Revolutica

Pensionarul Piscoci (ex-Mos Gerila, actualmente Mos Craciun intr-un bloc amarat dintr-un cartier amarat al oraselului unde nu se-ntampla nimic, in care se-ntampla “A fost sau n-a fost?”) o spune, la un moment dat, in cursul emisiunii de televiziune care tine jumatate din film: la Bucuresti, Revolutia a fost “tare”; cu cat te indepartezi insa de Capitala, ea a fost din ce in ce mai moale – precum felinarele care se aprind, pe rand, de la centru catre margine…

Te pui cu legile fizicii? La margine (adica in oraselul din film), n-a mai fost (chiar) o Revolutie, ci una mica: o “revolutica”! Loc mic, locuitori putini: abia daca s-a strans o mana de oameni, si aia pititi dupa monumentul din – exact! – centru (gardianul de la Primarie nici nu i-a vazut). Cel mai daramator – in acest film daramator ca o dinamita cu gaz ilariant care este debutul lui Corneliu Porumboiu in lungmetraj – este diminutivul. E ca si cum te-ai duce la un restaurant si ai chema chelnerita: “Avem ciorbita de vacuta, tocanita cu ciupercute, fripturica cu cartofiori prajiti… “Înlocuiti felurile de mancare cu o “revolutica” fiarta la foc mic si aveti modul de preparare al Umorului Urias care da in clocot in acest film; este – iarasi, ca in fizica – invers proportional cu minimalismul ingredientelor.

Cine nu si-ar fi imaginat ca se poate face un film de 80 de minute, cu actori cvasinecunoscuti, cu un sub-buget care sa rusineze CNC-ul (care n-a dat un sfant!) si care sa spuna mai mult despre haosul pre si postrevolutionar decat zeci de sergiunicolaesti, sa se duca sa vada “A fost sau n-a fost?”: este un exemplu ideal de “less is more”. Trei personaje (principale, sa le zicem) stau proptite in scaune intr-un studio micut, gen OTV: Piscociul deja-amintit (Mircea Andreescu, perfect), un profesor alcoolic (Ion Sapdaru, perfect) si realizatorul emisiunii (Teo Corban, perfect) dezbat daca a fost, sau nu, Revolutie la ei in oras. Copertele filmului iti arata orasul (gri), micuta viata (tot gri) a fiecaruia si a catorva altora, cum se aprind/se sting felinarele etc. Este trist. Este comic. Este jubilator: cea mai buna comedie de la Revolutie incoace!

Alex Leo Serban – critic de film

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE