimeni
V-ați întrebat vreodată ce salarii au și cum își pot asigura o locuință adecvată din acești bani în Clujul cel scump? Știți că mulți dintre lucrătorii și lucrătoarele din salubritate locuiesc în Pata Rât, aproape de rampele de deșeuri?
Acolo trăiesc sute de familii fără apă curentă și toaletă în casă. Cum se spală când vin de la muncă? Cum se izolează față de ceilalți membri ai familiei? Cum să-i protejeze în aceste condiții? V-ați gândit vreodată câte boli fac din cauza acestor munci? Și din cauza mediului toxic în care locuiesc? Sau la ce vârstă mor?
Ați auzit vreodată pe cineva vorbind despre nevoia de a le recunoaște munca printr-un salariu și o locuință adecvate? Sau despre nevoia de a-i trata cu respect? Ca pe egalii voștri. Ca pe oameni.
E mai periculos și vătămător să lucrezi în primărie decât printre gunoaie
În 2016, după ce rampa nouă RADP din Pata Rât a început să angajeze lucrători pentru sortarea deșeurilor, am văzut un contract, unde această muncă era clasificată drept activitate desfășurată în condiții normale.
În timp ce, în 2019, angajații Primăriei Cluj-Napoca au primit un spor de 15% pentru că lucrează în condiții periculoase și vătămătoare de muncă.
Tu ce ai face în locul nostru?
Tu ce ai face dacă ai lucra în salubritate cel puțin 8 ore pe zi? La care se adaugă de multe ori și ore suplimentare, noaptea sau la sfârșit de săptămână. Și ai primi în mână puțin peste salariul minim pe economie? Să zicem, cam 1.800 de lei.
Ce ai face dacă, după ce îți iei ție și familiei tale de mâncare, medicamente, haine și alte necesare, nu-ți rămân 1.500 lei ca să-ți plătești o chirie în Cluj?
Cu cât situația economică a lucrătorilor în salubritate este mai proastă și mai nesigură, cu atât mai vulnerabili devin ei față de abuzurile angajatorilor. Teama de a fi dați afară de la locul de muncă a fost mare și înainte de epidemie, iar acum a crescut și mai tare.
Oamenii realizează cât de importantă e munca lor, se gândesc uneori să facă grevă, dar până la urmă mulți se retrag. Știu că au acasă o familie de hrănit și n-au economii din care să trăiască dacă nu primesc salariul în timpul grevei.
Tot “gunoierii“ vor fi de vină
Se gândesc și că nu vor avea susținători printre locuitorii Clujului. Aceștia se vor grăbi, poate, să-i blameze pe greviști pentru că au rămas gunoaiele neridicate. Autoritățile publice vor direcționa și ele, probabil, supărarea orășenilor către “gunoieri”.
Oricum ar fi, cu sau fără grevă, ei se simt tratați ca niște gunoaie.
Aruncați să locuiască, în pofida muncii lor foarte importante pentru oraș, ca niște resturi în proximitatea rampelor de deșeuri toxice. Lăsați să moară intoxicați atât la locul de muncă, cât și acasă.
Nu ne putem bucura de aceleași drepturi, dacă avem starturi inegale
Cum poți să ai un venit decent, dacă regimul economic îi permite angajatorului tău să-ți dea un salariu mic, ca să-i rămână lui mai mult profit? Cum poți să ai o casă decentă, dacă piața permite celor care construiesc locuințe să ia din buzunarul tău profituri de 3-4 ori mai mari decât suma investită?
<strong>Lucrătorilor și lucrătoarelor în salubritate nu le-au fost asigurate niciodată drepturile definite în legile românești de acum, de altfel foarte restrictive în acest domeniu</strong>
Legile nu s-au transformat în dreptate socială
Deposedarea de aceste drepturi înseamnă că societatea este organizată în așa fel încât oamenii sunt forțați să trăiască în condiții economice care fac imposibil ca ei să uzeze de drepturile omului.
Toți muncitorii, și acum mă gândesc la muncitorii de la noi, de pe strada Cantonului și din toate coloniile din Pata Rât, ar trebui să facă o grevă generală.
Să vadă domnii ce înseamnă când nu mai ai oamenii care îți făceau cele mai urâte, grele și prost plătite munci în oraș.
