Secretul „orașului egalilor”, care nu are nici palate și nici conducători

Descoperirile arheologice din Mohenjo-Daro, un oraș antic din Pakistan cu o vechime de 4.000 de ani, rescriu teoria urbanizării în epoca bronzului.

Un studiu amplu sugerează că dezvoltarea orașelor nu a fost întotdeauna însoțită de creșterea inegalității sociale și economice, cum era tradițional considerat.

Egalitate socială în epoca bronzului

O echipă de cercetători de la Universitățile Cambridge și York a analizat peste 300 de locuințe din Mohenjo-Daro, utilizând dimensiunea acestora ca indicator indirect al averii.

Rezultatele au arătat o scădere semnificativă a coeficientului Gini, care măsoară inegalitatea, de la 0,39 la 0,23 între anii 2500 și 2100 î.e.n.

• Coeficientul Gini este un indicator folosit în economie și statistică pentru a măsura inegalitatea veniturilor sau a averilor dintr-o populație. Valoarea lui este cuprinsă între 0 și 1 (sau între 0% și 100%). Valorile mici indică o societate mai echilibrată, unde banii sunt împărțiți mai drept între cetățeni. Valorile mari înseamnă prăpastie mare între bogați și săraci.

Acest nivel de egalitate economică este remarcabil comparativ cu alte orașe antice, cum ar fi Knossos (0,86) sau Ur (peste 0,6).

„Această scădere a inegalității reflectă o comunitate care a prioritizat bunăstarea colectivă, în locul acumulării de resurse de către elite restrânse”, explică cercetătorii.

În paralel, locuințele au devenit mai standardizate, iar accesul la infrastructură publică a fost uniformizat.

Infrastructură fără monumente de putere

Un aspect unic al Mohenjo-Daro este absența structurilor monumentale, precum palate, temple sau morminte fastuoase, care simbolizau adesea concentrarea puterii în alte civilizații.

În schimb, orașul dispunea de străzi bine aliniate, o rețea complexă de canalizare și un număr mare de fântâni publice.

Cercetătorii sugerează că această organizare urbană ar fi limitat deliberat concentrarea resurselor în mâinile unei elite.

„Sigiliile mici din piatră, utilizate pentru comerț, au fost găsite în case obișnuite, nu în clădiri administrative, ceea ce sugerează o economie descentralizată”, adaugă aceștia.

Limitele studiului

Deși concluziile sunt revoluționare, autorii recunosc limitările cercetării lor. Analiza s-a bazat în mare parte pe date din excavările efectuate la începutul secolului XX, când metodele de documentare erau mai puțin precise.

În plus, delimitarea cronologică exactă a construcțiilor a fost posibilă doar în sectorul sudic al orașului, lăsând incertitudini pentru alte zone.

Cercetătorii subliniază, de asemenea, că dimensiunea locuinței nu este un indicator perfect al bogăției, deoarece alte forme de acumulare de capital, precum obiectele de lux sau influența politică, nu pot fi măsurate în acest mod.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE