Romani la bordul propriilor avioane

Ei sunt primii posesori de avioane particulare din Romania. Daca pe vremea lui nea Nicu nici pasarile cerului n-aveau dreptul sa se ridice de la sol fara aprobare speciala de la Securitate, astazi, situatia se rezolva cu un simplu telefon dat la Aeroclub. Pentru pilot, senzatia e de nedescris in cuvinte. Exista si numeroase avantaje: avionul nu sta la stop, iar consumul de carburant este aproape cat al unei Dacii 1300. Marian Muha, un bucurestean pasionat de zbor si de avioane, s-a hotarat intr-o buna zi sa-si cumpere un aparat adevarat. Si nu s-a lasat pana nu a reusit. Un avion ultrausor costa in jur de 15.000 de euro si ajunge chiar la 60-80.000. Marian a achizitionat mai intai un Ikarus, din Germania. S-a intors in tara, l-a inmatriculat si peste cateva saptamani era gata de zbor, in perfecta stare de functionare. Avionul are doua locuri. Este dotat cu o parasuta, utila in caz de pericol si are 220 de kilograme. Intretinerea unui avion mic nu este cu mult mai costisitoare decat a unui autoturism de clasa superioara. Puterea motorului in doi timpi al unui avion Ikarus ultrausor e de 54 CP. El consuma 15 litri de benzina obisnuita, fara plumb, la suta de kilometri si poate atinge o viteza de 120 km/h. Zgomotul produs e asemanator oricarui avion din aceasta categorie. Aparatul poate atinge o altitudine intre 600 si 1.000 de metri. Pentru ca sa aiba si binecuvantarea Celui de Sus si sa se deplaseze in conditii de maxima siguranta, avionul a fost sfintit de un preot din Ploiesti, in cadrul unei ceremonii la care au fost prezente in acelasi scop si alte aparate particulare. Desi conduce o masina germana trasnet, Marian spune ca nu ar da mansa avionului pe volanul automobilului. Pentru ca vechiul aparat nu-l mai satisfacea, bucuresteanul si-a cumparat recent un altul, ceva mai performant. Un “Storch”, cu motorul in patru timpi, de 80 CP si un design mai elegant. El poate atinge o viteza de 150 km/h. Hangarul in care stau cele doua aparate se afla intr-o comuna apropiata de Bucuresti, unde proprietarul si-a amenajat un miniaeroport. Din cand in cand, omul face cate o cursa pana la Ploiesti sau Constanta, in scop de divertisment sau de afaceri. Ziua in care deplasarea cu avionul personal pe cuprinsul patriei va fi ceva obisnuit se apropie. Totodata, edilii isi vor lua o piatra de pe inima, pentru ca de infrastructura cereasca se ocupa direct si personal doar bunul Dumnezeu. Ca sa ia in primire mansa, aviatorul amator trebuie sa indeplineasca anumite conditii: sa fie sanatos fizic si psihic, sa efectueze minimum 35 de ore de practica sub indrumarea unui instructor specializat, sa fie un bun cunoscator al fenomenelor meteorologice, sa aiba notiuni tehnice referitoare la zbor si la aparat, dar si de prim-ajutor. O ora de scoala, cu avionul propriu, costa 10-15 euro, iar cu avionul scolii, 100 de euro. Examenul pentru obtinerea licentei de zbor consta in sustinerea unei probe practice: cu decolari, un zbor de croaziera si cateva aterizari. Urmeaza examenul teoretic. “Un pilot trebuie sa stie de toate: navigatie, meteorologie, orientare, legislatie aeriana. Dar nu sunt niste chestii grele, oricine isi poate insusi aceste cunostinte”. Toata afacerea costa in jur de 3.000 de euro, dar merita, pentru obtinerea brevetului de pilot. In tarile din Vest cam atat costa permisul de sofer! Urmeaza marea aventura. Pentru cel care vrea sa paraseasca solul, procedura este cat se poate de simpla: pilotul contacteaza telefonic Aeroclubul Bucuresti pentru ceea ce tehnic se numeste “deschiderea zborului” si da cateva date de identificare, coordonatele aparatului, traseul pe care vrea sa-l urmeze si inaltimea la care intentioneaza sa zboare. Avioanele ultrausoare, adica cele care cantaresc impreuna cu pilot si pasager pana in 550 kg, pot decola la o ora dupa rasaritul soarelui si sunt obligate sa se intoarca la sol cu o ora inainte de apus. In apropierea unui aeroport pilotul trebuie sa ia legatura prin radio cu turnul de control, se identifica, iar daca se afla intr-o zona unde intersecteaza culoare de zbor ale aviatiei utilitare sau ale armatei, va afla imediat daca este posibila manevra respectiva. Pentru ca nu poate astepta pur si simplu in aer pana la eliberarea culoarului, pilotul se roteste de cateva ori cu aparatul pana i se da acceptul de a trece prin zona. Cateodata pilotii de avioane ultrausoare se intalnesc in zbor. Comunica prin statii de emisie-receptie, isi fac semne, dar niciodata nu se injura, asa cum fac soferii pe sosele daca cineva le taie calea sau au in fata o conducatoare blonda. In Romania exista in prezent 20 de proprietari de avioane ultrausoare, oameni cu ceva dare de mana, inzestrati cu sanatate, calitati de pilot, dar mai ales curaj. Printre acestia sunt si patru femei. Din punctul de vedere al pilotului de avion ultrausor, ceilalti “participanti la trafic” sunt avioanele de pasageri, de marfuri si pasarile cerului, pe post de pie- toni. Acestea trebuie evitate deoarece pot intra in elicea motorului sau in sistemul de racire. Sangele unei pasari sfartecate poate murdari parbrizul aparatului, reducand vizibilitatea. In toate cazurile, viata celor de la bord este pusa in pericol. Marian Muha are deja peste 200 de ore de zbor si se pregateste sa devina instructor. “Aceasta pasiune iti modeleaza caracterul, mai spune Marian. Ajungi sa fii mai tolerant cu cei din jur, sa-i accepti pe toti, asa cum sunt. Nimic nu te mai scoate din sarite. E sublim acolo sus, doar tu si cerul!”