De ce îi spunem necredinciosul? Pentru că noi susținem că Toma deși află de la ceilalți Apostoli că Hristos a înviat: "Am văzut pe Domnul!", adopta atitudinea celui ce nu-i vine să creadă: "Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mână mea în coasta Lui, nu voi crede" (În. 20, 25), potrivit crestinortodox.ro.
Pierdem din vedere faptul că el nu este necredincios în sensul că refuză să creadă că Hristos a înviat. El nu se îndoiește de acest lucru, ci de faptul că Hristos Se află după învierea Să într-un trup care nu mai poate fi văzut. Sfântul Chiril al Alexandriei afirma că atunci când Toma spune: "dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor nu voi crede...", el spune de fapt: "Nu voi crede că El mai poate fi văzut, de nu voi pune degetul meu în urma cuielor".
Din Scriptură aflăm că Hristos, pentru a-l încredința pe Toma că natura umană nu a fost desființată prin Înviere, Se arată după opt zile din nou Apostolilor și îi spune lui Toma: "Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mână ta și o pune în coastă Mea și nu fii necredincios, ci credincios". (Ioan 20, 27) Iar Toma mărturisește: "Domnul meu și Dumnezeul meu". Cântările liturgice ale Bisericii ne vestesc că atunci când Toma a atins coastă Mântuitorului înviat din morți s-a atins de "osul dumnezeirii Sale". Deci, Apostolul Toma nu a mărturisit doar Învierea lui Hristos, ci și dumnezeirea Să.
Interesant este că între Apostoli, Toma este mereu un întârziat. Nu este prezent la prima arătare a Domnului ucenicilor și nici la Adormirea Maicii Domnului.
Foto: crestinortodox.ro