Secrete pastrate sub cheie, pagini colorate in zeci de culori, poze decupate din reviste si apoi lipite cu atentie in carnetele special achizitionate, sentimente si frustrari cuprinse intre doua coperti. Jurnalul personal reprezinta o modalitate veche, dar deloc demodata la care apeleaza pustoaicele pentru a se exprima atunci cand simt ca nu au cu cine discuta.
Conditia esentiala pentru ca un caiet sa devina jurnal este sa aiba un sistem de siguranta impotriva curiosilor, constand intr-un lacatel cu cheie. Dimensiunile jurnalului nu trebuie sa fie prea mare pentru a se putea ascunde cu usurinta in diferite locuri din camera: sub pat, in dulapul cu haine, sub covor sau in ghiozdan. De asemenea este foarte important ca respectivul caietel sa aiba tot felul de inscrisuri colorate pe cele doua coperte, pentru a se putea diferentia de unul obisnuit. Se poate achizitiona de la majoritatea librariilor, avand preturi cuprinse intre 15 si 25 lei.
Ioana Ionescu: „In fiecare seara completez doua sau trei file”
IOANA IONESCU (foto dreapta) are 12 ani si este din Bucuresti. A simtit ca are nevoie de jurnal in urma cu aproape doi ani: ”Nu stiu exact ce m-a determinat sa-mi fac jurnal. Stiu doar ca m-am inspirat dintr-o revista pentru adolescenti pe care o citeam la acea vreme. De atunci nu m-am despartit nici o zi de jurnalul meu. In fiecare seara stau o jumatate de ora la mine in camera si completez doua sau trei file de caiet”.
Ioana spune ca nu are un subiect despre care sa scrie cu predilectie: “Imi notez absolut tot ce mi s-a parut interesant in ziua respectiva, fie ca este vorba de scoala, fie ca s-a intamplat acasa. De multe ori, cand ma cert cu mama, ma retrag la mine in camera si scriu despre acest lucru. Asa ma descarc eu. Imi place sa citesc ce-am scris cu mai multe luni in urma. Cateodata nu-mi vine sa cred ce citesc. De exemplu, scriam despre un baiat pe care il placeam, iar acum il urasc si nu pot sa inteleg de ce simteam asa pe acea vreme”.
Ce scrie Ioana: “8 iulie 2006 Super zi !!! Dupa cum ti-am mai zis, eram certata cu prietena mea cea mai buna… De dimineata am primit un mesaj care suna cam asa: „Chiar regret ca ne-am certat”… Am sunat-o si am hotarat sa ne intalnim la 4, in parc… Ne-am mai plimbat prin parc si ne-am intalnit cu niste prieteni (…)”
Denit Rozner: „Scriu cand sunt fericita sau trista”
DENIT ROZNER are 13 ani si este prietena cu Ioana. Pana acum, nimeni nu a vazut continutul carnetelului ei cu insemnari: ”Nu l-am aratat nimanui, pentru ca acolo sunt sentimentele mele. De obicei scriu cand sunt foarte fericita sau foarte trista. Scriu cand ma cert cu parintii din cauza sora-mii sau pentru ca nu-mi place sa fac curat in camera”.
Denit nu s-a gandit ca ar putea renunta prea curand la jurnal. Ea spune ca o ajuta foarte mult sa se linisteasca, sa-si faca ordine in suflet si prin intermediul ei reuseste sa stea de vorba cu ea insasi.
“8 iulie 2006 Mrrr!!! Oooof! Iar m-am certat cu mama din cauza Mikyei… Imi urasc sora mai mare! Si ce daca nu fac curat? Asa ma exprim eu! Oooof si cand primesc produsele de make-up? Chiar imi vrea lip-gloss-urile !! Si banii de buzunar… Si ce daca tocmai mi-a luat Mp3 si mami mi-a mai si platit vacanta? Acum vreau Mp4!!! Im gorgeous!!! In my dreams. (Sunt superba!!! In visurile mele.)
Logic… nu stiu iar cu ce sa ma imbrac!!! Sunt asa de grasa si urata!!! Nu pot slabi! Arat ingrozitor!!! Ce sa mai fac…”
Ultima moda: Jurnal pe Net
Ultima moda in materie de jurnale este sa-ti scrii impresiile in format electronic. Internetul ofera o multime de site-uri specializate in creare si administrare de jurnale personale, cum ar fi?: my-diary.com, open-diary.com, diarist.net, deardiary.com, teenopendiary. com, etc. Cele mai multe dintre acestea iti ofera posibilitatea de a posta memorii care pot deveni sau nu publice.
„Moda jurnalelor e putin probabil sa dispara vreodata”
Florin Tudose, psihiatru: “In momentul in care tinerii incep sa se maturizeze simt nevoia sa comunice, iar comunicarea in aceasta perioada este extrem de dificila. Adolescentii nu sunt siguri ca vor putea comunica cu ceilalti, ca se pot face intelesi de parinti sau prieteni, la fel cum nu sunt siguri ca au in vocabular suficiente cuvinte si expresii prin care sa spuna exact ceea ce vor sa exprime. Atunci apeleaza la acest confident, care este jurnalul. Tinerii asteapta cu emotie ca jurnalele lor sa fie citite, pentru ca ii intereseaza parerea celorlati despre ceea ce ei comunica. Se stie ca scriitori celebri si-au tinut toata viata un jurnal. Iar unele jurnale pot fi adevarate capodopere literare, daca ajung sa fie publicate vreodata”.