Un român din Spania vrea să schimbe regulile de la morgă, după ce și-a identificat tatăl dintr-un frigider, „ca și cum ar fi o bucată de carne”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
„De ce anume sunt obligat de stat să rămân pentru toată viața cu imaginea tatălui meu într-un frigider?”, se întreabă Francisco Badea, după ce în ianuarie anul acesta a trebuit să ia corpul tatălui său din spitalul bucureștean în care a decedat. Acesta a inițiat o petiție prin care speră să sensibilizeze autoritățile române să facă o procedură „mai umană”.
Cuprins:
Francisco Badea, 39 de ani, este un inginer auto stabilit în Madrid, Spania. La începutul anului, a revenit pentru o perioadă în țară, să-și ia la revedere de la tatăl său. Acesta, în vârstă de 72 de ani, suferea de mai multe afecțiuni și s-a stins pe data de 22 ianuarie 2023, într-un spital din București.
Ultima dată l-a văzut intubat, în spital, sâmbătă. Tatăl lui Francisco a murit duminică dimineața, la 7.30. Iar pentru el, greul abia începea.
Luni, bărbatul s-a dus la spital, împreună cu fratele său, să identifice cadavrul, așa cum cere procedura. „Acolo s-a transformat într-o chestie foarte deranjantă și foarte traumatizantă”, spune Francisco într-o conversație telefonică.
Francisco Badea consideră că numele spitalului nu este relevant, întrucât este vorba despre un fenomen confirmat în mai multe unități medicale din țară, în lipsa unei proceduri standard. Problema este procedura împământenită, în opinia sa.
„A fost extrem de șocant, umilitor și dezumanizant”
„Am așteptat, și după ce am plătit taxa de înhumare la spital, ne-au chemat să identificăm decedatul. În capul meu credeam - domn’e, o să ni-l arate pe o masă și nu a fost așa. Deschid frigiderul, un frigider din ăla industrial, ca la supermarket, și încep să scoată din tăvi și-ți arată mortul într-o tavă. Ei nu știu care-i al tău și tot scot, iau eticheta, se uită, caută numele. E un frigider, cam 2 metri înălțime, 2 metri lățime, cu mai multe sertare. Ei deschid ușa și încep să scoată din tăvi, e ca și cum v-ați uita dumneavoastră la supermarket”, își amintește bărbatul, încă afectat de experiență.
„Tu oricum ești într-o situație psihologică foarte complicată, ți-a murit părintele, ți-a murit persoana apropiată. Și îți dai seama că este, literal, ca și cum ar fi o bucată de carne”, mai spune Francisco.
Din cauza acestei experiențe, ultima imagine cu tatăl său în viață și prima după ce a aflat că acesta a decedat sunt niște fotografii mentale cu care trebuie să se lupte.
„Prima imagine, după ce afli că a murit - într-o tavă, într-un frigider”, descrie Francisco.
O petiție umană
„Doresc să schimbăm sistemul, astfel încât să existe protocoale în spitalele din România, prin care decedații să fie prezentați familiilor, prietenilor sau persoanelor apropiate într-un mod decent și uman, nu cum se întâmplă în actualitate”, a scris apoi fiul într-o petiție deschisă pentru a fi semnată cu scopul de a trage un semnal de alarmă și a face acest demers mai puțin traumatizant.
„Demersul ăsta îl fac pentru că m-am gândit - de ce sunt eu obligat de stat să asist la mizeria asta? De ce nu există niște protocoale minime pentru ca atunci când se face treaba asta să ți-l arate pe masă, nu la frigider? De ce anume sunt obligat de stat să rămân pentru toată viața cu imaginea tatălui meu într-un frigider? Niciun cetățean în 2023 nu are de ce să ajungă în această ipostază - și mai puțin obligat de stat și la un spital de stat”, explică bărbatul.
După ce a trăit experiența asta, a mai întrebat și alți oameni legat de experiențele lor. „Toată lumea are niște povești horror”, spune tranșant.
„Unul dintre prietenii mei și-a găsit bunicul cu un abțibild pe frunte, pe care scria numele, ca și cum ar fi o etichetă pe un produs”, continuă el.
„Nu există un protocol standardizat”
Ilie Ionita, medic primar în anatomie patologică, confirmă pentru Libertatea că nu există un protocol standard la nivel național, despre cum ar trebui să se desfășoare această procedură.
„Recunoașterea se face la frigider, dar poate fi transferat și pe masa de autopsie. Asta rămâne cel mai probabil la latitudinea asistenților din momentul respectiv. Eu, ca medic, pledez pentru ca decedatul să fie așezat în anumite condiții”, spune medicul.
„Nu există un protocol standardizat, dar sigur că aceste lucruri se pot face fără a leza cumva sau a produce un impact socio-emoțional aparținătorilor”.
Nu doar că nu există un protocol standardizat, dar nu există nici măcar o lege care să statueze acest obicei împământenit însă în spitalele românești. „Nu este o specificare de sine stătătoare. Se practică pentru înlăturarea oricărui dubiu (cu privire la identitatea decedatului - n.r.)”, explică medicul.
„Decedatul cu siguranță are o brățară cu nume, prenume, secția de unde vine, data decesului și atunci poate fi luat din frigider și depus frumos pe o masă și apoi aparținătorii să vină să-l identifice. Eu chiar pledez pentru ca aparținătorii să-și poată recunoaște decedatul sau decedata în condiții corespunzătoare, care nu produc impact socio-emoțional”, mai spune dr. Ilie.
Foto ilustrativă: Shutterstock
silvianicoleta 16.03.2023, 13:56
Acum 14 ani am trecut printr-o situatie similara. Dupa ce bunica a decedat am mers la morga pentru identificare si preluare de catre firma de pompe funebre. Erau asezati cate 2-3 decedati unul peste altul, a fost horror sa intru acolo sa imi recunosc bunica...
AndradaLautaru 06.04.2023, 17:42
Bună ziua! Ne pare rău pentru experiența trăită. Mulțumim pentru comentariu!