Scrisoarea emoționantă a unui student la Medicină, voluntar la DSP: ”Am văzut funcționari care plângeau la telefon cu oamenii. Am fost înjurat de cei care nu cred în COVID-19”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Vlad, un student în an terminal la UMF București, care a făcut voluntariat la DSP în timpul pandemiei de COVID-19, a făcut publică o scrisoare în care a povestit experiența prin care a trecut. El a încredințat textul chiar de Ziua Națională a României.
Cuprins:
- Funcționari care plângeau că au fost puși la muncă, rezidenți ”înjosiți” și personal fără mască
- Ce este ”circularitatea bolnavă”
- Psihologii de la celălalt capăt al firului, ”furnicile” care aleargă, personalul cu cearcăne
- DSP-ul, ca revelație, în țara de ”imaturi și dezbinați”
- De ce plânge România de Ziua Națională
Scrisoarea tânărului a fost publicată de Ziare.com. Studentul explică ”de la bun început” că ”voluntar nu înseamnă nesilit de nimeni. Ci silit de responsabilitate civică, morală și socială.
”E o experiență care mi-a arătat, încă o dată, cum arăți tu, România reală, țară care nu e un concept abstract, ci acel ceva palpabil pe care eu și cu tine îl construim în fiecare zi și pe care, uneori, o descriem cu tușe mult prea groase”, scrie tânărul.
El prezintă ”ce am văzut cu ochii mei. Ce m-a îngrozit și ce mi-a dat speranță. Ce m-a umplut de furie și ce am aplaudat”.
Funcționari care plângeau că au fost puși la muncă, rezidenți ”înjosiți” și personal fără mască
- ”Am văzut funcționari publici care se plângeau ca au fost scoși din birourile lor calde din primării pentru a ”se injosi” să facă anchete epidemiologice la telefon, români care în fața miilor de hârtii stăteau impasibili uitandu-se la seriale pe telefon.
- Am văzut medici rezidenți pentru care această activitate de secretariat era sub demnitatea lor, venind cu mult după ce veneam eu și plecând totodată mai devreme.
- Am văzut personal DSP care nu purta mască în interiorul sălilor de call-center, dar mai mult decât atât, am auzit în acel telefon ascultat de STS zeci de povești”.
Ce este ”circularitatea bolnavă”
”Cu fiecare telefon dat, găseam o familie carantinată în locuința proprie, români speriați, nervoși, disperati. Concediile medicale se eliberează în 30 de zile de la data ieșirii din izolare sau carantină, adică banii pentru ele vin cu întârziere, dar ratele la bănci și mâncarea de pe masă nu pot aștepta”, a mai scris tânărul voluntar.
Problema are o circularitate bolnavă. Angajatul aruncă problema la etajul superior, al șefului mic, el o aruncă la rândul său șefului mediu, ulterior șefului mare, iar după șeful mare o aruncă înapoi angajatului care nu face bine ceea ce face.Student UMF, voluntar DSP:
Tânărul punctează și ceea ce a văzut pozitiv în perioda în care a lucrat ca voluntar la un call-center DSP.
Psihologii de la celălalt capăt al firului, ”furnicile” care aleargă, personalul cu cearcăne
- ”Am văzut funcționari publici care plângeau la telefon cu oamenii și care stăteau în afara conversației pentru anchetă, pentru a mai oferi un suport moral.
- Am văzut medici rezidenți care alergau dintr-o cameră în alta cu foi, care coordonau tot și brusc teancurile de mii de foi deveneau oameni reali.
- Am văzut personal DSP cu cearcăne, cu cafele băute la 10 noaptea pentru că trebuiau să trimită documente oamenilor pentru a nu bloca sistemul, iar în puținele lor pauze auzeam ”iar stăm în noaptea asta până la 2”.
Studentul evocă unele cazuri în care ”am fost injurat, batjocorit la telefon de oameni care nu credeau în COVID-19, de oameni care nu voiau să stea în casă pentru că e dreptul lor să fie liberi, de oameni care au îmbolnăvit sau poate au ucis, prin imprudența lor, zeci sau sute.
DSP-ul, ca revelație, în țara de ”imaturi și dezbinați”
”Printre românii care suferă în case, sunt și cei care afară nu purtau masca. Și, să știi, funcționarii, medicii, și ei sunt oameni și omul nu e bun sau rău, salvator sau inamic. Brusc, DSP-ul nu mai e acea instituție răuvoitoare și disfuncțională, ci un salvator-martir, în slujba unui popor nerecunoscător”, mai observă studentul.
În încheiere, medicinistul își imaginează un dialog în care el, voluntarul DSP, sună țara lui, România:
”Alo, buna ziua, sunt de la DSP București, România la telefon?, dar tu n-ai fi putut să zici nimic, pentru că plângeai în hohote, nu pentru că virusul acesta te-a îngenunchiat într-un an, nu pentru că sistemul te-a doborât în 30, sau în sute de ani de istorie, ci pentru că oamenii tăi, românii, sunt atât de imaturi și dezbinați”.
De ce plânge România de Ziua Națională
”N-am învățat să fim solidari, n-am învățat să ajutăm voluntar, să fim responsabili, să nu avem doar drepturi și pretenții. De asta, plângi si acum citind, pentru că n-am învățat de fapt nimic. Cu drag, Vlad, un voluntar, un tânăr medic, un mic român”, se încheie epistola.
Foto: Shutterstock
