Româncă prinsă în conflictul din Gaza: „Vecinii mei au primit telefon că le va fi bombardată casa. Am plecat toți”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
„I-auziți avioanele”, spune Laura, într-o conversație la telefon cu Libertatea. Românca din Lugoj s-a stabilit în Fâșia Gaza în urmă cu 30 de ani. De mai bine de o săptămână trăiește „în teroare”, povestește femeia prinsă la mijloc între conflictul „dintre două puteri în fața cărora noi nu avem ce face”. Războiul cu rachete dintre Israel și militanții Hamas a dus la moartea a peste 200 de palestinieni și 10 israelieni și la rănirea a mii de persoane din ambele țări. În jur de 350 de români trăiesc în Fâșia Gaza, deși autoritățile nu știu numărul lor exact.
Cuprins:
Laura* trăiește din 1991 în Fâșia Gaza, unde a plecat „după dragoste”, cu soțul ei, pe care l-a cunoscut în România în 1986. I-a fost greu la început, cu o nouă cultură, o nouă religie, dar spune că a fost întotdeauna primită cu brațele deschise de palestinieni. „Niciodată nu m-am simțit discriminată aici”.
„Cel mai crunt război”
Se oprește din când în când, pe fundal se aud bombardamente. „Sunt mai departe, nu aici, lângă mine”. Trăiește în Gaza City, lângă Spitalul Shifa, cel mai mare centru medical din Fâșia Gaza, în jurul căruia au avut loc mai multe raiduri aeriene ale armatei israeliene. „Drumul principal către spital a fost distrus de bombe”, spune Laura. Al Jazeera scrie că, după atacul sângeros de duminică, 16 mai, victimele nu mai aveau cum să ajungă la spital.
„Raidul din spatele spitalului m-a distrus psihic, peste 60 de rachete, nu se mai opreau. Casa nu că se legăna, deja sărea. E cel mai crunt război și cel mai crunt atac pe care l-am simțit vreodată”, explică Laura. A ajuns să doarmă ziua, pentru că noaptea rachetele nu-i lasă pe oameni să închidă un ochi.
E al patrulea război pe care-l trăiește de când este în Gaza. Spune însă că e cel mai grav. „Alt tip de arme, un alt tip de bombardamente, e mult mai dur. O țară cu o suprafață atât de mică (360 km pătrați, n.r.) și o populație atât de densă (peste două milioane de oameni, n.r.) e păcat, aici nu e front de luptă. Ce se întâmplă aici este inuman, majoritatea victimelor sunt civili”.
Au murit peste 200 de palestinieni, dintre care 59 de copii, arată datele transmise de oficialii palestinieni. De partea cealaltă, cele peste 3.000 de rachete lansate de Hamas în Israel au ucis 10 oameni, inclusiv doi copii. Un număr mai mare de victime decât în războiul din 2014, care a durat mai mult de șapte săptămâni.
„Indiferent de care parte ești, copiii ăștia nu au nicio vină”, spune Laura. „Spitalele din Gaza sunt suprasolicitate, nici nu cred că mai au locuri. Mai cer din când în când donatori de sânge, dar mulți oameni n-au nici posibilitatea să ajungă la spital”.
Sâmbătă, 15 mai, Egiptul a deschis granița cu Rafah pentru a trimite 16 ambulanţe care să preia palestinieni răniţi grav în bombardamentele israeliene, scrie Reuters.
Vecinii, amenințați că li se va distruge casa
Laura spune că a avut o viață bună în Fâșia Gaza, în ciuda multor neajunsuri cu care se luptă cetățenii din enclava palestiniană. Are trei fete, „care vorbesc românește” - două dintre ele mutate în Dubai și fata cea mică, de 23 de ani, care a rămas în aceeași casă din Gaza City. „Voiam să-i facem nunta fetei, dar acum nu avem cum”. Soțul Laurei a murit în urmă cu un an, după o luptă grea cu cancerul, dar și cu permisele israeliene care să-l lase să ajungă la Ierusalim pentru tratament.
„Cu foarte mari greutăți am reușit să-l ducem la Ierusalim pentru o operație, pentru că aici nu s-a putut face nicio intervenție, am vrut să-l ducem privat și nu am primit permis să ieșim din Gaza spre Israel”, mărturisește femeia.
De când cu dispariția soțului, familia cea mai apropiată au rămas vecinii din spatele casei: 16 oameni care locuiesc într-o casă mică.
„Vecinii mei au primit telefon că le va fi bombardată casa acum două zile. Am plecat toți și ne-am întors după patru ore, când am văzut că nu a picat nicio bombă pe ea. Oamenii ăștia sunt vecinii noștri de 30 de ani, au copii cu Sindrom Down, eu nu am văzut nimic rău la oamenii ăștia niciodată”, referindu-se la faptul că Forțele de Apărare Israeliene (IDF) justifică atacurile spunând că bombardează locuințe în care se ascund militanții Hamas.
Dacă ați auzi urletele copiilor vecinilor mei, de frică și de spaimă, în timpul bombardamentelor, asta e ce mă doare. E oribil, e groaznic, e teroare!
Femeia completează:
„Rachetele din ambele părți mă sperie la fel de tare”
Laura nu vrea să vorbească despre politică, spune însă că a fost surprinsă, față de conflictele din trecut, de ambele - rachetele Hamas și cele israeliene. „Mă sperie la fel de tare și alea care pleacă, și alea care vin. Cred că intensitatea lor a ajuns cam la același nivel”.
Întrebată care este starea oamenilor în stradă, românca spune că nu mai are curajul să iasă din casă, că nu mai trec nici mașini pe strada ei „Lumea aici nu e înverșunată pe unii sau pe alții, mulți răspund: «Ce ne e scris de la Dumnezeu vom afla». Ce putem face noi? Nu-i cunoaștem pe ăștia de la Hamas. Noi nu știm de unde pleacă rachetele lor”.
MAE spune că românii din Gaza nu au cerut asistență
Laura însă se consideră o norocoasă, pentru că n-a suferit financiar niciodată, iar moștenirea soțului ei i-a permis o viață mult peste nivelul populației din Fâșia Gaza. Acum, fântâna pe care o are în curte le asigură apa atât ei, cât și vecinilor, care au rămas fără de mai bine de patru zile. „Nu mă plâng, Doamne-ferește!”.
Vorbește zilnic cu părinții și prietenii care sunt în România și susține că și-ar dori să se întoarcă în țară.
„Nu mai știu care este starea fetelor de aici (româncele, n.r.), pentru că un an am fost cu boala soțului. Dar acum câteva zile multe au sunat disperate să întrebe ce să facă”.
Laura împreună cu mai mulți cetățeni români din Gaza au făcut solicitări către Consulatul din Ramallah și către Ambasada României din Tel Aviv cerând asistență consulară sau chiar evacuarea.
„Eu am făcut-o telefonic și majoritatea contactează biroul din Ramallah telefonic. Nu am primit niciun răspuns încă. Probabil că trebuie să negocieze cu ambele tabere, Hamas și Israel. Ei se bat, ei negociază, noi suferim”.
Duminică, 16 mai, ministrul afacerilor externe, Bogdan Aurescu, spunea că cetățenii români nu au solicitat asistență din partea misiunilor diplomatice din regiune, însă acestea sunt pregătite să ofere sprijin, în caz de nevoie.
Contactat de Libertatea, Cătălin Țîrlea, șeful de misiune al Oficiului de Reprezentare al României la Ramallah, a confirmat însă că au fost mai multe cereri de asistență ale românilor din Fâșia Gaza, care sunt centralizate atât la Ramallah, cât și la Tel Aviv.
De asemenea, a fost înregistrată o „listă destul de lungă de luare în evidență”, spune acesta, dar nu specifică numărul exact.
Românii ar putea fi evacuați după conflict
Autoritățile nu cunosc cu certitudine câți români se află în Gaza, așa că este necesar acest proces de luare în evidență, a completat Țîrlea. Dintre cei aproximativ 300-350 de români, nu toți au depus solicitări de asistență.
Înaltul oficial a explicat și că cererile de extragere din zona de conflict nu pot fi soluționate decât cu acordul părților beligerante. La masa negocierilor participă nu doar reprezentanții României, ci și delegațiile Uniunii Europene de la Tel Aviv și Ierusalim, care încearcă să ajungă la o înțelegere pentru ca și cetățenii care doresc să părăsească Fâșia Gaza să poată face acest lucru în siguranță.
În același timp, șeful de misiune Cătălin Țîrlea a spus că, momentan, nu poate oferi un orizont de timp în care se poate întâmpla acest lucru și este posibil ca extragerea cetățenilor să se facă abia la încheierea conflictului.
„Plec, dar cu inima ruptă”
Până atunci însă, problemele - prezente în Gaza și în afara războiului - se adâncesc. „Nu este apă, oamenii nu au curent electric, internet. Suntem rupți de lume”. Laura își face cumpărăturile de la tarabele din jurul casei sau este ajutată de „băieții care livrează de la magazinele din apropiere”. O cunosc, știu că a rămas văduvă și o ajută.
„Dacă mai durează războiul ăsta și încă o oră, da, vrem să venim în România. Atacul s-a oprit asupra zonei mele, dar este în Jabalia, în Beit Lahia (în nordul Fâșiei Gaza, aproape de zidul cu Israel), în Rafah (la granița cu Egipt, n.r.), este peste tot. Nu știi unde ești în siguranță”.
Apoi adaugă: „Dacă se face o evacuare, plec, dar cu inima ruptă pentru prietenii și familia pe care îi las în spate, aici, în Gaza”.
Deși și-ar dori să se întoarcă în România, Laura nu are în acest moment nici actele necesare, toate fiind expirate. „Eu nu am cum să ies din Gaza acum, am înțeles că s-ar fi deschis granița de la Rafah, dar nimeni nu poate ieși decât înregistrat în prealabil și apoi așteaptă să fie strigați în funcție de numărul de înregistrare”.
Războiul se oprește, dar va continua
Laura, la fel precum cele două milioane de oameni, se simte captivă într-un război care nu este al lor. „Suntem prinși între două puteri cărora nu le putem face față. Decât așa, să stai, să zici: racheta asta a trecut pe lângă tine azi, cealaltă mâine, acum, care te nimerește”, spune cu umor amar românca.
Întrebată ce se așteaptă de la următoarele zile, Laura răspunde sec, așa cum au învățat-o anii de conflicte dintre Palestina și Israel.
Ce să vă spun, războiul ăsta se va opri pentru o perioadă, apoi va începe din nou. Viața, sub ocupație, va fi la fel - asta e normalitatea aici. Oamenii de aici au puterea să ridice capul și să meargă mai departe.
*Laura este un pseudonim folosit pentru a-i proteja identitatea, din motive de siguranță.
