“Șapte vieți de sfinți români”: Despre ac, ață și stofă de martir. Istoriile de viață ale episcopilor români beatificați de Papa, cuprinse într-un volum
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Alexandru Rusu, Iuliu Hossu, Ioan Suciu, Ioan Bălan, Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie și Tit Liviu Chinezu sunt cei șapte episcopi greco-catolici beatificați de Papa Francisc pe 2 iunie, la Blaj. Istoria lor este detaliată în volumul „Șapte vieți de sfinți români”, semnat de Monica Broșteanu și Francisca Băltăceanu și editat de Humanitas.
Cuprins:
“La Sighet, necazul era că nu aveam ac și ață, se primea rar și pe scurtă vreme, câteva ore, câteodată, așa, la întâmplare… Fratele Alexandru, cu mare răbdare și deosebită măiestrie, a făurit singur un ac, reușind cu mare greu să-i facă urechea. Acesta s-a numit Argintul, cu acesta s-a ajutorat lumea noastră restrânsă”. Povestește Iuliu Hossu, episcopul care a citit proclamația de la Alba-Iulia.
Fratele Alexandru este episcopul Alexandru Rusu, 66 de ani, la vremea respectivă, doctor în teologie și profesor universitar de teologie dogmatică.
Acum, vă veți întreba, de ce au nevoie deținuții de ac și ață? Pentru cârpit hainele. Ața o luau și din păturile cu care se acopereau. „Fratele Alexandru nu scotea din atelierul său lucru făcut de mântuială. A avut un sveter pe care a pus numărate 28 de petece”.
15 ani a stat în detenție Alexandru Rusu. A murit într-o celulă de la Gherla, în 1963, a fost îngropat fără slujbă, iar peste mormântul său au trecut tractoarele, să nu se mai cunoască locul.
Martirii stau în umbră
Alexandru Rusu, Iuliu Hossu, Ioan Suciu, Ioan Bălan, Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie și Tit Liviu Chinezu sunt cei șapte episcopi greco-catolici beatificați de Papa Francisc pe 2 iunie, la Blaj.
Din dosarul de beatificare, trimis la Vatican, dosar cu 1868 de pagini, s-a născut cartea “Șapte vieți de sfinți români”.
Volumul semnat de Monica Broșteanu și Francisca Băltăceanu și editat de Humanitas caută răspuns la următoarea întrebare: Ce face din acești oameni niște martiri?
Faptul că, din erudiți profesori universitari, au ajuns experți în peticit zeghe și încălțări, au spălat latrine, au tăiat lemne, au împărțit pe ascuns o roșie sau o lingură de lapte? Faptul că au murit de foame, de frig, de boală sau în bătaie, în închisorile comuniste?
“Diferența dintre un erou și un martir ține de vizibilitate. Eroii primesc deja din timpul vieții lor o anumită aură a recunoașterii publice, chiar dacă vor fi expuși ridicolului, chinuiți, batjocoriți. Martirul asumă această zonă de umbră”, a explicat Mihai Frățilă, episcopul greco-catolic de București, la lansarea cărții.
“Nu vă temeți de cei ce pot ucide trupul!”
Biserica greco-catolică a fost interzisă de comuniști, la sfârșitul anului 1948. După arestare, episcopii au avut de ales între a renunța la credința lor și a supraviețui. Periodic, celor șapte Securitatea le cerea să treacă la ortodoxie. Ar fi primit, pe lângă libertate, protecție pentru familiile lor și funcții în cadrul BOR. De fiecare dată, cei șapte au refuzat pactul.
Se rugau în șoaptă. Primeau 250 grame de pâine sau de mămăligă, terci din făină de porumb măcinat cu tot cu cotor, dimineața, și o gamelă cu arpacaș, la prânz. Unul dintre episcopi, foarte bolnav, a făcut cerere să primească un măr. Nu i s-a aprobat.
De îngrijiri medicale, nici vorbă. La Sighet, exista un anume medic Lungu, a cărui deviză era: “Să lăsăm natura să lucreze!” Comunismul avea „acest prestigiu diabolic”, observă episcopul Mihai Frățilă, „că nu omora, doar chinuia oameni, îi termina, îi distrugea, mai ales interior”. La acest prestigiu, Iuliu Hossu opunea ecoul Evangheliei: “Nu vă temeți de cei ce pot ucide trupul și mai mult nu pot face nimic!”.
“Acești oameni”, spune episcopul Frățilă, “au rămas fideli legământului lor față de semeni, făcut dinaintea lui Dumnezeu, în condițiile în care nimic nu le garanta nici măcar recunoașterea publică sau aplauzele. Ei au intrat în umbră. N-au avut dreptul nici la îngropăciunea pe care orice erou are parte. Ei n-au fost decât acest glas tăcut, pe care îl descoperim abia acum”.
Pe Câmpia Libertății de la Blaj, pe 2 iunie, s-a risipit umbra. Glasului tăcut al episcopilor martiri i-au răspuns vocile miilor de credincioși greco-catolici: “S-a făcut dreptate!”.
„Aplicăm dictatura proletariatului”
Cartea „Șapte vieți de sfinți martiri” se adresează căutătorilor de adevăr. Celor care vor să știe mai multe despre greco-catolicism, despre închisorile comuniste și despre românii pe care Papa Francisc i-a numit fericiți. Cele 571 de documente, care stau la baza cărții, sunt, în majoritate, inedite.
Iată un fragment din declarația comandantului închisorii de la Sighet, din 1955, certat de șefi pentru că nu a întocmit acte de deces pentru doi dintre cei șapte episcopi.
Grafia este cea originală: “Pentru noi dacă ar fi fost ordinu ca să le facem acte de deces nar fi constituit niciodată o greutate, ci din contra o ușurinta prin faptu că nar fi trebuit să facem groapă noaptea și nici nu lam fi înmormântat noaptea ci am fi lucrat ziua și fără leacă de teamă din partea nimănui, dar fiind dat ordinu că este secret și că noi trebuie să aplicăm dictatura proletariatului așa cum nea învățat partidu, noi am aplicat acest lucru cu cel mai mare secret...”
După mai bine de jumătate de veac, secretele s-au topit în lumină. Și numele martirilor români greco-catolici a fost rostit în plin soare, de Papa Francisc, în auzul întregii lumi.
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
